Parintii sunt impotriva

[vsovi]

În prealabil postat de Copacel

Cea mai mare greseala pe care o femei poate s-o faca.Incercand sa-l schimbi
te vei schimba insa tu, iar el va cauta pe alta care nu vrea sa-l schimbe.

Păi dacă nu vrei să-l schimbi rămîne prost... şi pipilit pe el de la atîtea beri.

Trebuie să vrei să-l schimbi şi să-l aduci pe Calea cea bună... din dragoste... dar nu cu forţa şi nici cu dea sila forţîndu-l mereu la tot ce vrei tu ci Iubindu-L pe Dumnezeu mai înainte şi mult mai mult decît pe el şi atunci simţind el iubirea asta atunci musai va fi sigur că şi pe el îl iubeşti cu Adevărat... şi că n-ai alte interese, străine de voia lui Dumnezeu.

Omul simte cînd îi vrei cu adevărat binele... simte cînd îl iubeşti mai mult pe el şi nu pe tine cu atît mai mult cu cît nu îi spui direct asta ci o tăinuieşti.

Aşa fac creştinii iubesc şi tăinuiesc... nu spun... nu se arată... ci se iubesc şi se roagă şi rugăciunea lor lucrează... lucrează mult mai mult ca o discuţie în contradictoriu. Se simte şi în aer cum în taină se ascunde binele... nici nu-ţi dai seama cum îi vine să nu mai bea nicio bere... pur şi simplu începe să evite orice recădere din dragoste în starea cea blestemată de sugativă.

[nacu simona]

"Trebuie să vrei să-l schimbi şi să-l aduci pe Calea cea bună... din dragoste... dar nu cu forţa şi nici cu dea sila forţîndu-l mereu la tot ce vrei tu ci Iubindu-L pe Dumnezeu mai înainte şi mult mai mult decît pe el... "

Asa este, dar de unde invatam sa iubim pe Dumnezeu si ce inseamna asta...Dumnezeu stie.


"Aşa fac creştinii iubesc şi tăinuiesc... nu spun... nu se arată... ci se iubesc şi se roagă şi rugăciunea lor lucrează... lucrează mult mai mult ca o discuţie în contradictoriu".


Asa este si de data asta.Iubirea nu se spune , ea se dovedeste.

[nacu simona]

În prealabil postat de vsovi

Păi dacă nu vrei să-l schimbi rămîne prost... şi pipilit pe el de la atîtea beri.

Trebuie să vrei să-l schimbi şi să-l aduci pe Calea cea bună... din dragoste... dar nu cu forţa şi nici cu dea sila forţîndu-l mereu la tot ce vrei tu ci Iubindu-L pe Dumnezeu mai înainte şi mult mai mult decît pe el şi atunci simţind el iubirea asta atunci musai va fi sigur că şi pe el îl iubeşti cu Adevărat... şi că n-ai alte interese, străine de voia lui Dumnezeu.

Omul simte cînd îi vrei cu adevărat binele... simte cînd îl iubeşti mai mult pe el şi nu pe tine cu atît mai mult cu cît nu îi spui direct asta ci o tăinuieşti.

Aşa fac creştinii iubesc şi tăinuiesc... nu spun... nu se arată... ci se iubesc şi se roagă şi rugăciunea lor lucrează... lucrează mult mai mult ca o discuţie în contradictoriu. Se simte şi în aer cum în taină se ascunde binele... nici nu-ţi dai seama cum îi vine să nu mai bea nicio bere... pur şi simplu începe să evite orice recădere din dragoste în starea cea blestemată de sugativă.

Asa este, pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim intai si mai mult.
Iar iubirea nu se spune, se dovedeste.

[ioan67]

Codependenta, inteleasa in termenii jocurilor de doi sau mai multi, inseamna ca fiecare actor al jocului are nevoie de celalalt pentru a mentine jocul si scenariul acestuia.
Astfel, se poate intampla ca un barbat codependent sa intretina involuntar comportamentul alcoolic al sotiei pentru ca prin aceasta tulburare a femeii el sa isi satisfaca indirect anumite nevoi - de pilda sa se simta orotitor, moral, iubitor, stimabil etc.
Daca sotia ar renunta la alcool, barbatul ar trebui sa isi satisfaca aceste nevoi pe alte cai, de pilda pe unele mai sanatoase/mature. Dar pentru asta are nevoie sa deprinde noi abilitati. E mai usor sa fii codependent decat sa inveti autonomia prin dezvoltarea unor abilitati noi, mai eficiente decat cele pe care le detii in prezent.

Similar, adeseori femeile isi tin (fara sa vrea constient) sotul in rolul de pacient/bolnav/imatur pentru ca prin acest artificiu ele obtin beneficiul de a se stima, de a se dovedi utile, bune si, mai ales, de a fi sigure ca nu vor fi parasite... Pentru ca un sot bolnav are nevoie sa fie ingrijit, el nu te va parasi. Deci sa facem cumva ca el sa ramana bolnav...

Astfel de mecanisme se intalnesc destul de des, ele nu sunt voite dar se petrec si dau nota nevrotica specifica multor cupluri imature.
Culmea e ca lumea gaseste astfel de situatii cam asa: "sarmana, ce femeie cumsecade si cum se chinuie cu nenorocitul ala de betiv"....
Codependenta ascunde insa multa mizerie morala si multe infantilisme. Bine ar fi sa ne dam seama de asta si sa o curmam prin efort constient si voluntar care sa aduca un plus de eficienta si maturitate.

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Codependenta, inteleasa in termenii jocurilor de doi sau mai multi, inseamna ca fiecare actor al jocului are nevoie de celalalt pentru a mentine jocul si scenariul acestuia.
Astfel, se poate intampla ca un barbat codependent sa intretina involuntar comportamentul alcoolic al sotiei pentru ca prin aceasta tulburare a femeii el sa isi satisfaca indirect anumite nevoi - de pilda sa se simta orotitor, moral, iubitor, stimabil etc.
Daca sotia ar renunta la alcool, barbatul ar trebui sa isi satisfaca aceste nevoi pe alte cai, de pilda pe unele mai sanatoase/mature. Dar pentru asta are nevoie sa deprinde noi abilitati. E mai usor sa fii codependent decat sa inveti autonomia prin dezvoltarea unor abilitati noi, mai eficiente decat cele pe care le detii in prezent.

Similar, adeseori femeile isi tin (fara sa vrea constient) sotul in rolul de pacient/bolnav/imatur pentru ca prin acest artificiu ele obtin beneficiul de a se stima, de a se dovedi utile, bune si, mai ales, de a fi sigure ca nu vor fi parasite... Pentru ca un sot bolnav are nevoie sa fie ingrijit, el nu te va parasi. Deci sa facem cumva ca el sa ramana bolnav...

Astfel de mecanisme se intalnesc destul de des, ele nu sunt voite dar se petrec si dau nota nevrotica specifica multor cupluri imature.
Culmea e ca lumea gaseste astfel de situatii cam asa: "sarmana, ce femeie cumsecade si cum se chinuie cu nenorocitul ala de betiv"....
Codependenta ascunde insa multa mizerie morala si multe infantilisme. Bine ar fi sa ne dam seama de asta si sa o curmam prin efort constient si voluntar care sa aduca un plus de eficienta si maturitate.

Da, cam aceasta ar fi una dintre viziunile psihologilor, foarte realista de altfel, dar problema in sine are implicatii destul de profunde si greu de depistat. Insa Duhul Sfant le rezolva pe toate fara ca noi sa ne batem capul despicand itele, daca facem ce trebuie.
Accentul cade pe codependent, el fiind cel care trebuie sa-si restabileasca echilibrul, evitand sa mai supervizeze raul din celalalt.
Sfintii Parinti ne invata sa nu vorbim cu diavolii, sa nu-i privim pentru a nu ne imbolnavi.Cam asa si cu monitorizarea raului din celalalt.Daca credem ca raul exista ne vom molipsi de rau. De aceea trebuie sa aruncam la Domnul toata frica, rugandu-ne cu nadeje si credinta si Domnul nu ne va dezamagi.
"Purtati-va crucea unul altuia" ne invata Hristos.
Din pacate insa se intampla ca foarte multi crestini, crezand ca il ajuta pe celalalt, de fapt
ajung sa-si arunce propria lor cruce in spinarea bolnavului.
Caci nu este suficienta doar bunavointa, ci mai trebuie si intarire de la Duhul Sfant . Daca ar fi atat de simplu, la ora actuala nu ar fi ajuns familia in criza. Pentru ca toti consideram ca dorim numai si numai binele.
Ma uit si la emisiunile astea despre Barnevernet, in care familiilor de romani din Norvegia, Anglia, li se iau copiii. Nimeni nu se gandeste decat ca se face o mare nedreptate in care victime sunt copiii. Si oamenii ies si demonstreaza, dar nimeni,nici chiar Biserica nu impune o zi de rugaciune si post national pentru aceasta situatie grea in care s-a ajuns.
Pentru ca aceasta este o pedeapsa de la Dumnezeu, ca sa ne intoarca, sa ajungem de unde am plecat si sa facem totul cu binecuvantare si nu la intamplare. De aceea isi pierd parintii copiii si copiii parintii, nu pentru ca sunt aceia netrebnici, ci pentru ca toti suntem netrebnici si nu ne pasa ca pacatele noastre apasa greu pe intreaga planeta. Ne inchipuim ca nu se baga de seama , ca poate n-oi fi eu cel mai rau, asa ca ce conteaza ce fac eu, conteaza ca ceilalti sa fie buni si sa se indrepteze, nu eu care oricum sunt mai bun ca toti, chiar daca mai gresesc si eu cateodata.

[ioan67]

În prealabil postat de nacu simona

Accentul cade pe codependent, el fiind cel care trebuie sa-si restabileasca echilibrul, evitand sa mai supervizeze raul din celalalt.

In practica recuperarii din alcoolism, asa cum se petrece ea in AA si in cabinetele medicale asociate, dependentul aflat in abstinenta isi centreaza efortul/bunavointa asupra lucrului cu sine. El invata sa nu mai astepte de la partenerul de viata ajutor/inspiratie/"iubire" ci se centreaza pe sine, mai intai, in sensul ca isi asuma responsabilitatea in mod onest si se concentreaza asupra propriilor sarcini de recuperare. E un program in pasi succesivi.
Inclusiv atunci cand codependentul il mai ispiteste (sau asa i se pare ca ar fi, desi nu-i mereu asa) cu cate o conduita ori situatie dificila, alcoolicul aflat in recuperare stie ca problema e a lui in primul rand, a lui insusi iar nu a codependentului.
Invatam sa ne asumam responsabilitatea si sa ne aratam grija pentru viata noastra, mai inainte de a ne arata ingrijorati si responsabili pentru pacatele sau greselile altora... In definitiv noi suntem cei aflati in pericolul permanent al recaderii (cu tot dezastrul pe care il implica aceasta), iar nu sotul sau sotia.

Pentru ca relatia de codependenta sa se transforme intr-o relatie sanatoasa iar familia sa ajunga la o vietuire demna de Taina iubirii, amandoi sotii au de dus mai intai o lupta sustinuta cu propriile nedesavarsiri. Iubirea se poate manifesta aici tocmai prin respectul pentru lupta celuilalt. Iar aceasta presupune, mai intai, nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa...

E greu uneori, e teribil de greu sa te ridici din mocirla alcoolismului si sa refaci oscior cu oscior , caramida cu caramida, ceea ce ai distrus zilnic si ani in sir inlauntrul tau si al familiei. Dar Mila si Puterea lui Dumnezeu sunt intotdeauna cu aceia care Il cauta, Il cheama, Il voiesc in viata lor asa cum El Insusi ne voieste in Viata Lui.

Alcoolismul pare a fi o cruce grea. E cunoscut ca boala incurabila si cu complicatii infioratoare. E suficient insa ca omul, daca are bunavointa si iubeste pe Dumnezeu si pe semeni macar un strop, sa ramana abstinent in fiecare zi, 24 de ore, si sa voiasca sa deprinda iubirea asa cum ne invata Hristos.

Doamne ajuta!

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

In practica recuperarii din alcoolism, asa cum se petrece ea in AA si in cabinetele medicale asociate, dependentul aflat in abstinenta isi centreaza efortul/bunavointa asupra lucrului cu sine. El invata sa nu mai astepte de la partenerul de viata ajutor/inspiratie/"iubire" ci se centreaza pe sine, mai intai, in sensul ca isi asuma responsabilitatea in mod onest si se concentreaza asupra propriilor sarcini de recuperare. E un program in pasi succesivi.
Inclusiv atunci cand codependentul il mai ispiteste (sau asa i se pare ca ar fi, desi nu-i mereu asa) cu cate o conduita ori situatie dificila, alcoolicul aflat in recuperare stie ca problema e a lui in primul rand, a lui insusi iar nu a codependentului.
Invatam sa ne asumam responsabilitatea si sa ne aratam grija pentru viata noastra, mai inainte de a ne arata ingrijorati si responsabili pentru pacatele sau greselile altora... In definitiv noi suntem cei aflati in pericolul permanent al recaderii (cu tot dezastrul pe care il implica aceasta), iar nu sotul sau sotia.

Pentru ca relatia de codependenta sa se transforme intr-o relatie sanatoasa iar familia sa ajunga la o vietuire demna de Taina iubirii, amandoi sotii au de dus mai intai o lupta sustinuta cu propriile nedesavarsiri. Iubirea se poate manifesta aici tocmai prin respectul pentru lupta celuilalt. Iar aceasta presupune, mai intai, nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa...

E greu uneori, e teribil de greu sa te ridici din mocirla alcoolismului si sa refaci oscior cu oscior , caramida cu caramida, ceea ce ai distrus zilnic si ani in sir inlauntrul tau si al familiei. Dar Mila si Puterea lui Dumnezeu sunt intotdeauna cu aceia care Il cauta, Il cheama, Il voiesc in viata lor asa cum El Insusi ne voieste in Viata Lui.

Alcoolismul pare a fi o cruce grea. E cunoscut ca boala incurabila si cu complicatii infioratoare. E suficient insa ca omul, daca are bunavointa si iubeste pe Dumnezeu si pe semeni macar un strop, sa ramana abstinent in fiecare zi, 24 de ore, si sa voiasca sa deprinda iubirea asa cum ne invata Hristos.

Doamne ajuta!

"nesfarsite lectii de rabdare, bunavointa constanta, jertfa..."

Exact. Un autocontrol permanent, ajutati de Hristos. Niciodata sa nu privim inapoi, ci doar la tinta finala. Nu-i usor pana ne statornicim in bine, dar merita.
Iti doresc sa ai parte de acea binecuvantare tainica de care vorbeste Andre Scrima in cartea lui "Timpul rugului aprins"

Doamne ajuta!

[Florinvs]

Asa si eu, din când in când, sau vara când ma întâlnesc cu vreun prieten in oras mai beau o bere, sau la vreo aniversare/petrecere/nunta un pahar de vin, si nu vad nimic rau in asta!

De asemenea, am cunoscut multi oameni care fac asta, si au o viata absolut normala, casnicii si familii fericite, isi fac foarte bine serviciul!

Inclusiv am cunoscut mecanici de locomotiva sau impiegati de miscare, care dupa ce ieseau din tura de 24 sau de 12 ore, cateodata mai luau o bere! Ori in acel domeniu, disciplina profesionala este chiar foarte stricta, si specificul acelor meserii necesita un caracter extrem de ordonat, o stare de sanatate buna si o viata de familie echilibrata!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de nacu simona

Insa Duhul Sfant le rezolva pe toate fara ca noi sa ne batem capul despicand itele, daca facem ce trebuie.

Deci acuma te-ai apucat să ştii cum lucrează Duhul Sfânt... Da? Vai mie... că numai eu sunt de vină...

Dar eu ştiu că lucrează prin oameni, pentru oameni. Dacă te-ai învrednicit de harul Duhului Sfânt, e pentru că are Duhul Sfânt nevoie de dragostea ta, înmulţită în conlucrare cu El, să întărească omul acela dragostea, credinţa, smerenia, discernământul, virtuţiile, în Biserică.

Ţi-am spus o taină mare, dar oricum nu se lipeşte nimic de tine, eşti prea mândră. Bine-ar fi să se lipească.

În prealabil postat de nacu simona

Accentul cade pe codependent, el fiind cel care trebuie sa-si restabileasca echilibrul, evitand sa mai supervizeze raul din celalalt.

În minţişoara ta, da, accentul cade pe codependenţă, dar în realitate, cade întotdeauna pe dragoste.

În prealabil postat de nacu simona

Sfintii Parinti ne invata sa nu vorbim cu diavolii, sa nu-i privim pentru a nu ne imbolnavi.Cam asa si cu monitorizarea raului din celalalt.

O, vai mie... Că numai eu sunt de vină... În fine...
Poftim, cadouri. Există o măsură, unde poţi să vorbeşti cu demonii. Defapt mai multe măsuri. Sfântul Pimen cel Mare, în Pateric, vorbea cu ei, ca să înveţe meşteşul lucrării lor şi să-i poată birui mai uşor. Şi aşa-i biruia. Să nu-ţi doreşti să vorbeşti cu ei. Prima dată trebuie să-i recunoşti. Să ştii care sunt gânduri demonice, care sunt din conşiinţa ta şi care sunt din har... Of... Acum ai să fi iar ispitită, dar risc şi semăn totuşi...
Şi mai ales... poftim?
Tu îi priveşti pe demoni? (nu diavoli, diavol e unul, iar îngerii căzuţi sunt demoni lui)
Ai văzut vreo-unul? Cum ai ajuns să-i vezi? Şi cum arată demonii? Care categorie i-ai văzut? Cât timp? Ce-ai păţit dup'aia?
Şi mai ales, apoi... monitorizarea răului din celălalt? Când tu nu eşti în stre să vezi răul din tine, tu poţi să-l vezi în celălalt? Şi dacă-l vezi, cu ce scop? Scopul de a-l vindeca pe celălalt. După ce-ai fost vindecat tu.

În prealabil postat de nacu simona

Daca credem ca raul exista ne vom molipsi de rau.

Poftim? Altă gogoaşă... Deci trebuie să crezi că răul nu există? Ca să nu... ne molipsim de rău... Vai mie... Şi dup-aia gataaa ! Nu te mai molipseşti de rău, nu? :) Ce reţetă simplă ai primit... Oare de la cine? Ţi-o place mult, nu? Of... Vai mie...

În prealabil postat de nacu simona

De aceea trebuie sa aruncam la Domnul toata frica, rugandu-ne cu nadeje si credinta si Domnul nu ne va dezamagi.

Frica de cine s-o aruncăm la Domnul? De bau-bau? Frica de Dumnezeu trebuie să o ţinem în inimă. Dar despre asta e mult de vorbit, e o virtute prea mare. Iar restul, de altceva, altcineva, să nu ne fie frică, fiindcă în Hristos, în har biruim mereu... Vai mie...

În prealabil postat de nacu simona

"Purtati-va crucea unul altuia" ne invata Hristos.
Din pacate insa se intampla ca foarte multi crestini, crezand ca il ajuta pe celalalt, de fapt ajung sa-si arunce propria lor cruce in spinarea bolnavului.

Exact ca tine. Găseşteţi tu bărbat întâi femeie, nu mai căuta să îndrepţi pe alţii, smereşte-te, leapădă mândria, călugăreşte-te sau căsătoreşte-te, altfel nu ai să te mântuieşti.

În prealabil postat de nacu simona

Caci nu este suficienta doar bunavointa, ci mai trebuie si intarire de la Duhul Sfant.

Şi bunăvoinţa de unde vine? De la demoni? Nu tot de la Duhul Sfânt? Nu e întărire de la Duhul Sfânt? De unde ştii că nu e suficientă?
Doamne Iisuse... măi femeie, ce poţi să scrii... Aşa văd că nu ai avut bunăvoinţă niciodată.

În prealabil postat de nacu simona

Daca ar fi atat de simplu, la ora actuala nu ar fi ajuns familia in criza. Pentru ca toti consideram ca dorim numai si numai binele.

Familiile, la fel ca oamenii, sunt în criză, fără Hristos. Nu au şi nu vor pe Hristos. Şi vine criza şi nu ştiu ce să facă. Când e Hristos, tot vine criza, dar ştiu ce să facă...
Şi considerăm greşit? Nu dorim numai şi numai binele? Dorim şi un pic de rău, nu? Sau cum? Mai mult rău?
Doamne... femeie... că numai eu sunt de vină...

În prealabil postat de nacu simona

Ma uit si la emisiunile astea despre Barnevernet, in care familiilor de romani din Norvegia, Anglia, li se iau copiii. Nimeni nu se gandeste decat ca se face o mare nedreptate in care victime sunt copiii.

Te mai gândeşti ce mare nedreptate e că li se iau copii... Şi te mai gândeşti şi la mai una şi la mai alta... Şi uite-aşa trece viaţa ta...
Vai mie...

În prealabil postat de nacu simona

Si oamenii ies si demonstreaza, dar nimeni,nici chiar Biserica nu impune o zi de rugaciune si post national pentru aceasta situatie grea in care s-a ajuns.

Tu ai ieşit să demonstrezi în Biserică? La rugăciune, poate cu lacrimi, pentru "Bublişor", cu prietenul ei, pentru cei cărora li se iau copii, şi pentru alţii? Te-ai rugat azi sau ieri? E ora 2 jumate... Dar ştii cum lucreată Duhul Sfânt, cum descoase iţele, nu?

În prealabil postat de nacu simona

Pentru ca aceasta este o pedeapsa de la Dumnezeu, ca sa ne intoarca, sa ajungem de unde am plecat si sa facem totul cu binecuvantare si nu la intamplare.

Oh vai... eşti sigură? No comment, că numai aici aş scrie vreo 3 pagini. Îţi doar că ai minţit în tot ce-ai scris. Defapt ai fost minţită în minte, să crezi minciuni, şi le-ai crezut repede, că n-ai ştiut să cercetezi de unde sunt şi ce să faci cu ele...

În prealabil postat de nacu simona

De aceea isi pierd parintii copiii si copiii parintii, nu pentru ca sunt aceia netrebnici, ci pentru ca toti suntem netrebnici si nu ne pasa ca pacatele noastre apasa greu pe intreaga planeta. Ne inchipuim ca nu se baga de seama, ca poate n-oi fi eu cel mai rau, asa ca ce conteaza ce fac eu, conteaza ca ceilalti sa fie buni si sa se indrepteze, nu eu care oricum sunt mai bun ca toti, chiar daca mai gresesc si eu cateodata.

Of, femeie... of... Doamne miluieşte... Roagă-te şi smereşte-te... Doamne miluieşte...

[nacu simona]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci acuma te-ai apucat să ştii cum lucrează Duhul Sfânt... Da? Vai mie... că numai eu sunt de vină...

Dar eu ştiu că lucrează prin oameni, pentru oameni. Dacă te-ai învrednicit de harul Duhului Sfânt, e pentru că are Duhul Sfânt nevoie de dragostea ta, înmulţită în conlucrare cu El, să întărească omul acela dragostea, credinţa, smerenia, discernământul, virtuţiile, în Biserică.

Ţi-am spus o taină mare, dar oricum nu se lipeşte nimic de tine, eşti prea mândră. Bine-ar fi să se lipească.


În minţişoara ta, da, accentul cade pe codependenţă, dar în realitate, cade întotdeauna pe dragoste.


O, vai mie... Că numai eu sunt de vină... În fine...
Poftim, cadouri. Există o măsură, unde poţi să vorbeşti cu demonii. Defapt mai multe măsuri. Sfântul Pimen cel Mare, în Pateric, vorbea cu ei, ca să înveţe meşteşul lucrării lor şi să-i poată birui mai uşor. Şi aşa-i biruia. Să nu-ţi doreşti să vorbeşti cu ei. Prima dată trebuie să-i recunoşti. Să ştii care sunt gânduri demonice, care sunt din conşiinţa ta şi care sunt din har... Of... Acum ai să fi iar ispitită, dar risc şi semăn totuşi...
Şi mai ales... poftim?
Tu îi priveşti pe demoni? (nu diavoli, diavol e unul, iar îngerii căzuţi sunt demoni lui)
Ai văzut vreo-unul? Cum ai ajuns să-i vezi? Şi cum arată demonii? Care categorie i-ai văzut? Cât timp? Ce-ai păţit dup'aia?
Şi mai ales, apoi... monitorizarea răului din celălalt? Când tu nu eşti în stre să vezi răul din tine, tu poţi să-l vezi în celălalt? Şi dacă-l vezi, cu ce scop? Scopul de a-l vindeca pe celălalt. După ce-ai fost vindecat tu.


Poftim? Altă gogoaşă... Deci trebuie să crezi că răul nu există? Ca să nu... ne molipsim de rău... Vai mie... Şi dup-aia gataaa ! Nu te mai molipseşti de rău, nu? :) Ce reţetă simplă ai primit... Oare de la cine? Ţi-o place mult, nu? Of... Vai mie...


Frica de cine s-o aruncăm la Domnul? De bau-bau? Frica de Dumnezeu trebuie să o ţinem în inimă. Dar despre asta e mult de vorbit, e o virtute prea mare. Iar restul, de altceva, altcineva, să nu ne fie frică, fiindcă în Hristos, în har biruim mereu... Vai mie...


Exact ca tine. Găseşteţi tu bărbat întâi femeie, nu mai căuta să îndrepţi pe alţii, smereşte-te, leapădă mândria, călugăreşte-te sau căsătoreşte-te, altfel nu ai să te mântuieşti.


Şi bunăvoinţa de unde vine? De la demoni? Nu tot de la Duhul Sfânt? Nu e întărire de la Duhul Sfânt? De unde ştii că nu e suficientă?
Doamne Iisuse... măi femeie, ce poţi să scrii... Aşa văd că nu ai avut bunăvoinţă niciodată.


Familiile, la fel ca oamenii, sunt în criză, fără Hristos. Nu au şi nu vor pe Hristos. Şi vine criza şi nu ştiu ce să facă. Când e Hristos, tot vine criza, dar ştiu ce să facă...
Şi considerăm greşit? Nu dorim numai şi numai binele? Dorim şi un pic de rău, nu? Sau cum? Mai mult rău?
Doamne... femeie... că numai eu sunt de vină...


Te mai gândeşti ce mare nedreptate e că li se iau copii... Şi te mai gândeşti şi la mai una şi la mai alta... Şi uite-aşa trece viaţa ta...
Vai mie...


Tu ai ieşit să demonstrezi în Biserică? La rugăciune, poate cu lacrimi, pentru "Bublişor", cu prietenul ei, pentru cei cărora li se iau copii, şi pentru alţii? Te-ai rugat azi sau ieri? E ora 2 jumate... Dar ştii cum lucreată Duhul Sfânt, cum descoase iţele, nu?


Oh vai... eşti sigură? No comment, că numai aici aş scrie vreo 3 pagini. Îţi doar că ai minţit în tot ce-ai scris. Defapt ai fost minţită în minte, să crezi minciuni, şi le-ai crezut repede, că n-ai ştiut să cercetezi de unde sunt şi ce să faci cu ele...


Of, femeie... of... Doamne miluieşte... Roagă-te şi smereşte-te... Doamne miluieşte...

Frate, te rog nu te mai chinui, pentru ca oricum nu intelegi ce spun si daca intelegi te faci ca nu pricepi.