![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Atat pentru un barbat, cat si pentru o femeie, singuratatea este foarte greu de suportat!
|
#2
|
|||
|
|||
![]()
Nu singuratatea, goliciunea interioara e greu de suportat.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Ce intelegi tu prin goliciune interioara?
Si cred ca in aici, in acest context, vorbim chiar despre singuratate. Ne spunea si preotul la o predica faptul ca este foartea rea singuratatea, nu numai cea reala, fizica, ci si cea in doi, in casnicie. Amandoua exista. Si in casnicie exista doua (sau mai multe) feluri de singuratate: aceea fizica, atunci cand sotul (sau sotia) din diverse motive lipseste mult (program de lucru aiurea, delegatii, alte obligatii) si una sufleteasca (sau nu stiu cum s-o numesc mai corect). Aceasta inseamna sa te simti singur in doi, adica sa nu mai existe acea comuniune, sa traiesti existente paralele in aceeasi familie si casa. Exista lucruri ciudate si in casnicie. Sunt realitati. Nici eu n-am stiut, pana nu am auzit de ele. De exemplu exista oameni care (mai ales de la o anumita varsta) prefera individualismul: nu mai convietuiesc in acelasi pat, sau aceeasi camera, sau chiar in aceeasi casa. Altii isi duc o existenta imprastiata (de obicei din motive de cariera), in diverse orase, sau chiar tari/colturi de lume. Si daca traiesti in aceeasi casa si imparti si patul, tot pot sa ai o singuratate din lipsa de iubire, de racire a sentimentelor. Invers, se poate sa ai sentimente puternice, dar fizic sau duhovnicesc sa nu mai poti sa imparti patul (se intelege la ce fac referire). Singuratatea in doi este foarte rea si pana la urma poate duce la situatii mai grave. Si mai greu este cand sunt si copii la mijloc. Exista si multi oameni care prefera singuratatea (ca celibat), chiar fecioria, sau care se obisnuiesc cu ea si invata sa-i vada partea pozitiva.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
|