Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

Naşterea Ta a strălucit bucurie celor ţinuţi în legătura întristării, Şi până la marginile lumii s-au vestit minunile ca prinos al mângâierii, Cea Care a răsărit din pântece neroditor naşte rămânând Fecioară curată, Şi pe Cel Neapropiat serafimilor Îl arată lumii cu Trup ca O Rază prea luminată. Vestirea Arhanghelului Gavriil s-a plinit şi Rodul rugăciunii stăruitoare S-a arătat pe pământ. Cea închipuită în oglinda proorocească Se arată cu trupul pe pământ, gătindu-Se să primească întru Sine pe Cel Nearătat. Pentru aceasta, Maică Prealăudată, la judecată nu vădi înaintea Stăpânului păcatele noastre şi şterge cu roua milostivirii Tale toate nedesăvârşirile noastre şi aşterne vălul uitării peste nedreptăţile noastre. Corabie a milostivirii Te ştim, Care porţi pe Cei încărcaţi de povara păcatelor la limanul mântuirii. Nu ne uita pe noi, cei rătăciţi, care ne primejduim a cădea în adâncul deznădăjduirii. Cetate a Împăratului veacurilor eşti, înconjurată de trâmbiţele biruinţei, adică de Sfinţii Îngeri, cei slujitori ai tainelor dumnezeieşti. Întăreşte şi cetatea inimii noastre, apărându-o de săgeţile gândurilor viclene, ca neîncetat să fie înconjurată de curgerile rugăciunii curate. Pe noi, cei căzuţi pe cale din pricina împiedicării de pietrele patimilor ne ridică, Preabinecuvântată, uşurând drumul nostru prin adăparea din dulceaţa cuvintelor dumnezeieşti. Potopul patimilor tulbură neîncetat mintea noastră, nelăsându-ne a vedea întru limpezime voia cea dumnezeiască. Pentru aceasta, Te rugăm să opreşti valurile ispitelor şi să ne îndreptezi pe noi spre limanul cunoştinţei de Dumnezeu. Eva prin gustarea din pomul neascultării, s-a făcut fiică a morţii, trăgând în groapa iadului tot neamul omenesc. Dar Tu, Te-ai făcut prin curăţia Ta Maică Celui Ce a ridicat blestemul nostru, deci scoate-ne şi pe noi din osânda în care am căzut prin neîmplinirea poruncilor dumnezeieşti. Icoană a Bisericii eşti, arătând gândului nostru măsura desăvârşirii, deci clinteşte şi inima noastră împietrită spre lucrarea la zidirea sufletului nostru cu pietrele virtuţilor dumnezeieşti. Pe noi, cei ce zăcem în pământul patimilor, pustiiţi de viforul multor ispite, ne pomeneşte la tronul Celui Preaînalt, ca să ne răsară nouă lumina mântuirii. Şi Însăţi ne învaţă a lăuda pe Tatăl Atotţiitorul, pe Fiul Său Cel Binecuvântat şi pe Duhul Cel iubitor de oameni, Treimea Cea De o Fiinţă şi Nedespărţită, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.