PORUNCA A DOUA DIN DECALOG

În prealabil postat de cozia

Este usor sa-i iubim pe cei enumerati de tine, mai greu este cu cei care vin sa te prigoneasca

Cozia, amintindu-ne cum a procedat Domnul, atunci cand a fost batut, scuipat si rastignit si incercand sa facem la fel cu cei care vin sa te prigoneasca. Am auzit pe atatia spunandu-ne povestea convertirii lor. Si acesti prigonitori pot intr-o zi sa descopere credinta si sa se curete de pacat. acest lucru mie imi spune ca omul nu este rau, ci ca sta sub influenta rea. Am invatat, cu greu, sa ii privesc pe prigonitorii mei cu acest ochi al expectativei convertirii lor, pentru care am inceput sa ma rog.

:) din aceeasi carte citata anterior:

<<Intr-o seara de vara, ma intorceam pe jos, impreuna cu doi prieteni, dupa un festin duhovnicesc alaturi de Parintele in Kallisia. Eram influentati de cuvintele parintelui si de cate citeam in Vietile Sfintilor, care ajungeau la o asemenea inaltime a sfinteniei incat nu-i mai atacau animalele salbatice ci, dimpotriva, ii ascultau si li se supuneau.[...]

Pe cand mergeam s-a auzit deodata in padure, in linistea noptii, latratul gros al unui caine ciobanesc de pe coasta alaturata. Incetul cu incetul, latratul devenea tot mai puternic, semn ca ciobanescul se apropia. Atunci mi-a venit o idee stralucita. Le-am propus prietenilor mei sa-l intampinam cu rugaciune, caci parea cam agresiv. Fura de acord. Spuneam impreuna rugaciunea lui Iisus si inaintam. Insa cainele ciobanesc, se tot apropia de noi amenintator. La un moment dat ne-am dat seama ca se apropiase atat de mult ca eram in primejdie sa ne muste. Ne-am privit unul pe altul si, din instinct, ne-am aplecat toti, am luat niste pietre si le-am aruncat dupa el. Cainele, descurajat de libertatea agresiunii pe care i-o oferisem, fu surprins de atacul nostru, se opri din mers si ne urma latrand, de la oarecare distanta, pana ce a plecat si ne-a lasat in pace.

Atunci le-am spus prietenilor mei: "Se pare ca noi nu semanam nici cu Staretul, nici cu acel calugar simplu, ci mai degraba cu calugarul ce fusese capatenie de talhari si care fusese nevoit sa recurga la Legea lui Moise". Foarte probabil, Parintele Porfirie, cu rugaciunea sa tainica, ne-a ajutat de departe sa pricepem necesitatea discernamantului, astfel incat sa intreprindem actiuni pe masura nivelului nostru duhovnicesc. Intampinarea cainelui ciobanesc cu rugaciune se afla peste posibilitatile noastre, care erau foarte mici, din pricina delasarii noastre sufletesti. Si cine stie in ce ispite ale inchipuirii si ale mandriei am fi cazut, daca ne-ar fi fost ascultata rugaciunea. Si cat de mare era pericolul de a crede ca era binecuvantat sa-I cerem lui Dumnezeu sa faca acelea pentru a caror implinire detineam mijlocul corespunzator.>>

[costel]

Daca pacatul a venit in lume, pacat care ma vatama si pe mine si pe aproapele meu, mai pot spune eu ca in "a iubi pe aproapele ca pe mine insumi" este plinatatea iubirii mele fata de aproapele? Cand eu pacatuiesc nu ma iubesc nici pe mine; cum mai pot fi model de iubire pentru aproapele? Eu cred ca modelul si punctul de sprijin al iubirii mele nu trebuie sa fiu eu ci Hristos, ca de aceea a spus: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" Ioan 13, 34; 15,12.

[georgeval]

În prealabil postat de costel

Daca pacatul a venit in lume, pacat care ma vatama si pe mine si pe aproapele meu, mai pot spune eu ca in "a iubi pe aproapele ca pe mine insumi" este plinatatea iubirii mele fata de aproapele? Cand eu pacatuiesc nu ma iubesc nici pe mine; cum mai pot fi model de iubire pentru aproapele? Eu cred ca modelul si punctul de sprijin al iubirii mele nu trebuie sa fiu eu ci Hristos, ca de aceea a spus: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" Ioan 13, 34; 15,12.

Frumos spus Costel. Parintele Galeriu spunea ca: "a iubi inseamna a trai taina celuilalt, sau a trai/respira prin celalalt ". Cred ca suntem departe datorita pacatului, dar in Hristos putem depasi aceste bariere.

[costel]

George, alaturi de cuvintele parintelui Galeriu simt nevoia sa trec cateva cuvinte din Filocalie: "Semnul unui duh umilit e acela de a implini cu amandoua mainile nevoile fratelui, ca si cum tu insuti ai primi ajutor."

Chiar imi plac povestirile acelea, mai scrieti, va rog!

[costel]

S-a afirmat adesea, in chip gresit, ca in Vechiul Testament nu s-ar vorbi despre iubire. Dimpotriva. In Deuteronom citim: "Asculta Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din toata puterea ta..." (6, 4-5). Iar in cartea Leviticul citim: "Sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti" (19,18). Si Mantuitorul arata ca "in aceste doua porunci sunt cuprinse toata Legea si Prorocii" (Mt. 22, 40)

[sofiaiuga]

adica prin apropele tau sa intelegem si vrasmasul tau .Simplu!,dar greu de depasit egoismul fiecaruia!

[costel]

Ce minunat graieste Sfantul Ioan Gura de Aur: "Umple-ma de bucurie spunandu-mi ca ai fost la dusmanul tau, l-ai prins in brate, l-ai strans cu iubire si l-ai sarutat cu lacrimi in ochi. Chiar si fiara daca ar fi, purtarea ta ii va muia inima si se va imblanzi. In felul acesta, scapi de pacat, iar pe el il castigi, facandu-l sa-si prefaca ura in prietenie si dragoste."

[vsovi]

legea doua din decalog? aia cu sa nu-tzi faci chip cioplit, shi nici alta asemanare shi nici sa te inchini ei.... nu este singura ci in conexiune cu prima lege, astfel ca primul lucru pe care il face omul dupa ce il cunoashte pe Dumnezeu este sa-l lepede pentru a-shi pune nadejdea nu in Dumnezeu ci in idolii lacomiei shi ai nemultzumirilor invidiei... facandu-shi sau primind de la altzii inchinarea spre ce a creat mainile lor, un fel de autosfintzire fara Dumnezeu, autoiluminare fara lumina lui Dumnezeu, deci primul lucru c-are l-a zis Dumnezeu dupa prima lege a fost sa nu lucrezi pacatul, sa nu judeci, sa nu osandeshti ca Dumnezeu este cel ce plateshte fiecaruia shi El arunca vina parintzilor pe copii shi se milostiveshte de cei ce il iubesc shi-I pazesc poruncile..... Deci primul lucru dupa Cunoashterea adevaratului Dumnezeu shi Credintza in El cum spune prima Porunca este porunca curatzeniei shi pazirea de a nu se infiltra cineva intre Dumnezeu shi om.... dar ce se infiltreaza? poi se infiltreaza lucrul shi asemanarea shi inchinarea straina de Dumnezeu, lucrurile nebinecuvantate, nesfintzite de Dumnezeu,... se infiltreaza lucrul la un chip cioplit, apoi asemanarea shi apoi inchinarea la un idol al lacomiei.... shi doar ascultand de aceasta lege traieshti cu adevarat porunca intai de a iubi pe Dumnezeul Tau din tot sufletul shi cugetul shi vartutea ta shi pe aproapele tau mai mult ca pe tine insutzi, deci primele doua legi arata fidelitatea dragostei dintre Dumnezeu shi om shi om, iar apoi curatzirea de hula prin legea treia, shi apoi de nepasare shi mandrie prin legea patra care este o bijuterie, ca zice ca 6 zile sa lucrezi shi a 7 zi sa o sfintzeshti din sfintzenia lui Dumnezeu, astfel ca este randuita saptamana duhovniceasca a omului finalizata cu ziua invierii, ziua 8-a, adica modul de a urma pe Hristos, de a ne ridica la Dumnezeu prin asemanare shi ascultare, deci trebuie sa luam aminte shi apoi sa lucram, apoi sa mergem sa fim sfintzitzi shi apoi sa inviem intru Hristos... deci este randuita veshnicia in aceasta porunca...apoi vine porunca moshtenirii prin cinstirea parintzilor shi nu prin viclenii, apoi vine blandetzea totala, apoi desavarshirea nesfarshita, apoi lipsa laudarosheniei, apoi smerenia desavarshita shi in final locuirea shi trairea in Dumnezeu...... dar la fel de mare sau mai mare ca acestea este porunca cea noua, de a ne iubi unii pe altzii asha cum ne-a iubit Hristos, de a savarshi toate cele randuite intru pomenirea Sa, a ne impartashi de Dumnezeu in dragoste unii de altzii ca oamenii vazand faptele noastre cele bune (facute in taina) sa dea slava lui Dumnezeu..... iar legea shi proorocii se cuprind in a face noi celor sarmani ceea ce am vrea sa ni se faca noua daca am fi in cazul lor....:)