Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Romowe

Ah, îmi aduc aminte de ăla care căra lumina Soarelui cu nu știu ce din "Povestea prostiei". Igorete, tu ai reactor stelar în casă?
Serios acum e atît de greu să vedem că s-a trecut de la simplitatea cultului la complexitatea lui în 150-200 ani? Adică nu existau Liturgii în primul secol, așa cum au loc astăzi, nici pe departe, la început. Însă pe vremea edictului de la Milan, deja existau Liturgii, preoti, episcopi, diaconi&diaconite, cu slujiri foarte asemănătoare celor de astăzi.

:) reactor stelar... numai Adrian poate "aglutina" aşa ceva în mintea lui...

Da, harul e reactorul reactoarelor, energia energiilor, materiile negre şi vide din univers, cu care Hristos, prin Duhul Sfânt, de la Tatăl, lucrează şi crează stelele şi galaxiile.

Am o singură dorinţă pe care o cer des Domnului: să-mi înmulţească harul primit la Sfântul Botez din pruncie, şi să nu-l pierd.

Ce nu înţeleg este unde vezi tu că creştinismul a devenit complex. Nu-i complex. E la fel de simplu ca şi în secolul I. Orientul, Răsăritul, a rămas şi este simplu. Sfânta Liturghie este aceaşi neschimbată de 1700 de ani, din secolul III, de la Sfântul Ioan Gură de Aur. Duhul Sfânt a scris-o prin Sfântul Ioan. La fel cum Duhul Sfânt a scris Apocalipsa.

Iar în Etiopia se păstrează şi se practică Liturghia Sfântului Apostol Iacov, care e din secolul 1, care o slujea şi Sfântul Apostol Pavel, scrisă de Sfântul Iacov, pe când era Patriarh al Ierusalimului.

Iar diaconiţele sunt şi azi. Sunt soţiile diaconilor. Şi eu aceleaşi atribuţii ca şi în secolul I, ajută la slujire, la ordinea în Biserică, cântă în strană, menţin şi întreţin corul, rostesc rugăciuni din strană, citesc Apostolul, Sinaxare, etc.

Singurul lucru ce s-a scos, începând din secolul IV, puţin după edictul de la Mediolanum, din 313, este căsătoria episcopilor. Când creştinismul a devenit religie oficială a împeriului roman şi când Biserica a ieşit din catacombe şi din munţi şi peşteri şi ascunzişuri, a început să slăbească credinţa, episcopii îşi neglijau eparhiile şi turma şi dădeau multă atenţie soţiei şi copiilor lor, îşi aşezau copii în poziţii bune şi deveneau aroganţi. Ori asta Biserica n-a permis şi decând nu s-au mai căsătorit episcopii, ci au început să fie aleşi numai dintre monahi, episcopii şi-au revenit puternic şi a început epoca de aur a Patristicii, anume ale tâlcuirii Sfintelor Scripturi şi povăţuirii îndumnezeite ale Bisericii spre mântuire. Atunci a început creştinismul să se extindă, încet şi sigur, până la venirea musulmanilor, în anul 622, când au început să-i omoare pe creştini.

Dar învăţătura Sfântului Duh, prin Sfinţii Părinţi, stă până azi şi va sta pentru veşnicie şi fericit este acela care o caută, o găseşte, o cunoaşte, o împlineşte şi o dăruieşte, căci va deveni cetăţean al Împărăţiei Cerurilor.