Mai sunt baieti crestini? Unde?

[CristianR]

În prealabil postat de ioan67

Subvarianta a aceluiasi vis.
Io n-am cunoscut nici un exemplar din aceasta nobila specie. Poate, doar, in unele romane...

Pe la țară bântuie o boală care-i afectează pe bărbați, mai ales în zonele unde se fac multe prune. Femeile țin casele, cu mai toate muncile lor, inclusiv la coasă - care credeam că e treabă exclusiv bărbătească. Cunosc o astfel de femeie pe care n-am auzit-o vorbindu-și de rău bărbatul: E om bun, zice, dar dacă s-ar putea lăsa de băutură! A încercat și unele tatamente cu el, care au mers o vreme.

O alta pătimește împreună cu fiul ei care suferă de aceeași boală, amândoi trăind din pensia ei. Spun doar de cele cunoscute mai îndeaproape, însă cazurile astea sunt frecvente.

La fel, și în București am cunoscut o astfel de femeie a cărei bunătate m-a surprins. Nu aveau o casă a lor pentru că niciodată n-au pus ban pe ban, stăteau pe unde erau primiți. Tot așa zicea despre bărbat: E om bun, dar cam bea. Se vedea după cum îi vorbește că îl iubește: nu-l certa, nu-i făcea reproșuri. Nici acum, ajunsă la bătrânețe și nevoită să-și întregească veniturile având grijă de oameni și mai bătrâni. Și având milă și de aceștia.

Dar multe altele le-am întâlnit pe la porțile bisericilor. Smerite, cu copii mulți, uneori fără casă.

Cu bărbați care beau și eventual le bat pe ele și pe copii, dar care se și îmbolnăvesc, iar ele îi hrănesc și îi îngrijesc până când mor. De regulă ei întâi, ele rămânând să se mute dincolo câțiva ani mai târziu, eventual singure, dacă n-au vreun copil aproape.

[Mosh-Neagu]

@CristianR, se vede ca vorbesti cu sufletul, chiar daca la randul tau nu esti scutit de incercari, asa cum este fiecare dintre noi, din cand in cand. Nu esti singurul care incerci sa aplici in viata invataturile sfintilor parinti. Si cu cat incerci, parca ocaziile de a despica firul in patruzeci si patru, se iveste din ce in ce mai des, nu pentru a lamuri celuilalt, profunzimea intelesurilor, sau principiile de baza dintre cauza si efect, ci pentru a ti le intari tie, iarasi si iarasi, pana cand Dumnezeu va inceta sa-ti mai trimita astfel de incercari...
Nu suntem sfinti. Dar Dumnezeu vede ca ne straduim sa iubim neconditionat si sa nu mai tulburam pe cel de langa noi, cu atitudinea noastra de obicei transanta si autoritara, cu orgoliul nostru de a-toate-stiutori, cu reprosurile noastre nefiresti de banale, ca si cum noua insine nimeni n-ar avea ce ne reprosa... Incepem incet-incet sa ne cunoastem pe sine, si astfel pe celalalt, dandu-i si lui circumstante, si realizand incontestabil ca in sfarsit am facut un pas mic spre iubirea de aproape. Iar gestul acesta NU ramane in gol, decat poate la inceput cand suntem supusi mai multor astfel de probe... Gestul acesta se intoarce mult imbogatit si menit sa zadarniceasca orice umbra de mandrie, fiindca intelegem ca nu e deloc meritul nostru, ci mila lui Dumnezeu...
Viata ne da si cozonac, si linte... Uneori pe amandoua in acelasi timp... Semn ca Dumnezeu ne cerceteaza. Cat timp suntem constienti de "nuielusa" Lui, bataia NU este bataie, ci doar "un avertisment". Pe cat mi-a stat in putere, am cautat sa inteleg din prima, avertismentele primite, dupa ce imi ingaduia sa calc stramb prin proprie vointa: noaptea am facut adulter, iar dimineata la intoarcere, am avut accident exact in fata casei, fara a avea vreo vina desi in suflet Dumnezeu stia bine cat ma simteam de vinovat. Masina din spate era ciudat de sifonata, in timp ce a mea parea intacta (intrase sub carlig cu toata viteza, exact pe mijloc). Am lucrat dumineca, si am inlemnit cand o grinda de cateva sute de kilograme a cazut de la 3-4 m, pe langa capul meu atingandu-mi cozorocul de la sapca... Am nedreptatit un om, si am pierdut pentru o vreme cinstea fara sa fiu vinovat, desi eu ma stiam totusi vinovat de ceva pentru care Dumnezeu imi dadea sa platesc in felul Lui. Pentru ca nu se-ntampla, cand se-ntampla, ci se-ntampla cand nu se-ntampla! Omul se-asteapta sa fie prins la furat, iar daca nu-l prinde, crede c-a scapat. Intr-o zi va trebui sa plateasca aparent pentru hotia altuia, si o sa strige ca i se face o mare nedreptate, dar Dumnezeu stie pentru ce le da! Nimeni nu scapa, dintre cei... "cercetati". Sa ne bucuram atunci cand ne simtim... luati in seama, si sa nu ne razvratim cum ca NU E DREPT! Parintele Papacioc spunea ca iubirea este de opt ori mai mare decat dreptatea. Iar in casnicie mai ales, e nevoie de iubire mai mult decat de dreptatea unuia sau a altuia dintre soti.

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Dar multe altele le-am întâlnit pe la porțile bisericilor. Smerite...

Him...
Deie Domnul sa fie asa cum zici.

P.S. Ma tem ca daca incepem sa punem in antiteza cuviosia femeii versus nevrednicia barbatilor (sau viceversa) am luat-o rau de tot pe aratura... Cristian, ti-am mai spus opinia mea: iubirea e o afacere de doi (intre care are loc o desertare reciproca), nu de unul sau altul. In fine...

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

...uitând de sine. Dar unele dintre fiicele lor își spun că decât o astfel de viață, mai bine se mărită cu profesia. Sau învață, muncesc pentru a nu depinde material de un bărbat pe care nu se pot baza.

Uitind de sine, spui, expresie care m-a intrigat de la bun inceput. Si am scris iritat deunazi, insa mai apoi mi-am zis "si totusi... e de cugetat iarasi... hai sa cercetez de la capat...".
Asadar, Cristian, am cercetat tocmai la unul dintre baietii crestini. Si am gasit la el (Sfantul Serafim de Sarov) urmatoarea comparatie care i se atribuie:

Asa cum fierul se face moale pe nicovala, asa ma incredintez si eu pe deplin voii Domnului: fac asa cum voieste El, imi las voia mea deoparte...
("Sa ne rugam 15 zile cu Sfantul Serafim de Sarov" - M.Evdokimov, pag. 27)

Ei bine, Cristian: cum intelegi asemanarea dintre relatia fier-nicovala si relatia voia omului-voia Domnului?
Pe mine ma nedumereste ...izbitura! Intrucat fierul se face moale pe nicovala doar dupa ce este bine izbit cu ciocanul... De aici multime de intrebari nelinistitoare, inclusiv o posibila interpretare pozitiva a actiunii acelor barbati nevrednici asupra bietelor lor sotii...
Tu cum intelegi?

Adresez intrebarea tuturor celor care citesc pe aici. Cu multumiri,
Doamne ajuta!

[CristianR]

Da, o interpretare pozitivă este posibilă și cred că ține de paradoxurile creștinismului sau de marele paradox - Crucea („nebunie pentru cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc” – Sf. Ap. Pavel).

E același paradox și aceeași nedumerire pe care o stârnește faptul că trebuia să existe un Iuda, că trebuia să fie niște chinuitori pentru ca Hristos să treacă prin Cruce și să ne învieze.

Cu cel care primește cu smerenie suferința pe care viața i-o prilejuiește se întâmplă această mare minune, că sufletul i se înmoaie (ca fierul sub ciocan), lăsându-se modelat de Dumnezeu. Însă, pe de altă parte, Domnul nu ne învață să fim noi ciocane pentru alții, ci să le alinăm durerile; să fim, adică, nu iude sau chinuitori, ci simoni cirenei sau veronici.

Iar cât privește uitarea de sine, de ce te-a intrigat? N-ai întâlnit oameni, cel mai adesea mame, care să fie atât de acaparați de grija pentru cei din jur încât pentru sine să nu mai aibă timp? Care să trăiască mai mult prin ceilalți decât prin ei înșiși?

[forever...]

Întrebarea este care e voia Domnului în viaţa noastră?

Dacă ne îmbolnăvim, sau răbdăm alte necazuri din care nu putem ieşi, fără prea multe lamentaţii, sau chiar cu bucurie, căci zic sfinţii că suferinţa e de folos, putem vedea în acestea voia Domnului. El ne-a dat o cruce de dus.

Dar în viaţă avem şi posibilitatea alegerii. Fiindcă acest topic e deschis la subiectul "Nunta" şi se referă, direct sau indirect, la căsătorie, mă gândesc că acest pas trebuie făcut din iubire faţă de persoana aleasă. Ştim că în viaţă urmează şi greutăţi, şi ne asumăm un drum împreună. Dar cum ar fi să te însoţeşti cu cineva doar după logica de a te lăsa modelat(ă) ca fierul pe nicovală?
De ce să nu promovăm binele şi frumosul, ci toleranţa faţă de eventuale bădărănii?

[AlinB]

În prealabil postat de forever...

Întrebarea este care e voia Domnului în viaţa noastră?

Dacă ne îmbolnăvim, sau răbdăm alte necazuri din care nu putem ieşi, fără prea multe lamentaţii, sau chiar cu bucurie, căci zic sfinţii că suferinţa e de folos, putem vedea în acestea voia Domnului. El ne-a dat o cruce de dus.

Dar în viaţă avem şi posibilitatea alegerii. Fiindcă acest topic e deschis la subiectul "Nunta" şi se referă, direct sau indirect, la căsătorie, mă gândesc că acest pas trebuie făcut din iubire faţă de persoana aleasă. Ştim că în viaţă urmează şi greutăţi, şi ne asumăm un drum împreună. Dar cum ar fi să te însoţeşti cu cineva doar după logica de a te lăsa modelat(ă) ca fierul pe nicovală?
De ce să nu promovăm binele şi frumosul, ci toleranţa faţă de eventuale bădărănii?

Nu pleaca nimeni la drum cu ideea ca o sa incaseze, chiar si cand miroase a lup, omul zice ca e un caine mai salbatic dar care va fi domesticit pana la urma.

Iar toleranta, chiar naturala, fara artefacte religioase, e atat de mare la unele persoane, incat nici cand sunt pe jumatate mancate nu se trezesc la realitate.

Tine de intelepciunea fiecaruia sa-si dea seama cand trebuie sa lupte si cand trebuie sa fuga.

[Iorest]

.................................................. ..............

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Uitind de sine, spui, expresie care m-a intrigat de la bun inceput. Si am scris iritat deunazi, insa mai apoi mi-am zis "si totusi... e de cugetat iarasi... hai sa cercetez de la capat...".
Asadar, Cristian, am cercetat tocmai la unul dintre baietii crestini. Si am gasit la el (Sfantul Serafim de Sarov) urmatoarea comparatie care i se atribuie:

Asa cum fierul se face moale pe nicovala, asa ma incredintez si eu pe deplin voii Domnului: fac asa cum voieste El, imi las voia mea deoparte...
("Sa ne rugam 15 zile cu Sfantul Serafim de Sarov" - M.Evdokimov, pag. 27)

Ei bine, Cristian: cum intelegi asemanarea dintre relatia fier-nicovala si relatia voia omului-voia Domnului?
Pe mine ma nedumereste ...izbitura! Intrucat fierul se face moale pe nicovala doar dupa ce este bine izbit cu ciocanul... De aici multime de intrebari nelinistitoare, inclusiv o posibila interpretare pozitiva a actiunii acelor barbati nevrednici asupra bietelor lor sotii...
Tu cum intelegi?

Adresez intrebarea tuturor celor care citesc pe aici. Cu multumiri,
Doamne ajuta!

"Intrepretarea pozitiva" tine de receptor, adica de victima, daca este in totalitate victima si nu provoaca anumite incidente care se intorc asupra lor.

Dar nu toate victimele au capacitatea sa valorifice pozitiv experientele negative, de partea cealalta raman in continuare condamnabile, cu eventualele circumstante atenuante de care vorbeam mai sus.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

Pe mine ma nedumereste ...izbitura! Intrucat fierul se face moale pe nicovala doar dupa ce este bine izbit cu ciocanul...

O bucata de fier rece, o bucata rigida, care o tine pe a ei are prea putin folos de la izbitura. Drob de fier e inainte, drob de fier e si dupa, cel mult ceva mai turtit. As indrazni sa observ ca ceea ce face fierul moale nu este izbitura, ci temperatura. Febra inimii lui.

De aici multime de intrebari nelinistitoare, inclusiv o posibila interpretare pozitiva a actiunii acelor barbati nevrednici asupra bietelor lor sotii...

Spre deosebire de adversarul lui Dumnezeu si al oamenilor, care se pricepe sa ia binele si sa il deturneze spre rau, Dumnezeu poate preface raul in bine. Si la fel, oamenii care au flama credintei, de la Iov incoace. Dupa asta si recunoastem carui duh s-au facut servi oamenii. Oamenii lui Dumnezeu iau raul si il prefac in bine, se folosesc de el pana la a-i da sens mantuitor, oamenii dracului fac invers.