Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Curios lucru, tocmai un psiholog incearca sa iti puna frane la povestea asta.
Incerc sa iti atrag atentia la pericolul psihologismului, a reductionismului psihologic, sesizezi oare?
*
Spiritualitatea a devenit psihologie doar dupa ce oamenii au pierdut simtul sacrului. Inainte, cele doua paliere/modalitati de vietuire/functionare/asezare ale omului erau clar distincte.
Deci, spiritualitatea nu poate fi o "specie" a psihologiei umane, decat pentru cei cazuti cu totul in psihologie.
Necazul asta a aparut mai intai la vestici. Mai intai s-a ticnit/alienat/scorojit batrana Europa. Acum iata ca morbul se raspandeste....

Spiritualitatea este acea fanta ingusta, carare stramta pe care omul se nevoieste sa inainteze. Este esentialmente psihologica pentru ca mantuirea se joaca/castiga pe terenul mintii, nu in afara lui. Cine nu are grija de mintea sa si crede ca mantuirea este altceva se inseala amarnic.

Cum poate cineva sa aiba grija de sufletul sau dar sa-si neglijeze mintea? Sa nu-i inteleaga miscarile si natura?

[ioan67]

Intelegerea sufletului/spiritului se poate face in moduri variate.
Vezi de pilda istoria filosofiei antice grecesti, cu nenumarate "De anima".

Intr-un fel intelege stiinta psihologica sufletul, altfel il intelege Biserica si Teologia.
Reductionismul psihologic este acea interpretare care accentueaza functionarea naturala, strict omeneasca a sufletului, pana acolo incat crede ca totul e psihologie. Si, evident, nu este!
Teologia crestina, insa, vorbeste despre lucrarea Harului in om. Sub lucrarea Harului sufletul are alte miscari decat la omul natural, alte tendinte, alte finalitati.

Omul spiritualizat transcende conditia pe care o studiaza stiinta psihologica. Obiectul de studiu al Psihologiei nu este omul spiritualizat, dupa cum Teologia nu abordeaza miscarile sufletului omenesc in afara impreuna-lucrarii cu Harul.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Spiritualitatea este acea fanta ingusta, carare stramta pe care omul se nevoieste sa inainteze. Este esentialmente psihologica pentru ca mantuirea se joaca/castiga pe terenul mintii, nu in afara lui. Cine nu are grija de mintea sa si crede ca mantuirea este altceva se inseala amarnic.

De ce n-ai fi tu ala care se inseala amarnic?

Da, mantuirea e altceva decat a face pe filosoful psihologist.

Cum poate cineva sa aiba grija de sufletul sau dar sa-si neglijeze mintea? Sa nu-i inteleaga miscarile si natura?

Miscarile da, si nu e greu ca nu-ti trebuie nu stiu ce filosofie aberanta ca a ta sa intelegi notiunea de pacat.

Insa asta cu "natura" e cu dus si fara intors, se pare, pe taramul unei false teologii, cu falsi dumnezei si etc.