despre adoptii

[Corinusha]

În prealabil postat de Silencer

Daca nu ma greshesc Paritele Arsenie Boca, zicea ca adoptiile nu sunt prea bune deoarece nu shtim a cui copil e, iar copilul preia caracterul si apucaturile parintilor, sau cam asa...
Zicea parintele ca mai bine sa avem grija de un copil, si sa il ajutam, pana acesta va deveni independent...

Daca e sa ma iau dupa chestia asta, inseamna ca eu trebuia a am apucaturi de curva, sa fac sex cu jumatate de oras, eventual sa fac un copil la 16 ani si sa il si abndonez a deh, am doar 16 ani, viata mea aia acum incepe.

Nu e chiar asa. Dezvoltarea cuiva tine in proportie de 70-80% de mediul in care traieste, e educatie si de anturaj. Anturajul poate ajunge sa strice chiar si toata eduatia buna oferita de parinti, ie ei biologici sau adoptivi. Singurele lucruri care cred ca sunt innascute sunt temperamentul si personalitatea. Daca esti o persoana usor influentabila, atunci exista nesansa ca anturajul sa te strice (si asta doar pt nevoia de acceptare), chiar daca acasa ai fost educat intr-un fel bun.
Eu una am fost destul de aproape de asa ceva in adolescenta. Eram o persoanacare vroiam a ma integrez undeva, intr-un grup de prieteni, asaca, practic, in timp, am intrat in mai multe anturaje, unele chiar dubioase rau. Insa, se pare ca nu sunt deloc genul infuentabil, pt ca mereu am iesit dn grupurile in care "trebuia" safaci ceva (chestii nasoale) ca sa fii acceptat, sa sa te porti intr-un anume fel sau altele asemenea. Iar eu sunt genul de om pe cae nu il schimbi. Ori ma accepti asa cum sunt, cu bune si rele, cu personalitatea si stilul meu proprii, ori ma excluzi. La mine nu exista compromis, nu cand e vorba sa fac ceva ce nu simt. Probabil daca vroiam neaparat sa fiu acceptata undeva ajungeam a vand droguri sau chiar mai rau.