Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

"Aduceți-vă aminte de sfinții ale căror nume le purtați și rugați-vă să vă apere; să apere familia, neamul nostru și toată lumea!"
(Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa)

[cristiboss56]

(Parintele Ioan Danci)
Ne străduim să plăcem oamenilor şi ei tot ne judecă, ne străduim să fim pe placul lumii şi ea tot nr urăşte. Nu ne străduim să plăcem lui Dumnezeu şi El totuşi ne iubeşte şi încă cât de mult, ne iartă, ne păzeşte, ne ocroteşte! Ce te costă suflete să fi bun, să ierți să iubeşti?!
O zi frumoasa si binecuvântată!

[cristiboss56]

"La ce-i folosește omului toată știința lumii dacă nu-i în stare să ierte un singur cuvânt supărător sau o privire care-l rănește? La nimic. La ce bun o sută de sticle de ulei vărsat în candelă dacă niciun strop nu e mărturia iertării unei singure jigniri? La nimic. Totul e în zadar."

Sfântul Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

SFINȚII ÎN COMUNIUNE CU NATURA...din sfânta înțelepciune a Sfântului Serafim de Sarov...

1. Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.
2. Așterne-ți acolo unde iși face culcuș pisica.
3. Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.
4. Culege cu îndrăzneală ciuperca pe care stau gâzele.
5. Sădește pomul acolo unde sapă cârtița.
6. Casa clădește-o pe locul unde se încălzește șarpele.
7. Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
8. Culcă-te și trezește-te odată cu păsările – vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
9. Mănâncă mult verde – vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.
10. Înoată des – și te vei simți pe pământ, precum peștele în apă.
11. Privește cât mai des cerul – și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
12. Taci mult, vorbește puțin și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace.

foto: sursa internet

[cristiboss56]

CERUL, PĂMÂNTUL ȘI LUMEA

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:
- Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.
- Foarte simplu - a răspuns celălalt.
În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate.
Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi.
În cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
"Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. " ( părintele Paisie Olaru )

[cristiboss56]

În afară de timpul când ne rugăm, încercând să-I vorbim lui Dumnezeu, există şi momente, când ne vorbeşte însăşi Dumnezeu, atunci când auzim sau citim Cuvântul său viu, adresat tuturor şi în acelaşi timp, fiecăruia dintre noi în parte. Iar despte faptul că această conversaţie este cu adevărat misterioasă şi personală ne-o poate dovedi şi experienţa fiecăruia dintre noi – doar Cuvântul lui Dumnezeu ni se descoperă într-un mod cu totul neaşteptat, ca şi cum l-am citit pentru prima dată.

«Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! » (Мt. 6, 22-23)

Ce reprezintă omul astăzi şi cine este de fapt el?

În fiecare zi trecem unul pe lângă altul, ne grăbim copleşiţi de problemele reale şi inventate, fiind fericiţi vinerea şi mai puţin fericiţi în dimineaţa zilei de luni. Lumea din jurul nostru este în cel mai bun caz formată din familie şi prieteni şi mai puţin din colegi. Fără prea multe detalii şi nuanţe, aceasta este viaţa obişnuită a fiecăruia dintre noi, adesea cuprinsă în orbita propriului „eu”, pentru care după cum ştim, există mai mereu în primul rând propria persoană. Dar într-o zi, descoperi că nu te mai mişti…nu mergi înainte….Da, faci paşi spre serviciu, casă sau poate şi spre biserica din preajmă, dar e ceva mecanic şi lipsit de suflet.

Lumina, care ar fi trebuit să existe în mine poate de fapt e mai degrabă întuneric? E un adevăr dureros, dar meditând la acel verset – nu am putut sincer să zic că nu e aşa. Toate gânduruile, faptele, cuvintele reprezită viaţa noastră, care este compusă din benzi albe şi negre şi e bine dacă suntem în stare să conştientizăm că există şi cele negre.

Şi „de va fi ochiul tău rău”? Dar cum poate fi ochiul meu „curat” dacă voi trece pe lângă bătrânica cu un păhăruţ de plastic pentru mărunţiş, care mă petrece cu o privire plină de durere şi suferinţă, dar nu-mi cere nimic sau voi trece indiferent în transportul comun pe lângă tinerii şezând pe scaune şi un bătrânel gârbovit în picioare lângă ei. Noi ne grăbim atunci să ne acoperim ochii prin îngândurarea închipuită, dar de fapt prin orbirea gravă şi poate şi fără de speranţă de a fi vindecată?

Intuneric este atunci când în jur nu se vede nimic sau doar tu nu vreai să vezi ? Şi atunci care este întunericul din jur, dacă ceea ce-mi părea „lumina din mine” – de fapt e ceva abia desluşit, sau poate nici atât lumină nu mai are…

Şi atunci începe căutarea luminii, căci fără ea viaţa nici nu mai e viaţă…. Nu este îngrozitor să cazi… este înspăimântător să cedezi şi să renunţi… şi să continui să cazi. Opreşte-te…priveşte…

Mântuitorul din nou este răstignit şi umilit pe Golgota pentru tine, prin moartea Sa, El a călcat întunericul din afară, şi a ieşit în întâmpinarea ta, astfel încât să poţi alege viaţa şi să fii cu El, ca cu ajutorul Lui să încetezi să mai fii orb.

Ce voi alege eu (sau fiecare dintre noi)? Să merg la sărbătoarea din Ierusalim a lui Pilat şi Caiafa, sau să fiu asemeni tâlharului şi voi conştientiza faptele mele şi voi cădea la picioarele lui Hristos îndrăznind să cer – „Pomeneşte-mă, Doamne…”?

Domnezeu este milostiv şi mila lui e „în faţa ochilor mei”, este o respiraţie proaspată de aer, adusă din câteva rânduri din Evanghelie, care au adus la începutul unei noi căi din viaţa mea: de a depăşi „întunericul”, care este în mine şi a merge către Lumină.

„Să tindem cu tot sufletul spre lumina lui Hristos, pentru ca să nu ne cuprindă întunericul veşnic!”

Din Natalia Lozan, Pentru dragoste şi înţelegere în familie. Editura Ortodoxia, Bucureşti 2016

[cristiboss56]

Simplitatea odihneşte
Să dobândeşti simplitate în relaţia ta cu ceilalţi, ca să nu te zăpăcească gândurile şi să te încurci. Când exprimi cu simplitate ceea ce simţi, şi tu te eliberezi şi pe ceilalţi îi ajuţi.
– Gheronda, cred că simplitatea înseamnă să se poarte cineva aşa cum simte lăuntric. Aşa este?
– Depinde de locul în care trăieşte. Pentru ca omul să se poarte cu simplitate, trebuie să găsească un mediu potrivit. În lume, mai ales în cea de astăzi, trebuie să fii atent cum te porţi. Însă într-o mănăstire sau într-o familie nu ai justificare să nu te porţi cu simplitate. Este foarte obositor atunci când nu există simplitate şi încredere! În acest caz, ca să-i spui o vorbă celuilalt, ai nevoie de prolog, de epilog, de explicaţii… În felul acesta viaţa devine o corvoadă, o adevărată mucenicie. Pe când, acolo unde există simplitate, îi spui celuilalt “aşează-te acum” şi el se aşează, “acum nu este nevoie de tine, pleacă!” şi pleacă, fără să te temi că te poate răstălmăci. Simplitatea odihneşte, în timp ce lipsa simplităţii oboseşte.
– Gheronda, ce înseamnă: “Dobândeşte libertate în petrecerea împreună cu ceilalţi, ca să te slobozeşti de tulburare”?
– Să dobândeşti simplitate în relaţia ta cu ceilalţi, ca să nu te zăpăcească gândurile şi să te încurci. Când exprimi cu simplitate ceea ce simţi, şi tu te eliberezi şi pe ceilalţi îi ajuţi.
Cuviosul Paisie Aghioritul