Biserica Crestina Universala

[AlinB]

Subscriu la partea cu amuzamentul.

De fapt tot meciul asta e amuzant.

Cand un nebun arunca o piatra si 10 intelepti se chinuie sa o scoata, e un spectacol trist, ajungi sa te intrebi care e de fapt inteleptul si care sunt de fapt nebunii.

Dar cand doi nebuni isi arunca pietre si le scot, le arunca inapoi si tot asa, e amuzant, cel putin din perspectiva celui care nu se mai murdareste el insusi cu noroi :)

[Igor_Paslusnik]

7 trâmbiţe apocaliptice... demonilor, până unde ajunge ura voastră faţă de oameni ? Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale şi ne mântuieşte din nevoie şi din primejdii cu rugăciunile tale.

Va trece şi secta asta cu minciunile (s)trâmbiţelor ei şi vor veni alte adunări, ce vor culege pe alţii ce urăsc pe Domnul şi Sfinţii Lui.
Asta fiindcă pustnicii, isihaştii şi Biserica, cer de la Domnul să întârzie sfârşitul lumii cât mai mult, Apocalipsa să se împlinească cât mai târziu, să fie cât mai mult timp de pocăinţă pentru oameni.

Cât vor mai fi în cetatea Sodomei pământului, drepţi ai lui Hristos, ca Lot cu ai lui, aşa Biserica cu ai ei, atâta timp sfârsitul va fi întârziat pentru ei, şi atâta timp trompete vor suna... dimineaţa, fiindcă suflă în ele, "feciorul dimineţii", satana... (Isaia 14, 12)

Toate stricăciunile ce au ieşit din Biserică şi toţi iezişorii care urmează lor "dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit." (I Ioan 2, 19.)

vsovi, când continui de răspuns la cele 6 postări ale mele, unde te-am chemat să răspunzi ?

Te aştept cu drag.

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

7 trâmbiţe apocaliptice... demonilor, până unde ajunge ura voastră faţă de oameni ?

E tristă sminteala asta a ta... păi ei nu sunt demoni ci mari rugători şi vrednici înaintea Domnului... nu mai huli ci mai bine te-ai documenta, ai creceta, ai încerca să ieşti din necredinţa ta şi ai lepăda hula şi propaganda.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale şi ne mântuieşte din nevoie şi din primejdii cu rugăciunile tale.

Ne miluieşte... dar pentru asta nu mai persista în necredinţă.

Va trece şi secta asta cu minciunile (s)trâmbiţelor ei şi vor veni alte adunări, ce vor culege pe alţii ce urăsc pe Domnul şi Sfinţii Lui.

Nu e sectă şi cum să-l urască din moment ce Îi scriu Cuvîntul în Carte şi Îl urmează?

Asta fiindcă pustnicii, isihaştii şi Biserica, cer de la Domnul să întârzie sfârşitul lumii cât mai mult, Apocalipsa să se împlinească cât mai târziu, să fie cât mai mult timp de pocăinţă pentru oameni.

Nu-ţi fă tu probleme pentru pocăinţa oamenilor că n-ar avea vreme destulă ci mai degrabă te-ai strădui tu să crezi ce-ţi spun căci nu eu te mint. Deci nu te mai tot învîrti în jurul minciunilor toxice ca şi cîinele mort în jurul cozii că ştiu că nu tu eşti vinovat pentru necredinţa ta ci minciunile şi ura cu care ai fost inoculat şi nu te speria de bombe căci citind vei putea şi tu crede spre Mîntuirea ta. Pentru a crede în cele 7 sfinte Trîmbiţe e suficient să citeşti ce a zis Domnul prin ele şi să le studiezi viaţa creştină eroică şi mucenicească.

Cât vor mai fi în cetatea Sodomei pământului, drepţi ai lui Hristos, ca Lot cu ai lui, aşa Biserica cu ai ei, atâta timp sfârsitul va fi întârziat pentru ei, şi atâta timp trompete vor suna... dimineaţa, fiindcă suflă în ele, "feciorul dimineţii", satana... (Isaia 14, 12)

Spui nişte grozăvii foarte urîte... pur şi simplu nu poţi crede... de frică... e groaza aia care a băgart-o satana în memoria colectivă ca să nu puteţi crede în Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu te teme... dacă eu pot crede atunci poţi şi tu... dar ţi-am zis că pentru asta ai nevoie să citeşti, să te documentezi, să pricepi mai bine Viaţa lor şi Mesajul lor şi nu să-ţi fie frică de Apocalipsă că cică nu ai timp să te pocăieşti... ai timp... uite pînă seara dacă te pocăieşti mîine de dimineaţă ai putea crede liniştit. Dar ar fi bine să ai baze solide pentru credinţa ta şi de asta te-am sfătuit să cercetezi şi nu să te arunci ca prostul cu răstălmăciri şi speculaţii...

Toate stricăciunile ce au ieşit din Biserică şi toţi iezişorii care urmează lor "dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit." (I Ioan 2, 19.)

E vorba de eretici şi sectanţi... , spre deosebire de eretici, poporul lui Dumnezeu, următorii Cuvîntului, ucenicii nu au ieşit din BOR ci au fost excluşi pentru necredinţa arhiereului locului căci pînă atunci au făcut parte din BOR întrucît un slujitor arhiereu din BOR a slujit cu acceptul şi trimiterea Episcopului Hrineanu, plin de duh sfînt şi de Har, căci ştiu că am fost martor la slujbele făcute de el, deci prin Biserica Ortodoxă s-a făcut ridicarea sfintei Mînăstiri... aşa că nu mai persista în diversiuni. Te rog frumos.

Drăcuşorul de care vorbeşti, care minţi şi nu vrei nici cum să crezi şi să vezi Adevărul cu Dreptate eşti din păcate domnia ta... aşa că nu mai insista să te faci de toată minunea.... dragul meu coleg supărat şi speriat de Apocalipsă.

vsovi, când continui de răspuns la cele 6 postări ale mele, unde te-am chemat să răspunzi ?

Te aştept cu drag.

Păi ţi-am răspuns pînă acum la două din ele.

Mai am 4 aşa că nu te grăbi... ci mai degrabă te pocăieşte ca să nu te prindă Apocalipsa nepregătit dacă tot ţi-e atît de frică de ea încît preferi minciuna că cele 7 Trîmbiţe îngeri-oameni sunt defapt altceva.

Nu dragul meu, sunt sfinţi şi îngeri aşa cum scrie la Apocalipsă şi au trîmbiţat şi a 7-a Trîmbiţează spre învierea şi vindecarea neamurilor aşa că nu mai băga groaza în subconştientul colectiv ca sectanţii că te prinde judecata şi că n-ai timp să te pocăieşti şi că ne omaoră judecata aşa ca un cataclism cosmic, pe toţi dintr-un foc aşa deavalma şi la grămadă indiferent dacă suntem păcătoşi sau păcătoşi iertaţi sau credincioşi sau sfinţi.

Chiar şi Apocalipsa şi Judecata are discernămînt... darmite atunci Dumnezeu care te poate ierta într-o clipă de trezvie căci nu vrea moartea sau chinul păcătosului ci să se întoarcă şi să rămînă viu... să se întoarcă în VIŢĂ... în Hristos şi în Cuvîntul lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

Subscriu la partea cu amuzamentul.

De fapt tot meciul asta e amuzant.

Cand un nebun arunca o piatra si 10 intelepti se chinuie sa o scoata, e un spectacol trist, ajungi sa te intrebi care e de fapt inteleptul si care sunt de fapt nebunii.

Dar cand doi nebuni isi arunca pietre si le scot, le arunca inapoi si tot asa, e amuzant, cel putin din perspectiva celui care nu se mai murdareste el insusi cu noroi :)

O minte aglomerata,ocupata,este o minte bolnava.Mintea limpede ,este o minte linistita,sanatoasa,in stare sa iasa frumos din orice situatie

[vsovi]

În prealabil postat de cristiboss56

O minte aglomerata,ocupata,este o minte bolnava.Mintea limpede ,este o minte linistita,sanatoasa,in stare sa iasa frumos din orice situatie

Aşa este... mintea senină şi iubirea curată (fără ascunzişuri îndărtnice) şi nepăcătuirea aduce puterea asta în om de care vorbeşti... ca dar de la Dumnezeu, ca rod al lucrării smereniei şi rugăciunii şi a vieţii cinstite.

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

Subscriu la partea cu amuzamentul.

De fapt tot meciul asta e amuzant.

Cand un nebun arunca o piatra si 10 intelepti se chinuie sa o scoata, e un spectacol trist, ajungi sa te intrebi care e de fapt inteleptul si care sunt de fapt nebunii.

Dar cand doi nebuni isi arunca pietre si le scot, le arunca inapoi si tot asa, e amuzant, cel putin din perspectiva celui care nu se mai murdareste el insusi cu noroi :)

Cand intrebi un psihiatru care este denumirea stiinifica a ce poporul numeste nebunie raspunsul este complicat. Medicul psihiatru spune ca o multime de boli ale psihicului pot fi incluse in vorba populara nebunie. Poporul mai obisnuieste sa spuna "ala e intr-o ureche!'. Iata cum a aparut aceasta expresie. In 1975, regele Frantei a scos un edict in care betivii cu tulburare violenta erau pedepsiti prin confiscarea averii si li se taia si o ureche. De aici, expresia pentru unii oameni cu actiuni anormale si violente ca sunt intr-o ureche. In multe tulburari psihice , apar tulburari de neurotransmitatori in sistemul seretoniei. Mai exista o expresie in randul poporului : "i-a sarit mustarul!' Cand un om se enerveaza si ii "sare mustarul', el nu trebuie sa inghita imediat medicamente, asa zisele calmante pentru ca medicatia in cazul exploziilor de nervi trebuie sa fie ultima solutie si oricum medicamentele trebuie prescrise doar de medicul psihiatru. Cand un om este adus in stare sa-i explodeze nervii cel mai bine este sa paraseasca scena scandalului. Plecarea din miezul conflictului face ca acesta sa evite escaladarea confurntarii, cresterea tensiunii nervoase. Cand pleaca din plina cearta unul dintre "combatanti' evita riscul descarcarii tensiuni nervoase prin violenta fizica sau verbala. Toate aceste sfaturi sunt date de unul dintre cei mai valorosi psihiatri, profesorul doctor Radu Mihailescu, sef de sectie la Spitalul de Psihiatrie "Al. Obregia'. In realitate, este gresit sa se creada ca psihiatrul poate citi gandurile. El are o experienta care ii da o abilitate in a intui mecanismele mintale, dar principala lui menire este de a-si ajuta semenii aflati in suferinta avand in vedere ca bolile psihice sunt intr-adevar grele suferinte. Psihiatrul prelucreaza ce spun oamenii pe care ii intervieveaza, ei avand unele derapaje psihice. Acel interviu, acea suita de intrebari si de interpretare a raspunsurilor a devenit o veritabila stiinta exacta in mana psihiatrului. Si oricum bolile psihice trebuie tratate mediamentos pentru ca, in orice derapaj psihic, se schimba ceva in biochimia creierului. De exemplu, un om cu paranoia in viata zilnica se poarta normal. Dar el are o tema deliranta. De exemplu, gelozia. Daca nu discuti despre sotie cu el, bolnavul cu paranoia de gelozie e normal in conversatie. Cum se atinge tema sotiei el incepe sa devieze in paranoia.

[vsovi]

În prealabil postat de cristiboss56

Cand intrebi un psihiatru care este denumirea stiinifica a ce poporul numeste nebunie raspunsul este complicat. Medicul psihiatru spune ca o multime de boli ale psihicului pot fi incluse in vorba populara nebunie. Poporul mai obisnuieste sa spuna "ala e intr-o ureche!'. Iata cum a aparut aceasta expresie. In 1975, regele Frantei a scos un edict in care betivii cu tulburare violenta erau pedepsiti prin confiscarea averii si li se taia si o ureche. De aici, expresia pentru unii oameni cu actiuni anormale si violente ca sunt intr-o ureche. In multe tulburari psihice , apar tulburari de neurotransmitatori in sistemul seretoniei. Mai exista o expresie in randul poporului : "i-a sarit mustarul!' Cand un om se enerveaza si ii "sare mustarul', el nu trebuie sa inghita imediat medicamente, asa zisele calmante pentru ca medicatia in cazul exploziilor de nervi trebuie sa fie ultima solutie si oricum medicamentele trebuie prescrise doar de medicul psihiatru. Cand un om este adus in stare sa-i explodeze nervii cel mai bine este sa paraseasca scena scandalului. Plecarea din miezul conflictului face ca acesta sa evite escaladarea confurntarii, cresterea tensiunii nervoase. Cand pleaca din plina cearta unul dintre "combatanti' evita riscul descarcarii tensiuni nervoase prin violenta fizica sau verbala. Toate aceste sfaturi sunt date de unul dintre cei mai valorosi psihiatri, profesorul doctor Radu Mihailescu, sef de sectie la Spitalul de Psihiatrie "Al. Obregia'. In realitate, este gresit sa se creada ca psihiatrul poate citi gandurile. El are o experienta care ii da o abilitate in a intui mecanismele mintale, dar principala lui menire este de a-si ajuta semenii aflati in suferinta avand in vedere ca bolile psihice sunt intr-adevar grele suferinte. Psihiatrul prelucreaza ce spun oamenii pe care ii intervieveaza, ei avand unele derapaje psihice. Acel interviu, acea suita de intrebari si de interpretare a raspunsurilor a devenit o veritabila stiinta exacta in mana psihiatrului. Si oricum bolile psihice trebuie tratate mediamentos pentru ca, in orice derapaj psihic, se schimba ceva in biochimia creierului. De exemplu, un om cu paranoia in viata zilnica se poarta normal. Dar el are o tema deliranta. De exemplu, gelozia. Daca nu discuti despre sotie cu el, bolnavul cu paranoia de gelozie e normal in conversatie. Cum se atinge tema sotiei el incepe sa devieze in paranoia.

Frumos discurs... despre psimă şi gelozie pînă la urmă... totuşi eu te sfătuiesc să nu crezi în egipsihologi şi în egipsihiatrii oricît de mari ar fi şi oricît de bune tratamente medicamentoase recomandă...

Îţi recomand să te vindeci prin Credinţă (şi prin post şi rugăciune) aşa cum este scris în scripturi. Crede numai şi ai să vezi cum te vei Mîntui lepădînd gLumea prin darul Domnului înţelgînd abea atunci cît de uşor este şi s-ar putea după ce-I mulţumeşti să auzi... nu-mi mulţumi Mie, Credinţa Ta te-a mîntuit.

E bine deci să ai discernămînt ca să ştii în Cine să crezi!

[cristiboss56]

Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitor la Fenomenul „Noul Ierusalim” de la Pucioasa
după site-ul Creştinism Ortodox

Hot. Nr. 2594/1993: Ia act despre Documentul de lucru al Comisiei speciale (27 aprilie 1993) stabilite de Sfântul Sinod pentru cercetarea cazului Glodeni – Pucioasa.

Hot. Nr.110 şi 294/1993: Atitudinea Bisericii Ortodoxe Române faţă de fenomenul religios de la Glodeni – Pucioasa, Jud. Dâmboviţa, în care a fost implicat şi P. S. Episcop Irineu Bistriţeanul, Vicarul Arhiepiscopiei Clujului. Ia act despre declaraţia verbală şi scrisă a P. S. Sale prin care se desolidarizează de acest fenomen.

Hot. Nr. 3326/1997: Ia act despre relatările în legătură cu activităţile prozelitiste desfăşurate de „Caravana Evangheliştilor” din S. U. A. şi de adepţii grupării „Noul Testament”. Se iau măsurile canonice concrete împotriva activităţii grupării sectare „Noul Ierusalim”. Se va interveni la Ministerul Culturii în legătură cu retrocedarea bisericii din incinta Complexului muzeal şi cu organizarea activităţii culturale cu caracter religios de către mişcarea sectară „Noul Ierusalim”, precum şi la Ministerul de Interne sesizând portul ilegal de uniformă monahală a vieţuitorilor de la „Noul Ierusalim”, urmând ca Patriarhia Română să sprijine aceste intervenţii.

Hot. Nr. 5334/1997: S-a anulat actul fundaţional al Aşezământului „Noul Ierusalim”, prin demersul şi deplasarea directă la Glodeni – Pucioasa de către Chiriarhul locului, I. P. S. Arhiepiscop Vasile al Târgoviştei însoţit de P. S. Episcop Vicar Irineu Bistriţeanul. Să se intensifice acţiunea misionar- pastorală pentru înlăturarea influenţei negative pe care o exercită gruparea „Noul Ierusalim”. Să se ia măsuri canonice împotriva preoţilor şi monahilor, care simpatizează şi au legături cu gruparea „Noul Ierusalim”. Să informeze pe Chiriarhii eparhiilor, despre preoţii acestora care au legătură cu gruparea aceasta. Să se comunice anularea actului fundaţional de către P. S. Episcop Vicar Irineu Bistriţeanul, prin mijloace mass-media. Studierea posibilităţii desemnării unei comisii la nivelul Sinodului Mitropolitan care să studieze fenomenul din punct de vedere canonic.

[cristiboss56]

Războiul creştinilor cu diavolii
CAPITOLUL I

Învăţătura despre duhurile diavoleşti, după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie

1.1. Crearea îngerilor

Dumnezeu Creatorul a făcut mai întâi lumea îngerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103, 5), ca să slujească voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toţi îngerii au fost creaţi de Dumnezeu în acelaşi timp.

Scopurile principale pentru care au fost creaţi îngerii care formează lumea nevăzută sunt: pentru a-L slăvi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a împlini voia lui Dumnezeu cea Sfântă (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele şi voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni să se mântuiască (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor după moartea trupească şi a le duce în Rai (Lc. 16,22).

Sfânta Scriptură ne spune că sunt nouă cete îngereşti şi trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avută de Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Dionisie Areopagitul, în cartea sa "Despre ierarhia cerească" spune că cetele îngereşti se împart în trei grupe triadice: 1. prima grupă triadică îngerească: serafimii, heruvimii şi tronurile; 2. a doua grupă triadică îngerească: domniile, stăpâniile şi puterile; 3. a treia grupă triadică îngerească: îngerii, arhanghelii şi începătoriile.

Dumnezeu îşi descoperă voinţa Sa la îngerii din ceata superioară, iar aceştia, la rândul lor, o comunică celorlalţi îngeri. În felul acesta, tainele şi puterile lui Dumnezeu urmează în ordine descendentă, de la serafim la înger şi fiecare ierarhie ulterioară este consacrată numai cu acele cunoştinţe, pe care este capabilă să le cuprindă la nivelul respectiv al dezvoltării spirituale.

Cuvântul "înger" înseamnă sol sau trimis. Îngerii au căpătat acest nume datorită slujirii lor, îndreptată de la Atotmilostivul Dumnezeu către mântuirea oamenilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Îngerii nu sunt, oare, toţi duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce vor moşteni mântuirea?" (Evrei 1,14). Sfântul Grigorie Teologul precizează: "Îngerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea firească, dar şi în virtutea harului îmbelşugat se deplasează ca gândul peste tot. Şi, pretutindeni, sunt alături de fiecare, atât datorită iuţimii cu care îşi îndeplinesc slujirea, cât şi datorită subtilităţii esenţei lor. Crearea îngerilor a precedat crearea lumii materiale a omului" (Iov 38,7).

Sfânul Ierarh Dimitrie al Rostovului scrie: "Îngerii au fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum a fost creat mai târziu omul". Iar Sfântul Ignatie Brianceaninov ne asigură: "Chipul dumnezeiesc la îngeri şi la om, constă în înţelegerea din care emană duhul, ce ajută gândul şi-l însufleţeşte. Acest chip este asemenea prototipului şi este nevăzut, aşa cum nevăzut este şi la oameni. El conduce întreaga făptură a îngerului şi a omului. Îngerii sunt, deci, fiinţe vii, raţionale, imateriale, nemuritoare, capabile să slăvească în imnuri pe Dumnezeu, făpturi limitate în timp şi în spatiu şi ca urmare au o înfăţişare proprie".

Sfântul Apostol Pavel ne limpezeşte scopul creaţiei: "Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El" (1 Coloseni 1,16). Din Apocalipsă aflăm că nu putem cunoaşte exact numărul îngerilor: "Şi era numărul îngerilor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii" (Apoc. 5,11).

Fără a cunoaşte exact firea îngerilor, putem însă să fim siguri că, îngerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumină, care răspândesc strălucirea dumnezeiască. Când, însă, primesc poruncă de la Dumnezeu, ei se pot arăta şi trupeşte, pentru a fi percepuţi de oameni, păstrându-şi însuşirile suprafireşti.

[cristiboss56]

1.2. Când au apărut diavolii?

Lucifer, fiind înger de lumină şi căpetenia celei de a doua trepte îngereşti, în loc să progreseze în sfinţenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt şi astfel s-a transformat în diavol (Lc.10,18). Împreună cu el au căzut şi îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supuşi Satanei (Efes. 6,12).

Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: "Am văzut pe satana, căzând ca un fulger din Cer…" (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiţi au fost aspru pedepsiţi de Dumnezeu şi trimişi în Iad, până în ziua în care vor fi judecaţi pentru păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: "Dumnezeu, n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului în Iad, i-a dat să fie păziţi, până la judecată" (2 Ptr. 2,4). Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: "pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanţurile veşnice, spre ziua judecăţii celei mari" (Iuda 6).

Diavolii au însuşirile îngerilor, cu diferenţa că, deşi au fost creaţi de Dumnezeu buni şi sfinţi, ei n-au rămas în starea lor de sfinţenie şi bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mândriei şi vicleniei. Aşadar, întâiul vinovat de păcat şi întemeietor al răutăţilor este diavolul: "…pentru că, de la început diavolul păcătuieşte" (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că aşa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinaţia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însuşi, prin propria voinţă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmaş, mincinos şi defăimător.

Sfântul prooroc Iezechiel spune:"…tu erai pecetea desăvârşirii, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu"; "fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea" (Iezec. 28,15).

Decisiv, răul nu ţi-a fost dat ţie din afară, ci tu însuţi l-ai zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învaţă scopul principal al lucrării diavoleşti pe pământ: "Diavolii se numesc aşa, nu pentru că aşa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din înţelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei".

Oamenii, având trup şi suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sunt lipsiţi de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea şi pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpăneşte şi acţionează numai răul.

Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată faţă de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea faţă de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire şi într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere.

Ei îşi găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârşi păcate trupeşti, ei păcătuiesc cu imaginaţia şi cu simţurile. Şi-au obişnuit esenţa lor cu viciile fireşti ale cărnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.

Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricăror influenţe de afară, din partea făpturilor. De aceea, demonii şi-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, ştiind că Dumnezeu îşi iubeşte făptura sa, caută să dăuneze cât mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor, pentru a-i duce le pierzarea veşnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu şi inspiră ură, perfidie şi minciună între oameni. Ispititor (Matei 4, 3), stăpânitor al acestei lumi (Ioan 12, 31; 14, 30; 16, 11).

În Vechiul Testament, diavolul este duhul răutăţii, de a cărui fiinţă ţine însăşi păcatul, zavistia şi minciuna. Pentru că El, de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. "Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tată al minciunii" (Ioan 8,44).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuţi din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinţi, preoţi şi călugări, după care lumea se va sfârşi, datorită păcatelor oamenilor.

Libertatea vrăjmaşilor noştri depinde de sufletele omeneşti care se mântuiesc şi, de aceea, îi atacă pe oameni aşa de tare, ca să tragă cât mai multe suflete în Iad.