Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Viata lui Shantideva

Shantideva a fost un indian călugăr budist ce a trait in secolul al optulea-lea, numărandu-se printre cele mai renumite și stimate personalitati din întreaga istorie a budismului Mahayana.

Sfinția Sa Dalai Lama comentează că Bodhicaryavatara (“Felul de a trai al unui Bodhisattva”), tratatul său clasic, este sursa primară de cea mai mare insemnatate a literaturii budiste tibetane cu privire la cultivarea altruismului și Spiritului Trezirii.

Shantideva, la fel ca Buddha Shakyamuni, s-a născut într-o familie regală, urmand sa urce pe tron. Insa cu o zi inatinte de încoronarea sa, Manjushri, manifestarea divină a înțelepciunii și Tara, manifestarea divină a compasiunii, i-au apărut în vis sfatuindu-l să renunte la coroana. Astfel, el a părăsit împărăția tatălui său, s-a retras în pustie, și s-a dedicat meditației. In tot acest timp, el a atins niveluri avansate de samadhi (extaz) și din acel moment a primit in mod constant viziuni ale lui Manjushri, care l-a indrumat ca mentor spiritual.

După aceea, el a servit un timp ca ministru al unui rege, pe care l-a ajutat să conducă regatul, în conformitate cu principiile budismului. Dar acest lucru a stârnit gelozia din partea celorlalți miniștri, Shantideva retragandu-se din serviciul regelui. Făcându-și drum spre universitatea monahala de renume din Nalanda, a luat hirotonirea monahala și s-a dedicat studiului aprofundat al sutrelor si tantrelor budiste. In această perioadă a compus alte două lucrări clasice. Dar, confratii săi călugări, nu-l vedeau decat mancand, dormind și mergand la toaleta, in batjocura poreclindu-l “Cele Trei Realizari.”

Încercand sa-l umileasca și, prin urmare, să-l expulzeze din mănăstire, ceilalți calugari invatati i-au cerut să recite o sutra în fața comunității monahale și a publicului, o sarcina pe care ei considerau ca depășeste cu mult abilitățile sale.

Pentru a-l batjocori au improvizat un podium inalt dar fara scara, pe care acesta urma sa se urce conform ritualului. Insa, Shantideva s-a indreptat linistit spre locul unde urma sa vorbeasca in fata comunitatii si spre uimirea tuturora a levitat usor asezandu-se deasupra podiumului.

Shantideva a privit audienta și a zis: "Să recit un text existent sau o compozitie originala?" Calugarii i-au spus "Recită ceva nou!" și asa Shantideva a expus compozitia sa de capatai Bodhicaryavatara. Pe parcursul acestui recital uimitor, când a ajuns la versetul "Atunci când nici o entitate, nici o nonentitate nu mai rămân în minte ...", se spune că s-a ridicat in aer, a zburat tot mai sus catre cer pana cand trupul sau devenind tot mai mic nu a mai putut fi zarit. Insa vocea sa a continuat sa fie auzita clar de toata audienta, capitolul noua, despre perfectiunea intelepciunii, si capitolul zece fiind expuse in acest mod.

În a zecea sectiune, capitolul de încheiere, Shantideva oferă rugăciuni dedicand toate meritele acestui efort în folosul tuturor ființelor. Astfel, revine la tema inițială a generozitatii și Spiritului Trezirii, care străbate tot acest tratat.