Scrisoarea unui copil :

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fiul meu de 7 ani, care vroia sa "iasa cu prietenii" ca sa mearga din usa in usa costumat in schelet/fantoma/etc si sa ceara bomboane, dupa cum e moda, n-a avut nicio problema in a intelege ca participarea la asemenea "sarbatoare" este un pacat impotriva poruncii 1. Nici n-a plans, nici nu s-a dat cu fundul de pamant, a priceput imediat ca a renunta la asemenea plan este spre binele lui.
Nu e nici mai destept, nici mai prost ca alti copii de varsta lui. Copiii inteleg, uneori mai repede decat noi, cand o fapta este virtuoasa, cand e pacatoasa ori cand e moral neutra. Tot ce trebuie facut este sa le explicam, in baza catehezei pe care am facut-o mai inainte privitoare la pacat, la poruncile lui Dumnezeu si la poruncile Bisericii.

Desigur. Foarte bine, Mihnea. Ma bucur pentru voi,
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Desigur. Foarte bine, Mihnea. Ma bucur pentru voi,
Doamne ajuta!

Bucuria ta sinceră, este si a noastră :)

[ioan67]

Da, Cristian, este o bucurie sincera. Pentru ca Mihnea stie sa se poarte cu copiii lui. Pentru ca Mihnea e autentic si pasionat in ceea ce face si ca urmare copiii inteleg firesc, fara prea mari eforturi ori suparari ce este bun si rau, ce merita facut si ce merita ocolit.
De aceea e o bucurie sincera, pentru ca aplauda un lucru autentic, bine facut, firesc.
Ii cunosc pe copiii lui Mihnea si cu adevarat sunt minunati.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Da, Cristian, este o bucurie sincera. Pentru ca Mihnea stie sa se poarte cu copiii lui. Pentru ca Mihnea e autentic si pasionat in ceea ce face si ca urmare copiii inteleg firesc, fara preasinceritatea mari eforturi ori suparari ce este bun si rau, ce merita facut si ce merita ocolit.
De aceea e o bucurie sincera, pentru ca aplauda un lucru autentic, bine facut, firesc.
Ii cunosc pe copiii lui Mihnea si cu adevarat sunt minunati.

Nici nu m-am îndoit de sincerita ta :)

[sophia]

1. Scrisoarea este scrisa de un adult (mai cu scoala).
In fond ar fi putut sa scrie si un copil, asa in felul lui.
Ma intreb totusi cum gandesc copiii despre acest aspect si daca ei
ar fi scris asa ceva.

2. Legat de copiii lui Mihnea si ai lui Ioan.
Mai intai sa spun ca nici eu nu pot sa inteleg si sa sufar Halloween-ul.
Acum vreau sa-l intreb pe Mihnea un lucru, pentru ca nu-mi este prea clar.
La fel ca si la colindatul de Craciun si Anul nou, si acum si cu alte prilejuri copiii se duc pe la case si cer dulciuri.
Eu aici nu vad sensul, legatura. De ce fac acest lucru?
Ca traditie, nu inteleg. De ce acest cersit?
Se mai duc si pe 6 ianuarie costumati in magi si primesc dulciuri si donatii in bani pentru scopuri caritative.
Sarbatoarea in sine este una, traditia populara alta, petrecutul si veselia iar alt aspect si cersitul pe la case alt aspect.

Eu cred ca nici adultii si nici copii nu se intereseaza asa mult de sarbatoarea in sine. Pe adulti ii intereseaza petrecerea, iar pe copii adunatul de dulciuri si banuti.
Da, nu-mi place costumatul, vopsitul peste tot. Imi place veselia, petrecutul in sine. Este nevoie de ea.
Nu-mi plac nici obiceiurile de Craciun si Anul nou de pe la tara cu urs, capra si mai stiu eu.
Imi plac colindele, uraturile.
Ceea ce ma pune pe ganduri pe mine la sarbatori este adunatul.
Si ca sunt dulciuri si nuci si mere sau portocale este una, dar se aduna/primeste si bani.
Care este rostul?
Nu stiu daca este un lucru bun sau rau pentru copii.
Nu stiu daca trebuie incurajat sau dimpotriva.

Asta as vrea sa ma lamuresc eu legat de aceste sarbatori.

Legat de costumatie si petrecut. Exista in vest si carnavalurile (de ex. inainte de Postul Pastilor) cand se imbraca toti in tot soiul de lucruri.
Si acolo se impart dulciuri, covrigi, etc.

Deci Mihnea, tu de fapt ce interzici copiilor tai: costumele, umblatul, dulciurile?
Si poti sa-i tii deoparte intr-o zona unde toti copii serbeaza asa? Adica poti sa-i izolezi?

Eu aici as avea o mare problema. Mi-as dori sa fie invatati toti copiii sa nu serbeze Halloween. Asa, daca unora le interzici si ii izolezi nu le faci rau, cand ii vad pe ceilalti?

Lui Ioan67 vroiam doar sa-i spun ca e frumos ce fac baiatul si fata lui, doar sa aibe grija sa pastreze un echilibru, sa nu-i lase sa cada in extrema cealalta. Sa fie si copii.
Si noi avem aici copii care ajuta in altar. Din pacate numai baieti. Fetele nu sunt implicate in nimic si asta nu-mi place.
Unii pot sa fie cuminti si linistiti, unora chiar le place sa ajute in altar.
Au fost si copii care nu au rezistat, au alt temperament.
Mai apar si conflicte. Da, si acolo apar probleme si ambitii.
Nu stiu cine este vinovat.
Si nu stiu ce inteleg ei din ceea ce fac acolo.
Ma gandesc daca as fi avut si eu copil, sau cum am pe finutul meu, daca as fi vrut/vrea sa faca acest lucru.
Tot vad ca se duc copii mici, mici si se uita cu jind intre usile altarului, unii ar intra chiar. Cred ca este curiozitatea...
Sunt parinti care isi doresc si trimit copilul sa ajute in altar si sunt foarte mandri de asta.
Problema este ca la noi, in ortodoxie, nu se face catehism in biserica nici la copii si nici la adulti.
Si nu stiu ce inteleg atunci ei din toate lucrurile pe care le fac in altar si de ce se fac asa.

Si imi mai este teama de ceva. Sa nu aibe mai tarziu probleme in a-si gasi partenerul/partenera potrivit(a).

Copiii trebuie sa fie si copii si sa creasca normal. Sa si petreaca, sa se si joace, sa fie si printre copii.
Copiii nu sunt sfinti! Trebuie doar crescuti/educati cum trebuie.

[Mosh-Neagu]

Legat de halloween, pe mine nu ideea de sarbatoare ma pune pe ganduri, ci semnificatia ei. Copiii nu au cum sa inteleaga, fiindca vor face intotdeuna ceea ce le place, nu neaparat ce este si ziditor. Parintii si in general societatea matura ar trebui sa selecteze pentru ei, nicidecum ei insisi. Aparent, ce-i rau daca se costumeaza in vrajitoare, vampiri si dracusori? Ce-i rau daca isi pun cornite „simpatice” codite sau masti intruchipand pe diavol sau Moartea? E amuzant, nu-i asa? Se distreaza si ei? In realitate, suntem cu totii victime ale acelorasi compromisuri care vin de... niciunde. Intotdeuna ii vom considera prosti, fanatici, habotnici, fixisti si tampiti pe cei ce au alte pareri decat noi, si suntem pe deplin incredintati ca NOI STIM despre ce vorbim... Iar cand stim, devenim extrem de transanti, si jignitori cu cei ce au alte pareri. Dar stim cu adevarat? Daca ii intrebam pe nenorocitii care isi pun exploziv in jurul lor si se „pulverizeaza” in mijlocul multimii, ei cred ca stiu despre ce vorbesc. Daca ii intrebam pe homosexuali despre cum vad ei lucrurile intr-o anumita problema, ei cred ca STIU, iar ceilalti nu sunt deschisi la nou. Daca ii intrebam pe simpatizantii unor lideri despre liderii din opozitie, ei cred ca STIU. La fel cu microbistii, la fel cu gruparile pro sau contra caini, pisici, ursi, muste sau rame... Fiecare are in minte o „platforma” in care crede si astfel e incredintat ca STIE! Si totusi suntem victime ale aceleeasi slabiciuni: VANITATEA: „N-am cum sa nu am dreptate!”.
Am fost inzestrati cu ratiune si buna discernere, astfel incat putem deosebi binele de rau, dar si anticipa directia deciziilor noastre. Nimeni nu se opune sarbatorii de halloween din egoism pentru copii. Nu pot sa cred ca egoismul sta la baza impotrivirii. Adevarata problema este ca noi, cei maturi, suntem atat de naivi incat nu intelegem ca ingaduim cu buna stiinta raului sa-si faca culcus in sufletele inocente ale copiilor. Incet-incet, copilul consimte relationarea inconstienta cu raul si nu gaseste in asta o greseala, desi isi semneaza sentinta sub ochii nostri fascinati de entuziasmul lor. Am locuit multi ani in Londra si am avut timp sa selectez (asta nu inseamna ca STIU). Copiii erau naivi si nevinovati. Dar grupurile de tineri, care mergeau spre cluburi si discoteci, te infiorau si nu puteai sa nu te intrebi: „Omule, incotro?” Si-atunci fara sa vreau a venit si raspunsul: asa au ramas bisericile lor goale, sau transformate in baruri, cluburi de noapte (unele chiar pentru homosexuali), sau scoli de yoga. Asa au ajuns musulmanii sa-i domine religios, pentru ca acei copii nevinovati de altadata, s-au indepartat pe nesimtite de Dumnezeu si l-au acceptat pe diavol sub mangaierea parintilor pe crestet! Aceasta este directia. Iar cine n-o percepe ca perspectiva, este orb si surd, desi el chiar crede ca vede si aude mai bine decat altii.
Nu de primitivism si fanatism e vorba, ci de viitorul copiilor nostri care incet-incet, transforma anormalul in normal, iar consecintele n-au cum sa nu apara. Nu tot ce ne distreaza, este si de folos. Suntem egoisti, daca nu ne pasa sau nu constientizam ce se va intampla cu ei. Noi ne facem vinovati, prin atitudinea noastra de astazi, de abaterile lor viitoare de peste zeci de ani. Si vom plati mai mult decat ei. „Sminteala vine, ca trebuie sa vina, dar vai de sufletul celuia prin care vine sminteala. Mai bine i-ar fi fost lui sa nu se fi nascut!” Vom da socoteala pentru multe "ingaduinte" sau vorbe „nevinovate”...