Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

"Nimic nu facem pentru lume, ci pentru mântuire! Noi nu mai ştim ce să facem ca "să‑L îmblânzim" pe Dumnezeu, pentru că am greşit o viaţă şi acum, ca să‑L întoarcem şi să ne ierte, trebuie "să‑L îmblânzim". Cu ce? Pocăinţă, smerenie, dragoste şi fapte bune - astea sunt cele ce trebuie să facem!"
(Preasfinţitul Longhin Jar - Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina)

Preasfinţitul Longhin Jar s‑a născut pe 19 august 1965 în fosta localitate românească Mihoreni, devenită Petrasevka şi alipită la URSS după 1940, astăzi parte a Ucrainei. A primit la botez numele de Mihail. A avut o copilărie dramatică, rămânând orfan de ambii părinţi. La 24 de ani a fost hirotonit preot şi a pus apoi bazele unor orfelinate în care astăzi sunt îngrijiţi 400 de copii, din care 84 sunt bolnavi de SIDA, iar 82 au malformaţii congenitale. Încă de când era preot de mir a început ridicarea unei mânăstiri la Bănceni, localitate aflată la doar 7 km de graniţa cu România şi la 20 de km de Cernăuţi. Soţia sa a făcut acelaşi lucru la Boian. Astăzi, monahii şi monahiile celor două mănăstiri se îngrijesc de cei 400 de orfani. După întemeierea celor două mănăstiri şi Părintele Mihail şi preoteasa lui s‑au călugărit, părintele primind numele de Longhin. În anul 2012, Părintele Longhin Jar a fost hirotonit Episcop‑vicar al eparhiei Cernăuţi.

La vârsta de 16ani Părintele Longhin Jar a dormit timp de 6 luni pe mormântul mamei sale.

Dumnezeu să-l întărească în tot ceea ce face!
(Sursa Lumea Monahilor)

Vă invit cu mare drag să urmăriţi acest filmat: https://www.youtube.com/watch?v=RsQlahqCcIA

PS: Lăsaţi lacrimile să curgă, e semn că iubiţi... e semn că vă pasă! <3

[cristiboss56]

"Palma Cunoaşterii lui Dumnezeu din Împrejurările Vieţii"!

Am intalnit o data un om mai putin credincios, care dupa o intamplare minunata, a devenit credincios!
A reusit sa se strecoare in Sfantul Mormant, vrand sa demonstreze ca "Lumina" care vine acolo la Inviere, este pusa de cineva.
Asa a avut ocazia sa vada cum vine Sfanta Lumina la Sfantul Mormant! Bineinteles ca dupa aceea, omul a zidit o biserica, o casa de prăznuire, a devenit credincios, însă a trebuit să plătească un preţ. Pentru îndoiala lui i-a fost ingaduita o suferinta si cel dintai nascut copil, a murit. De ce a făcut Dumnezeu lucrul acesta, n-as putea sa va spun, dar probabil a vrut sa ii verifice credinta.
Cea dintâi negare a lui Dumnezeu este "nihilismul"!
În termeni moderni i se spune ateism! Care aduce mai mult cu o forma de "lene a mintii" sau a necunoaşterii lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu înseamnă Luminarea Minţii sau Lumina Cunoştintei! Negarea lui Dumnezeu, înseamnă a te împotrivi Logosului Divin si Proniei Divine. Iar aici intervine "Palma Cunoaşterii lui Dumnezeu din Împrejurările Vieţii"!
Demonizarea acesta intelectuală, a încăpăţânării, a necunoaşterii lui Dumnezeu, a ambiţiei si a orgoliului, vine pe seama RAŢIONAMENTULUI!
Noi suntem plini de Raţiune!
Toată lumea vrea sa explice Fenomenele Teologice - Ştiinţific!
Toată lumea vrea sa explice Sfânta Scriptură din punct de vedere al descoperirilor arheologice şi ştiinţifice.
Dar la Dumnezeu nu contează nici anii, nu contează nici timpul, nu contează nici faptele şi nici oamenii.. contează evenimentele.
https://youtu.be/bax-kkWAAQE

[cristiboss56]

Sfântul Maxim: Când vei vedea pe cineva că te urăşte, sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune. Dar să nu-l pomeneşti, să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi pe fratele meu (cutare), că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele meu este oglinda mea şi el vede răutaţile mele".
Aşa spune şi Sfântul Ioan Scărarul. "Să nu învinuieşti cumva pe fratele tău când te rogi pentru el, sau să-i ceri pedeapsă", cum îi pun unii în pomelnice la vrăjmaşi. Nu-i voie! Chiar dacă îi puneţi pe unii la vrăjmaşi, Biserica ştiţi cum se roagă? Biserica se roagă pentru vrăjmaşi să-i înţelepţească, să le ierte păcatele, să-i aducă la cunoştinţa adevărului, să-i facă blânzi şi să-i întoarcă cu bine.

[cristiboss56]

În vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvintele „Slavă lui Dumnezeu!”.

Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.

Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 52)

[cristiboss56]

„Pentru ce tu omule, M-ai lăsat pe Mine ?

Pentru ce de la Cel ce te-a iubit te-ai întors?

Pentru ce iarăşi te-ai lipit de vrăjmaşul ?

Adu-ţi aminte că pentru tine din cer M-am pogorât,

Adu-ţi aminte că pentru tine, trup M-am făcut,

Adu-ţi aminte că pentru tine din Fecioară M-am născut,

Adu-ţi aminte că pentru tine am pruncit,

Adu-ţi aminte că pentru tine, M-am smerit,

Adu-ţi aminte că pentru tine, pe pământ am vieţuit,

Adu-ţi aminte că pentru tine, goniri am răbdat,

Adu-ţi aminte că pentru tine, grăiri de rău, ocări, batjocuri, necinste, răni, scuipări, loviri cu pumnii, luări în râs şi patimi de necinste am primit,

Adu-ţi aminte că pentru tine, cu cei fără de lege M-am socotit,

Adu-ţi aminte că pentru tine, cu moarte de ocară am murit,

Adu-ţi aminte că pentru tine, am fost îngropat,

M-am pogorât din ceruri, ca pe tine să te sui la ceruri,

M-am smerit, ca pe tine să te înalţ,

Am sărăcit, ca pe tine să te proslăvesc,

M-am rănit, ca pe tine să te vindec,

Am murit, ca pe tine să te înviez,

Tu ai păcătuit, iar Eu păcatul tău asupra Mea l-am luat,

Tu cel vinovat, iar Eu munca am primit,

Tu cel datornic, iar Eu datoria am plătit,

Tu spre moarte osândit, iar Eu pentru tine am murit,

Căci la aceasta M-au tras dragostea şi milostivirea Mea,

Pentru că Eu n-am putut răbda ca să pătimeşti tu acest fel de nenorocire.

Deci tu pe această a Mea dragoste o treci cu vederea ?

Că în loc de dragoste, cu urâciune îmi răsplăteşti,

În locul Meu iubeşti păcatul,

În locul Meu, slujeşti patimilor. Dar ce ai aflat întru Mine vrednic de întoarcere, de nu voieşti a veni către Mine ?

De voieşti binele tău - tot binele este la Mine.

De voieşti fericire - toată fericirea este la Mine.

De voieşti frumuseţe, cine este mai frumos decât Mine?

Au bun neam voieşti ? Dar cine este mai din bun neam decât Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei?

Au voieşti înălţime ? Dar cine este mai înalt decât Împăratul Cerului ?

Au voieşti slavă ? Dar cine este mai slăvit decât Mine ?

Au voieşti bogăţie ? Dar la Mine este toată bogăţia !

Au voieşti înţelepciune ? Dar Eu sunt înţelepciunea lui Dumnezeu.

Au voieşti prietenie ? Da cine este mai iubit şi mai iubitor decât Mine, Care Mi-am pus sufletul pentru toţi ?

Au ajutor cauţi ? Dar cine îţi va ajuta afară de Mine ?

Au doctor cauţi ? Dar cine te va vindeca afară de Mine?

Au veselie cauţi ? Dar cine te va veseli afară de Mine ?

Au mângâiere cauţi ? Dar cine te va mângâia afară de Mine ?

Au cauţi odihna ? Întru Mine vei afla odihna sufletului tău.

De cauţi pace, Eu sunt pacea sufletului tău

De cauţi viaţa, întru Mine este izvorul vieţii

De cauţi lumina, Eu sunt lumina lumii.

De cauţi adevărul, Eu sunt adevărul.

De cauţi calea, Eu sunt calea.

De cauţi povăţuitor spre cer, Eu sunt povăţuitor credincios.

Atunci pentru ce nu voieşti a veni către Mine?

Au doară nu îndrăzneşti a te apropia ? Dar către cine mai cu înlesnire este apropierea ?

Au a cere te sfieşti ? Dar cine a cerut de la Mine cu credinţă şi nu i-am dat ?

De nu te lasă pe tine păcatul, Eu pentru păcătoşi am murit.

De te tulbură pe tine mulţimea păcatelor, la Mine este mai multă milostivire, căci am zis: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi (cu păcate) şi Eu vă voi odihni pe voi.“(Mt. 11,28)

(Prea Sfinţitul Episcop Tihon al Voronejului)

[cristiboss56]

Viaţa este o călătorie care trebuie făcută, oricât de rele ar fi drumul şi cazarea.

Oliver Goldsmith

"Poți revarsa lumina…picurand,
Un strop de liniste peste dureri,
S-or aduna în timp formand,
Un deal de vise și plăceri…

Poți revarsa oricand speranta,
Peste greseli peste erori,
Ce viata uneori le scoate-n fata
Și care lasa-n urma lacrimi și dureri.

Și dor de viata ta poti revarsa, luptand
Să-nvingi ce viata uneori oferă
Și să încerci să nu cedezi nicicand
Caci prin vointa-naintezi,deci…speră."

[cristiboss56]

doresc sa incep aceasta postare prin a va ura un post cu folos, care sa va aduca liniste si impacare cu sine, cu cei de aproape si la finalul lui o dulce Bucurie si Binecuvantare!

Intr-una din cartile Parintelui Arsenie Boca - Margaritare duhovnicesti, am regasit o frumoasa predica despre rugaciune si cum postul ar trebui sa ne aduca in suflet si in gand mai multa rugaciune, pentru a ne intari si a gasi adevarata cale spre mantuire, am ales sa scriu o parte din cele citite:

<<Cand te scoli dimineata din somn, gandeste-te ca Dumnezeu iti da ziua pe care n-ai fi putut sa ti-o dai singur, si pune deoparte prima ora sau macar un sfert de ora din ziua ce ti s-a dat si adu-o drept jertfa lui Dumnezeu intr-o rugaciune de multumire si cerere buna. Cu cat vei face mai cu osardie acest lucru cu atat mai mult iti vei sfinti ziua, cu atat mai puternic te vei ingradi in fata ispitelor pe care le intampini in decursul zilei.
Tot asa cand mergi catre somn gandeste-te ca Dumnezeu iti da odihna de ostenelile tale. Consacra lui Dumnezeu o curata si smerita rugaciune. Buna ei mireasma iti va apropia pe ingerul tau spre paza ta.
Rugaciunea de dimineata pentru om este intocmai ca roua de dimineata pe plante. Cine se roaga lui Dumnezeu de dimineata, cu o cuvenita luare aminte e mai fericit si mai linistit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupa toata ziua cu ceea ce o preocupa de dimineata, ca o piatra de moara, care macina in restul zilei grau sau neghina.
Sa ne straduim sa punem intotdeauna dimineata grau pentru ca vrasmasul sa nu toarne neghina. Sa petrecem ziua ce incepe in asa fel incat ea sa ne poata duce spre ziua vesnica, iar nu catre noaptea vesnica.
Sileste-te ca in mijlocul ocupatiilor sa gasesti macar cateva minute pentru ca sa te intorci cu gandul si cu rugaciunea catre Acela care binecuvanteaza munca cinstita si da izbanda lucrului bun.
Munca si rugaciunea este folosirea cea mai necesara si cea mai buna in timpul pe care Dumnezeu ni-l da in fiecare zi.
"Roaga-te si lucreaza!" Iata pravila de aur ce imbratiseaza toata intelepciunea vietii pamantesti.>>



Asa sa ne ajute Dumnezeu!

[cristiboss56]

"VĂZÂND DUMNEZEU RUGĂCIUNILE LOR ÎMPLETITE CU POST, ŞI-A ÎNTORS IARĂŞI FAȚA SA SPRE EI ŞI I-A IERTAT"

Când locuitorii cetăţii Ninive au ajuns la cele mai mari fărădelegi, Dumnezeu a trimis la ei pe prorocul Iona, să le spună că peste 40 de zile cetatea lor va fi dis*trusă pentru fărădelegile lor.

Auzind acestea, ninivitenii s-au spăimântat şi au so*cotit că să facă cu toții rugăciune pentru a se înmuia inima lui Dumnezeu şi ca să obţină iertare. Au ţinut cu toţii post şi s-au îmbrăcat cu sac şi se rugau lui Dum*nezeu.

Însuşi împăratul, auzind această veste înfricoşată, a coborât de pe tronul său şi s-a îmbrăcat cu haine de sac, dezbrăcându-se de cele luxoase ale sale, şi a ţinut şi el post şi rugăciune împreună cu poporul. Pentru a întări şi mai tare rugăciunea, a poruncit ca să nu se mai dea nici dobitoacelor nimic de mâncare, nici de băut.

Văzând Dumnezeu pocăinţa lor şi rugăciunile lor împletite cu post, Şi-a întors iarăşi faţa Sa spre ei şi i-a iertat, scăpându-le cetatea de la prăpăd.

(Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumea Credinței, 2009, p. 63)

[forever...]

Părinţii nu au cerut cuvinte multe. Primeau un cuvânt duhovnicesc şi fugeau în pustiu să trăiască mulţi ani cu acel cuvânt; încercau să-l împlinească şi se hrăneau din el. Noi şi spunem, şi vrem să auzim multe cuvin*te, dar nu facem nimic pentru a le împlini. Când cineva vorbeşte mult, se slăbănogeşte duhovniceşte.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 339)