Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Inteleg reticenta, refuzul de a privi spiritualitatea prin microscopul psihologiei - teama ca o astfel de abordare ar dezbraca spiritualitatea de propria ei aura, de frumusetea tainei, de necunoscutul mistic care potenteaza aspiratia catre sublim; teama ca se pierd valentele indumnezeitoare si este redusa la o rationalizare searbada; ca rationalizarea spulbera misterul dinamizator.

In esenta este o problema de cum percepem psihologia, ce principii recunoastem si validam.

O psihologie matura reconciliaza ratiunea si misterul prin clarificarea principiului cunoasterii negative, ofera suportul rational necesar evitarii derapajelor, exagerarilor la care este predispus empirismul spiritual.

Cand subliniem posibilitatile psihologiei, cred ca ar fi bine sa avem simultan in atentie si limitele ei.
A fi constient de limite e, deja, o buna psihologie. Si un pas catre smerenie.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Cand subliniem posibilitatile psihologiei, cred ca ar fi bine sa avem simultan in atentie si limitele ei.
A fi constient de limite e, deja, o buna psihologie. Si un pas catre smerenie.

"Psiho-logia" este doar un termen la care-i putem asocia un domeniu limitat de intelegere sau unul extins care sa acopere si fenomenul spiritual.

Este o chestiune de optiune. Preferinta.

Daca il limitam, in raport cu aceasta optiune putem suscita o traire de smerenie privind capacitatea noastra restransa de intelegere.

Daca il extindem, putem conceptualiza trairea spirituala cu o rezolutie mai mare si sesiza/intelege mai bine relatiile de cauzalitate in planul trairilor interioare. Pentru ca toate experientele noastre isi au originea in actiunile propriei noastre minti.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Pentru ca toate experientele noastre isi au originea in actiunile propriei noastre minti.

Exceptindu-le pe acelea care au origine in afara propriei noastre minti.
Cum ar fi, de exemplu, in relatia dintre doua minti sau mai multe.

P.S. Experientele se realizeaza si cu participarea mintii proprii, desigur. Dar nu au izvorul acolo. Chiar daca, traindu-le, avem impresia ca le suntem mai mult decat un eventual cuibar germinativ.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Exceptindu-le pe acelea care au origine in afara propriei noastre minti.
Cum ar fi, de exemplu, in relatia dintre doua minti sau mai multe.

P.S. Experientele se realizeaza si cu participarea mintii proprii, desigur. Dar nu au izvorul acolo. Chiar daca, traindu-le, avem impresia ca le suntem mai mult decat un eventual cuibar germinativ.

Nu putem experimenta ceva fara mintea proprie.

Prin mintea proprie cunoastem orice fenomen.

Sursa mintii noastre isi are originea in Dumnezeu. Dumnezeu in care se regasesc toate, in care toate comunica intre ele ca intr-un singur Trup.

Desi se pare ca sursa experientelor se afla in afara noastra, de fapt ea se afla intotdeauna inlauntrul nostru. Aceasta este dreptatea Lui Dumnezeu.

"Cel ce scote sabia de sabie va pieri." Sursa experientelor este actiunea propriei minti, chiar daca intre cauza si efect se afla un interval mare de timp. Experimentarea iadului sau a raiului, de asemenea nu eludeaza acest principiu.

Ce este de fapt Mintea? Budismul are propria metodologie, variata si sofisticata pentru elucidarea acestui aspect fundamental. "Iluminarea nu este altceva decat cunoasterea propriei minti."

[AlinB]

Asta e religia ta, oricat ai impana-o cu filosofie si pseudo-psihologie, oricat ai face harcea-parcea crestinismul in iluzia ca ar exista o cat de mica asemanare, in final, tot idolatrie banala si pierzatoare de suflet este.

Din punct de vedere mantuitor, nimic mai presus decat papuasul care se inchina la stalpul lui cioplit.
Cu diferenta ca ala macar are o scuza, neam de neamul lui n-a vazut picior de misionar crestin.

Tu insa, cu pretentiile de om intelectual si citit, cu biserica ortodoxa peste drum, sa fii blocat in aiurelile astea, e foarte greu de inteles si de obicei are o explicatie comuna: orgoliul.

Ti-e imposibil sa te imaginezi un om care intra intr-o biserica pentru a sta doua ore la Liturghie sau pleca capul sub patrafir.

Ai nevoie sa fii "mai mult" de atat, ca si Satan care a vrut sa fie mai sus ca Dumnezeu, si a ajuns mai jos decat toata Creatia.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Asta e religia ta, oricat ai impana-o cu filosofie si pseudo-psihologie, oricat ai face harcea-parcea crestinismul in iluzia ca ar exista o cat de mica asemanare, in final, tot idolatrie banala si pierzatoare de suflet este.

Din punct de vedere mantuitor, nimic mai presus decat papuasul care se inchina la stalpul lui cioplit.
Cu diferenta ca ala macar are o scuza, neam de neamul lui n-a vazut picior de misionar crestin.

Tu insa, cu pretentiile de om intelectual si citit, cu biserica ortodoxa peste drum, sa fii blocat in aiurelile astea, e foarte greu de inteles si de obicei are o explicatie comuna: orgoliul.

Ti-e imposibil sa te imaginezi un om care intra intr-o biserica pentru a sta doua ore la Liturghie sau pleca capul sub patrafir.

Ai nevoie sa fii "mai mult" de atat, ca si Satan care a vrut sa fie mai sus ca Dumnezeu, si a ajuns mai jos decat toata Creatia.

Nu stim de ce Primul Inger a simtit nevoia de "inaltime".

Insa chiar daca nu a reusit sa identifice sursa psihologica a acestui imbold "spontan", a acestei lucrari in inima lui, ar fi trebuit cel putin sa incerce sa-l inteleaga. Inainte de a intra "in rol", inainte de a-si asuma o atitudine. Una care sa atenteze la Atotputerncia Lui Dumnezeu.

Deci se face vinovat de lipsa de atentie, perspicacitate, neingrijire...inteligenta.

[CristianR]

Florin, am o întrebare, poate proastă; nu știu dacă s-a mai pus: Ne puteam mântui fără ca Hristos să se jertfească pe Cruce? Altfel spus: Ne este de ajuns Budha (învățătura lui)?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu stim de ce Primul Inger a simtit nevoia de "inaltime".

Insa chiar daca nu a reusit sa identifice sursa psihologica a acestui imbold "spontan", a acestei lucrari in inima lui, ar fi trebuit cel putin sa incerce sa-l inteleaga. Inainte de a intra "in rol", inainte de a-si asuma o atitudine. Una care sa atenteze la Atotputerncia Lui Dumnezeu.

Deci se face vinovat de lipsa de atentie, perspicacitate, neingrijire...inteligenta.

Si iata cum falsificam spiritualitatea autentica pentru cei cu pretentii de intelectual dar prea comozi sa mearga in profunzime.

Stergem notiunea de liber arbitru si de pacat, le inlocuil cu "ignoranta" si oferim pe tava leacul universal: de insusit un hocus pocus mental cu eticheta "budhism".

Un intelectual autentic si-ar pune macar probleme de ce "dumnezeul" budhist a trebuit sa faca fiintele "ignorante" si nu le-a facut "dastepte" si gata, nu mai erau probleme din start.
Neputinta? Reavointa? Oricare raspuns ar fi, budhismul tau cade intr-o lumina tare proasta.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu putem experimenta ceva fara mintea proprie.

Prin mintea proprie cunoastem orice fenomen.

Sursa mintii noastre isi are originea in Dumnezeu. Dumnezeu in care se regasesc toate, in care toate comunica intre ele ca intr-un singur Trup.

Desi se pare ca sursa experientelor se afla in afara noastra, de fapt ea se afla intotdeauna inlauntrul nostru. Aceasta este dreptatea Lui Dumnezeu.

"Cel ce scote sabia de sabie va pieri." Sursa experientelor este actiunea propriei minti, chiar daca intre cauza si efect se afla un interval mare de timp. Experimentarea iadului sau a raiului, de asemenea nu eludeaza acest principiu.

Ce este de fapt Mintea? Budismul are propria metodologie, variata si sofisticata pentru elucidarea acestui aspect fundamental. "Iluminarea nu este altceva decat cunoasterea propriei minti."

Cred ca putem deosebi sursa (izvorul) de masina de prelucrat datele sursei.
Mintea apare astfel doar ca mijloc, folositor sau nu sufletului, care ii este de fapt primordial, genetic.
Iar sufletul, la randul lui, nu e nici el sursa ultima. Ci e creat prin puterea Sursei, primind de la Aceasta natura spirituala.
Mintea se naste si se dezvolta inlauntrul sufletului omenesc, daca acesta ramane deschis deopotriva la har si la experientele solicitate de cosmos/lume.
Mintea ca rod si ca slujitor al sufletului. Ea se curateste si devine cu atat mai folositoare sufletului cu cat se leapada de aparente si se revendica, smerita, ca slujitoare a sufletului si, prin acesta, lui Dumnezeu.
Patria sufletului este iubirea. Patria mintii, care e?

Este o iluzie foarte frecventa aceasta, anume ca mintea se identifica pe sine, in mod trufas si ignorant, cu sufletul. Ea se autoipostaziaza astfel, in maniera ei obisnuita de a fabrica idoli, in locul facatorului ei. Mintea se inchina la minte, se daruieste siesi, intr-un cerc inchis de impresii si cugetari, sedusa de propria ei frumusete de mecanism bine pus la punct... Un narcisism foarte raspandit in lumea moderna, mintoasa.

Putem opera deosebirea dintre minte si suflet? E important s-o facem, de voim sa scapam de narcoza psihologismului intelectualist/rationalist. Altminteri ramanem inchisi in cadrele mintii, ca intr-un cosciug fara rasuflatoare.

Teoria pe care o sustii, mintoasa, se arata mereu narcisista, solipsista, rationalista.
Dumnezeu nu e mintea. E dincolo de ea, la Centru. Nu mintea e centrul lumii, ci Domnul!
Nu mintea zamisleste lumea, ci Domnul faureste mintea dindu-i libertatea de a contempla Creatia si pe Creator.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Cred ca putem deosebi sursa (izvorul) de masina de prelucrat datele sursei.

Mintea apare astfel doar ca mijloc, folositor sau nu sufletului, care ii este de fapt primordial, genetic.

Iar sufletul, la randul lui, nu e nici el sursa ultima. Ci e creat prin puterea Sursei, primind de la Aceasta natura spirituala.

Mintea se naste si se dezvolta inlauntrul sufletului omenesc, daca acesta ramane deschis deopotriva la har si la experientele solicitate de cosmos/lume.

Mintea ca rod si ca slujitor al sufletului. Ea se curateste si devine cu atat mai folositoare sufletului cu cat se leapada de aparente si se revendica, smerita, ca slujitoare a sufletului si, prin acesta, lui Dumnezeu.
Patria sufletului este iubirea. Patria mintii, care e?

Este o iluzie foarte frecventa aceasta, anume ca mintea se identifica pe sine, in mod trufas si ignorant, cu sufletul. Ea se autoipostaziaza astfel, in maniera ei obisnuita de a fabrica idoli, in locul facatorului ei. Mintea se inchina la minte, se daruieste siesi, intr-un cerc inchis de impresii si cugetari, sedusa de propria ei frumusete de mecanism bine pus la punct... Un narcisism foarte raspandit in lumea moderna, mintoasa.

Putem opera deosebirea dintre minte si suflet? E important s-o facem, de voim sa scapam de narcoza psihologismului intelectualist/rationalist. Altminteri ramanem inchisi in cadrele mintii, ca intr-un cosciug fara rasuflatoare.

Teoria pe care o sustii, mintoasa, se arata mereu narcisista, solipsista, rationalista.
Dumnezeu nu e mintea. E dincolo de ea, la Centru. Nu mintea e centrul lumii, ci Domnul!
Nu mintea zamisleste lumea, ci Domnul faureste mintea dindu-i libertatea de a contempla Creatia si pe Creator.

Sa reflectam putin...

Ce este un suflet fara de minte? Dar o minte fara de suflet?

Mintea si sufletul sunt aspecte ale aceluiasi fenomen, doua fete ale aceleiasi monezi. Depinde din ce punct de vedere il privim.

Daca ne referim la puterea de a cunoaste, atunci ii spunem minte, daca ne referim la puterea de a se misca catre obiectul cognitiei (mobilitate) atunci ii spunem suflu - suflet. Sufletul anima, pune in miscare.

In scripturile budiste avem faimoasa analogie calaret-cal, prin care este descrisa relatia minte - suflet.

Mintea nu se poate misca fara suflu, iar sufletul nu poate cunoaste fara minte.

Aspectul poate fi sesizat cu usurinta la nivel fiziologic, dar acest principiu este valabil si pentru aspectele subtile, diferite subtirimi ale mintii, pana la subtirimea ultima - "sufletul".

Cine isi purifica mintea atunci isi purifica automat si sufletul - pentru ca cele doua de fapt sunt o monada. Purifica suflurile si vei purifica mintea.

Mintile impure au ca radacini sufluri impure.

Mintile pure sunt generate de sufluri pure.

Budismul abordeaza holistic procesul purificarii prin angajarea echilibrata, concomitenta atat a mintii cat si a suflurilor (expresii ale sufletului la diferite niveluri).