Adevarul despre mineriade

[Florinvs]

Negocieri telefonice
La ora 16.54, componenţii celor două delegaţii intră în aulă. De menţionat că deputatul Krausz Septimiu, din judeţul Hunedoara, l-a contactat de mai multe ori pe Cozma şi a avut câteva discuţii care merită prezentate:
Krausz Septimiu: Tu eşti conştient de ceea ce faci?
Miron Cozma: Domnule profesor, sunt mai conştient decât credeţi.
Krausz Septimiu: Eşti conştient că faci jocul cuiva?
Miron Cozma: Ştiu ce fac.
(...)
Krausz Septimiu: Eşti conştient de ceea ce faci?
Miron Cozma: Ce, să mă sacrific eu ? Spuneţi-mi ce să fac, daţi-mi o soluţie.
(...)
Miron Cozma: Să anunţ alegeri anticipate?
Krausz Septimiu: Ce? Să nu cumva să-ţi permiţi aşa ceva, că-ţi iei o mare răspundere, de care nu te vei mai putea degaja sub nici o formă după aceea.
(...)
Krausz Septimiu: Îţi iei oamenii imediat, îi pui să apere Parlamentul şi la noapte îi scoţi din Bucureşti.


În urma discuţiilor dintre parlamentari şi mineri, primii au propus plenului adunării un proiect de hotărâre, format din trei puncte:
1. Adunarea Deputaţilor hotărăşte să instituie o comisie care, împreună cu organismele de stat competente, să analizeze problemele economice şi sociale referitoare la condiţiile de viaţă ale minerilor, în vederea găsirii soluţiilor acceptabile de rezolvare a acestora.
2. Adunarea Deputaţilor ia act de comunicatul preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de acceptare a demisiei Guvernului condus de premierul Petre Roman şi solicită preşedintelui ţării să urgenteze procedura de formare a unui nou guvern.

3. Adunarea Deputaţilor nu acceptă cererea reprezentanţilor minerilor privind demisia Preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, cerere care se situează în afara legilor în vigoare. Până la urmă, ultimul punct se modifică astfel:
„Adunarea Deputaţilor nu are competenţa de a accepta cererea reprezentanţilor minerilor privind demiterea preşedintelui, domnul Ion Iliescu".
În momentul citirii acestei reformulări a punctului 3 din comunicat, aula este invadată de demonstranţi, care aveau asupra lor lanţuri, topoare, bâte şi chiar muniţie chimică.

Se supune votului proiectul de comunicat, care este aprobat cu o mare majoritate, înregistrându-se doar trei abţineri. Între orele 18.00 şi 18.20, demonstranţii au început evacuarea Parlamentului, determinaţi de intervenţia lui Ion Raţiu, care le-a spus: „Noi nu avem căderea să-l scoatem pe preşedintele ţării, înţelegeţi acest lucru! Duceţi-vă la el! Cereţi-i acolo! Dacă vreţi să cereţi «Jos Iliescu», duceţi-vă la domnul Iliescu, nu aici! Noi nu putem s-o facem!", cât şi de lansarea de un miner a zvonului: „S-a dus Cozma la Televiziune! Cozma e la Televiziune! Hai să-l urmăm!".


Motivele pentru care grupurile de mineri şi civili s-au hotărât să se îndrepte spre Televiziune sunt diferite. Din unele declaraţii rezultă că exista intenţia difuzării unui comunicat, pe care liderul Cozma Miron dorea să-l aducă la cunoştinţa ţării prin intermediul postului de televiziune. Cităm din depoziţia lui Cozma: „După chestiunea de la Parlament, care, cel puţin din partea mea, a fost o chestiune strategică, i-am dus către Televiziune şi am zis că dăm un comunicat către ţară, să prezentăm de fapt care este situaţia şi cine a vrut să ajungem în această situaţie".

În momentul în care coloana principală a ajuns la Televiziunea Română, ostilităţile erau declanşate de manifestanţii civili, cărora li s-au alăturat grupuri violente de mineri sosiţi de la Camera Deputaţilor. Un motiv în plus al escaladării violenţelor se pare că a fost şi zvonul, neconfirmat ulterior, că liderul Cozma Miron este sechestrat în clădirea Televiziunii.

Primele încercări de a forţa intrarea au fost făcute prin escaladarea gardului, încercare eşuată din cauza ripostei forţelor de apărare, care au utilizat petarde şi grenade lacrimogene. Demonstranţii au început un adevărat bombardament cu pietre, bolovani, bile metalice, petarde, dar mai ales cu sticle incendiare, care au pus într-un real pericol viaţa şi integritatea fizică a militarilor din dispozitivul de apărare. Acest tip de acţiune a durat, cu unele intermitenţe, circa o oră şi jumătate şi nu a condus la nici un rezultat favorabil, întrucât toate atacurile au fost respinse.


Militari din dispozitivul de apărare au declarat că numeroşi mineri se aflau în stare de ebrietate. Aceste afirmaţii sunt întărite şi de faptul că în jurul orei 21.00, minerii au sustras cantităţi mari de băutură dintr-un depozit de pe Str. Pangrati. În jurul orelor 22.00 s-a încercat pătrunderea în incinta Televiziunii, prin poarta din Str. Pangrati, cu ajutorul unui excavator sustras de pe un şantier din apropiere, folosit anterior la scoaterea pietrelor din pavajul stradal.

Riposta forţelor de apărare a fost fermă, două cadre din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, după somaţia regulamentară şi executarea unei rafale de avertisment, au tras asupra excavatorului, în radiator şi rezervoare, imobilizându-l în momentul când forţa poarta metalică de acces. Un fapt semnificativ îl reprezintă declaraţiile unor persoane de la Televiziune, care au arătat că în timpul desfăşurării evenimentelor, asupra etajelor X şi XI, unde se găsesc birourile conducerii Televiziunii Române, au fost trase focuri de armă, de pe clădirile din apropierea Televiziunii.

Câţiva mineri au fost răniţi prin împuşcare la picioare în acelaşi timp, aceştia afirmând că focurile de armă au fost trase din podul unei case situate la 30 de metri vizavi de Televiziunea Română. Atât gloanţele găsite în birourile anterior menţionate, cât şi cele care au provocat rănirea minerilor au fost de calibru 7,62 mm. Putem aprecia că pe fondul manifestărilor violente s-a încercat agravarea tensiunii de persoane înarmate. Din unele depoziţii rezultă că minerilor li s-au oferit arme aflate într-o maşină parcată în apropierea Televiziunii Române, dar aceştia au refuzat.


La ora 22.30, în curtea obiectivului au fost aduse patru T.A.B.-uri, care au fost dispuse în punctele şi locurile considerate vulnerabile. Riposta hotărâtă a forţelor de ordine şi imposibilitatea grupurilor turbulente de a pătrunde în curtea Televiziunii au făcut ca în jurul orelor 23.15 intensitatea violenţelor şi agresiunilor să scadă simţitor, iar la orele 23.30 militarii au trecut la acţiunea de depresurare. Tinerii şi grupurile turbulente s-au retras în dezordine spre Piaţa Dorobanţi, Arcul de Triumf şi Bd. Aviatorilor.

De la Televiziune, grupurile de mineri s-au deplasat în direcţii diferite: o parte s-au retras în Piaţa Universităţii, o parte au mers la Arcul de Triumf şi unii au ajuns la gara Băneasa, de unde au luat trenul spre Petroşani. În cursul nopţii de 26/27.09.1991, după dispersarea de la Televiziune, grupuri compacte de manifestanţi s-au deplasat în Piaţa Universităţii.

Aici, sub directa coordonare a lt. col (r) Popescu Silviu, s-a trecut la baricadarea căilor de acces spre piaţă, folosind în acest scop porţiuni de gard metalic, schele de şantier şi bolovani. Pentru demontarea acestora s-au folosit utilaje staţionate în zonă şi a existat intenţia săpării carosabilului şi crearea de şanţuri prin folosirea unui excavator. În cursul dimineţii, prin intervenţia forţelor de ordine, piaţa a fost degajată şi barajele înlăturate. Începea o nouă zi de asediu al Capitalei.

[iuliu46]

Bre Florinvs, la guvern s-a tras cu o petarda de pe cladirea guvernului in multimea aia care statea acolo. Atunci au inceput violentele. In rest pare corecta descrierea ta, si cu Ratiu in parlament, si cu excavatorul la TV. A mai existat o persoana sau doua de sex feminin care a(u) aparut la TV in zilele alea si le-au zis minerilor ca nu cumva sa plece pana nu ne scapa si de Ilici. Dovada ca minerii nu au fost doar de partea comunismului ci si anticomunisti. Plus episodul de la Congresul PNTCD unde mineri si taranisti scandau la unison Jos Iliescu sau Regele Mihai.

[DragosP]

După ce am scăpat ca prin urechile acului în '90 de mineri, în '91 n-am mai fost așa de norocos...
Când au venit cu distracția la Cotroceni, căminul electronicii era în calea lor, la 250..500m distanță de locul faptelor. Poliția/jandarmii sau ce-or fi fost, ne-au umplut căminul cu gaze lacrimogene. Pur și simplu trăgeau, de distracție, înspre el, pen'că noi scandam jos una, jos alta de la geamuri.

[iuliu46]

Pai nu de mineri va doreati sa scapati in 91 ci de cotrocenist. Multa lume nu isi aduce aminte ca in 91 minerii si cei pe care ii fugarisera in 90 erau de aceeasi parte a baricadei. :)

[Florinvs]

Trebuie spus ca si in septembrie 1991 organele ministerului de interne (ministru- Doru Viorel Ursu) si ale ministerului apararii nationale au actionat foarte slab!

Desi se stia despre situatia tensionata din Valea Jiului, desi se stia despre intentiile minierilor de a pleca spre Bucuresti, desi existau informatii furnizate inclusiv de SRI in aceasta privinta (inca de la începutul lunii august 1991), totusi nu s-au luat masuri ferme si hotarate (asa cum s-au luat in 1977) pentru protejarea bunurilor publice, a statiilor si personalului CFR!

Trebuia din primul moment când s-a aflat despre intentiile minierilor, sa se amplaseze dispozitive si cadre ale MI si MAPn in jurul tuturor statiilor CFR din zona Vaii Jiului, dispozitive inarmate cu munitie de razboi, si inclusiv cu tehnica militara-tab-uri!

Iar când minierii au inceput sa devasteze gara Petrosani si sa agreseze personalul CFR, erau indeplinite absolut toate conditiile legale si regulamentare, pentru ca sa se deschida focul de catre politisti.

Din acest punct de vedere, mult mai bine au procedat organele de stat in 1977! Si atunci s-au primit informatii despre starea de nemultumire a minierilor din Valea Jiului, dar masurile luate atunci (pe linia apararii ordinii si linistii publice) au fost mult mai operative, eficiente si ferme.
In 1977 nici un minier nu risca sa devasteze statii CFR (sau alte obiective sociale si economice), sau sa agreseze personalul CFR, pentru ca stia ca daca macar incearca asa ceva, este impuscat fara discutie!


Nemultumirile sociale si economice ale minierilor pot fi intelese, insa sub nici o forma nu se poate admite (in nici un stat civilizat, indiferent de regimul politic din acel stat) distrugerea unor bunuri publice, agresarea personalului feroviar si punerea in pericol a sigurantei circulatiei!

Pentru ce au facut in septembrie 1991, atat Miron Cosma, cat si ceilalti lideri care i-au condus pe minieri, dar si minierii care au comis acele acte de vandalism si barbarii asupra personalului CFR, ar merita pedeapsa cu moartea.

[CristianR]

Din păcate, n-am vreme să citesc tot ce ai scris și nu știu dacă ai menționat ceva despre securiștii în salopete care îi conduceau pe mineri la anumite adrese, conform unui plan.
În al doilea rând, care este sursa informațiilor tale?

[iuliu46]

Cristian aici se vorbea despre mineriada din 91. Tu o confunzi cu aia din iunie 90 cand minerii au gasit droguri la peneleu si masina de facut bani la peneteu.

[DragosP]

Ta-su, un om de bine.

[iuliu46]

Plus ca asta cu securistii in salopete e mai mult un mit. In iunie 90 era plin Bucurestiul de oameni de bine care ii puteau ghida pe mineri, nu era nevoie de securisti.

[Florinvs]

În prealabil postat de CristianR

Din păcate, n-am vreme să citesc tot ce ai scris și nu știu dacă ai menționat ceva despre securiștii în salopete care îi conduceau pe mineri la anumite adrese, conform unui plan.
În al doilea rând, care este sursa informațiilor tale?

Sursa sunt articole publicate in ziarul Atac, si care sunt scrise pe baza marturiilor ceferistilor care au fost agresati de minieri in septembrie 1991, si pe baza celor scrise in presa din acei ani!

Iar legat de acei asa-zisi securisti in salopete, care i-ar fi condus pe minieri in timpul celei de-a treia mineriade, cea din iunie 1990.
Departamentul Securitatii Statului fusesera desfiintat prin decret CFSN, la sfarsitul lunii decembrie 1989! A fost o mare greseala a CFSN si a lui Ion Iliescu, Romania ramanan astfel (pana in martie 1990) singurul stat de pe Glob, fara un serviciu de informatii!

Sub nici o forma nu cred ca fostele cadre a DSS-ului s-au implicat in vreun fel in mineriada din iulie 1990! Ei fusesera oameni inteligenti, patrioti, care au servit statul si poporul roman in perioada 1964-1989, si in nici un caz nu s-ar fi implicat in asemenea actiuni.
De altfel nici Iulian Vlad (fostul sef al DSS-ului, si care in timpul mineriadei din iunie 1990 se afla in arest, pe nedrept), nu a avut nici o tangenta cu mineriada din iunie 1990!

Apoi sub nici o forma fostele cadre ale DSS-ului nu l-ar fi aparat atunci in vreun fel pe Ion Iliescu, fata de care aveau toate motivele sa-l urasca. Ion Iliescu este cel care a asistat pasiv in decembrie 1989 la culpabilizarea pe nedrept a cadrelor de militie si securitate, care a asistat pasiv atunci când la TVR se debitau prostii si enormitati de genul securisti-teroristi, cu acordul lui Ion Iliescu fusesera arestat Iulian Vlad, et!