Educatia sexuala este educatie pentru sanatate?

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Prin atitudine pozitiva fata de sexualitate eu inteleg ca autorii dau o replica celor care pun in lumina negativa sexualitatea. Ca si cand aceasta ar fi un lucru rau, iar nu o insusire a tuturor fiintelor vii. Atitudine pozitiva este a accepta, mai intai, ca suntem fiinte sexualizate. Asa cum ne-a lasat Bunul Dumnezeu sa fim.
Vei spune, poate, ca sfintii au recomandat si practicat abstinenta, asceza. Dar nu toti sfintii au fost abstinenti. Iar asceza nu au inteles-o ca pe o castrare ori defaimare a sexualitatii, ci ca pe o depasire a ei pentru a se dedica exclusiv rugaciunii si cugetarii in Domnul. Sfintii au aratat, de cand e Biserica, cum poate fi transfigurat trupul, iar nu omorat si denigrat. Sfintii au iubit/pretuit trupul (ca doar il voiesc Templu al Duhului!), pe care l-au vazut in unitate cu sufletul, iar cand l-au canonit prin postire (si alte masuri) au facut-o ca pe o extensie a luptei ascetice pe care o purtau in suflet, cu sufletul cel impatimit.

Pai se poate frate Ioane, iarasi cu omul de paie?

Te intreb si eu ca abia-stiutor, pune degetul si ne arata cine mai exact "pun in lumina negativa sexualitatea"?


Chiar si pudibonzii care ai refuzat sa-i definesti, nu cred ca fac asta.

Nu stiu sa existe la noi vreo grupare sociala/religioasa care sa faca ce zici tu mai sus.

Toti cei care au niste principii legate de chestia asta, sustin in mare cam acelasi lucru: sexul la vremea lui, sa fie legata de casatorie si dorinta de a avea copiii. sa nu fie distractie si aventura.

Dar nu m-ar mira ca tocmai atitudinea asta sa fie clasificata de autorii materialului (poate si de tine) ca o atitudine negativa fata de sexualitate, "ca si cand aceasta ar fi un lucru rau".

Atitudinea pozitiva fata de placere o vad tot ca pe eliberarea perceperii placerii de biciul condamnarii ei. Prea multi nebuni condamna placerea, in timp ce o practica pervers, in chipuri monstruoase. Nu vreau sa intru in detaliu dar un lucru mie imi e clar: respingerea placerii sanatoase ca fiind "rea" e urmata de practicarea unor placeri bolnave, morbide si care schimonosc sufletul, caracterul.

Acum ce facem, o dam pe partea cealalta cu "cherry picking"?

Luam cateva cazuri patologice si demonizam o intreaga categorie religioasa sau sistem moral pe baza asta?

Sunt destule filme de propaganda pentru mintile necoapte cu diversi pervesi dar prezentati ca fiind oameni foarte religiosi, incercand sa se stabileasca o legatura "artistica" intre una si alta.

Pai hai sa ne raportam, daca vrei la ascetii si invatatorii Bisericii, cei care au condamnat placerea ca fiind un scop in sine (sau daca vrei "celebrarea placerii") o practicau cumva "pervers in chipuri monstruoase"?

Daca vrei, vino tu cu cazuistica celor care o practica "placeri bolnave, morbide si care schimonosc sufletul, caracterul."

Oare "placeri bolnave, morbide" (omonime?) le-au schimonosit sufletul si caracterul sau mai degraba oamenii de langa ei, parinti in primul rand (chiar si prin absenta lor) au facut asta si ca urmare s-au orientatm spre altfel de placeri?

La fel ca si in cazul care l-am punctat deja, cand vina pe homosexualitate e pusa pe niste circumstante total exterioare, cu o anumita nuanta sexuala, trecandu-se sub tacere traumele sufletesti.

Pai ce, sa ai tu curajul sa spui ca educator al sistemului ca un homosexual e cel care s-a orientat spre "placeri bolnave, morbide" este de fapt un om mutilat sufleteste, pai ai incurcat-o, ai iesit total din schema "celebrarii diferentelor sexuale" si ai zburat si din sistemul de invatamant dupa "normel UE".

Celebrarea diferentelor nu stiu, in clipa asta, ce vrea sa zica. Daca e vorba de a aduce imne de lauda homosexualitatii si pornografiei, libertinajului de toate felurile, eu zic pas. Nu pot accepta asta, oricat de ingaduitor as fi cu alteritatea. Nu dau cu pietre in cei cu alte orientari dar nici nu le ridic imnuri de slava.
Pur si simplu imi vad de teaba mea, fara a demoniza ori de a idolatriza pe celalalt.

Sigur, pasiv poti vorbi despre acceptare si toleranta la modul general.

Dar cum ramane, punctual, cu marturisirea adevarului?

Ai sa le spui copiilor ca asa cum sunt oameni negri exista si homosexuali sau transexuali (ca asta e politica, nu o poti nega) si ca sunt si ei o parte a normalitatii?

Sau ca sunt persoane care au nevoie de terapie pentru problema asta, ca este o problema si nu o simpla "diferenta sexuala"?