În fiecare seară, oricât de obosiți am fi, să nu uităm să alergăm la întâlnirea cu Hristos, Cel Care ne așteaptă tainic ascuns în rugăciune.
„Seara, când sunt istovit de truda zilei, nu am poftă de rugăciune. De altfel, pentru ce să mă rog?..."
Dar cum este cu putință să nu ai nicio dispoziție să comunici cu Domnul, chiar și când ești istovit trupește? Nu cumva crezi că doar petrecerile îl revigorează pe om? Nu, acestea îl istovesc mai mult, în vreme ce rugăciunea atrage harul dumnezeiesc, care odihnește sufletul și trupul!
Deci, nu vă rugați pentru că ...sau sunteți mânioși pe Dumnezeu, sau credeți că nu aveți nevoie de El. Pentru ce să mă rog? Vă întrebați din nou. Simțiți suficientă și satisfacție de sine. Sunteti sătui si nu vreți să cereți...
În fiecare seară, oricât de obosiți ați fi, nu pregetați să alergați la Acela. Să vă rugați în genunchi sau șezând. Și, când puteți, să vă ridicați în picioare. Nu are atâta importanță poziția, este suficient să faceți rugăciune. Să vă rugați Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-l rugați pentru o noapte bună și să cereți iertare, cu pocăință adâncă, pentru greșelile voastre!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, p. 54)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|
05.09.2016, 19:34:48
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode