Cugetari din Dharma

[ioan67]

Facusem o paralela intre 3 moduri de exprimare a problemei mortii...
Oare caracterul personalizat al lumii de dincolo se regaseste si in budism?
Ca in crestinism pare evident.

Personalizarea, insusire a vietii si inainte si dupa moarte, este evidenta in crestinism, atat in Apus (la Dante) cat si in Rasarit.
Dar in budism e parca abordat nu atat omul/persoana cat mai degraba natura abstracta care se presupune ca ar sta in spatele existentei....

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Facusem o paralela intre 3 moduri de exprimare a problemei mortii...
Oare caracterul personalizat al lumii de dincolo se regaseste si in budism?
Ca in crestinism pare evident.

Personalizarea, insusire a vietii si inainte si dupa moarte, este evidenta in crestinism, atat in Apus (la Dante) cat si in Rasarit.
Dar in budism e parca abordat nu atat omul/persoana cat mai degraba natura abstracta care se presupune ca ar sta in spatele existentei....

In budism, efortul cognitiv este directionat catre clarificarea naturii persoanei. Pentru ca toate virtutile si pacatele implica "eul" in proces.

Cunoasterea de sine este esentiala.

Atata vreme cat eul nu este observat atent, inteles in dinamica sa, in intimitatea naturii sale - automatismele actionale se repeta fara incetare.

Budismul ofera un set de strategii pentru decodificarea notiunii generice de "persoana".

-------

Intelegerea naturii persoanei nu inseamna depersonalizare, anihilarea constiintei de sine. Mai degraba, personalizarea intregii existente. Dezrobirea de patima si saltul intr-un plan extatic in care dragostea se intinde catre toate, comunica cu toate.

----

Rugaciunile budiste sunt "personale" - nu sunt adresate unor abstractiuni.

Taramurile pure din cosmologia budista (ex. Akanishta, Sukhavati,...) sunt populate de fiinte, formeaza comunitati (sangha).

Insa este important de inteles ca finalitatea calatoriei spirituale se afla ascunsa adanc in propria inima.

[florin.oltean75]

Samsara - oriunde privim

Acum 2500 de ani Buddha a afirmat: Toate taramurile/locurile, placerile si trupurile samsarice sunt inselatoare.

In consecinta, niciunde pe aceasta planeta nu exista un loc unde putem gasi fericirea adevarata, un loc in care sa fim complet feriti de pericole.

Deci, sa abandonam toate iluziile si sa practicam Dharma.

Toate iluziile ivorasc din parere/iubire de sine.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Deci, sa abandonam toate iluziile si sa practicam Dharma.

Ete prostea!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Ete prostea!

Cine e prost, să fie smerit şi să spună: sunt prost! Amin!

[florin.oltean75]

"De fapt, budismul nu este o religie, daca prin religie intelegem aderarea la o dogma care trebuie acceptata printr-un act de credinta oarba, fara a fi nevoie sa descoperim noi insine adevarul.

Dar daca luam in considerare una dintre etimologiile cuvantului religie, care este "€žceea ce leaga din nou", budismul este cu certitudine legat de cele mai mari adevaruri metafizice.

Budismul nu exclude nicidecum credinta, daca prin credinta intelegem o convingere intima si indestructibila care se naste odata cu descoperirea unui adevar interior. Credinta inseamna, de asemenea, uimirea in fata acestei transformari interioare. Pe de alta parte, faptul ca budismul nu este o traditie teista ii determina pe multi crestini, de exemplu, sa nu-l considere o "religie" in sensul obisnuit al termenului.

In sfarsit, budismul nu este o „dogma", caci Buddha a spus intotdeauna ca ar trebui sa-i analizam invataturile, sa meditam asupra lor, nu sa le acceptam doar din respect pentru el. Trebuie sa descoperim adevarul invataturilor sale prin parcurgerea unor etape succesive care duce la desavarsirea spirituala.

Trebuie sa le examinam, spune Buddha, asa cum examinam o pepita de aur. Pentru a sti daca este pur, frecam aurul de o piatra plata, il batem, il topim in foc. Invafaturile lui Buddha sunt precum semnele de circulatie pe calea Iluminarii, a cunoasterii ultime a naturii spiritului si a lumii fenomenelor."

Matthieu Ricard

[florin.oltean75]

"M. — Continuarea constiintei dupa moarte tine, in majoritatea religiilor, de dogma revelata. In cazul budismului, ne situam in planul experientei contemplative traite de fiinte cu certitudine exceptional, dar suficient de numeroase pentru a tine cont de marturia lor, incepand cu cea a lui Buddha. Trebuie, in primul rand, sa intelegem bine ca ceea ce numim reincarnare in budism nu are nimic de-a face cu transmigratia unei „entitati" oarecare, cu metempsihoza. Cata vreme conceptul budist de renastere este gandit mai degraba in acceptia de entitate decat de functie, de continuitate, el nu poate fi inteles. Se spune ca „nu exista nici un fir care sa uneasca perlele din colierul renasterilor". Nu exista deci o identitate a unei „persoane" de-a lungul renasterilor succesive, ci conditionarea unui flux de constiinta.
J.-F. — Metempsihoza nu exista in budism? Am crezut ca migratia sufletelor este o dogma fundamental a budismului. Nu e vorba despre atingerea a ceea ce numim nirvana, a acelei stari In care nu mai esti obligat sa te reincarnezi intr-o fiinta?
M. — Inainte de a clarifica aceasta notiune de „reincarnare fara un suflet care sa se reincarneze", voi raspunde in ordine intrebarilor tale. Constatai mai intai ca budismul este perceput in Occident ca o metafizica absolut acceptabila din perspectiva intelectuala. Principalul motiv este, cred, faptul ca budismul se adreseaza preocuparilor fundamentale ale oricarei fiinte si ca invataturile sale esentiale nu sunt contaminate de exotism, nici influentate de factori culturali de genul celor care te-au surprins. Budismul analizeaza si demonteaza mecanismele fericirii si suferintei.
De unde vine suferinta? Care-i sunt cauzele? Cum pot fi remediate?
Putin cate putin, prin analiza si contemplatie deopotriva, budismul parcurge drumul pana la cauzele profunde ale suferintei. Este o cautare care-i preocupa pe toti oamenii, fie ei budisti sau nu."

Matthieu Ricard

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

"De fapt, budismul nu este o religie, daca prin religie intelegem aderarea la o dogma care trebuie acceptata printr-un act de credinta oarba, fara a fi nevoie sa descoperim noi insine adevarul.

Hai sa fim seriosi, de parca ai fi descoperit tu personal reincarnarea si karma si paradisurile nu stiu de care, si ca exista nu stiu cati dumnezei budhisti si alte povesti.

Trebuie sa crezi orbeste in asta, sau in cel mai fericit caz, pentru ca sa ti se pare "logic" insa pana la urma tot la "credinta" se intoarce totul pentru ca ti s-a arat cat de lipsita de logica este si tot crezi in ea.

Iar dovezi nu poti produce, asa ca...?

Dar daca luam in considerare una dintre etimologiile cuvantului religie, care este "€žceea ce leaga din nou", budismul este cu certitudine legat de cele mai mari adevaruri metafizice.

Sau nu.

Budismul nu exclude nicidecum credinta, daca prin credinta intelegem o convingere intima si indestructibila care se naste odata cu descoperirea unui adevar interior. Credinta inseamna, de asemenea, uimirea in fata acestei transformari interioare. Pe de alta parte, faptul ca budismul nu este o traditie teista ii determina pe multi crestini, de exemplu, sa nu-l considere o "religie" in sensul obisnuit al termenului.

Nici n-a fost la inceput, da' pentru ca in felul asta calugarii budhisti s-au trezit la un moment dat muritori de foame, se pare ca s-a transformat intr-o chestie teista.

Oamenii nu se dau in vant dupa filosofii abstracte, si cand ai dinti duhovnicesti de lapte, tot ce ai nevoie este de un zeu purtator de grija in cele ale lumii acesteia, restul e umplutura.


"crestinii" aia de care vorbesti nu sunt instruiti si probabil cad in plasa unor discursuri aburitoare ca ale tale in care vezi Doamne, nu e tocmai o religie, ci chiar mai presus de "religii" pe care le unifica cu intelepciunea atotcumprinzatoare.

De fapt si de drept ESTE o religie, si una destul de marunta si cam ridicola si mai ales idolatra din punct de vedere crestin.

Si este teista, da' in sensul reductionist al termenului - zeul ei absolut este impersonal si impanzita cu zeii marunti si pseudo-sfinti in care TREBUIE sa crezi, ca de intalnit cu ei, categoric n-ai sa te intalnesti niciodata.

In sfarsit, budismul nu este o „dogma", caci Buddha a spus intotdeauna ca ar trebui sa-i analizam invataturile, sa meditam asupra lor, nu sa le acceptam doar din respect pentru el. Trebuie sa descoperim adevarul invataturilor sale prin parcurgerea unor etape succesive care duce la desavarsirea spirituala.

Pai poti sa analizezi mult si bine, pana la urma asa cum tocmai tu ai demonstrat in multe randuri, trebuie sa le inghiti pe nemestecate.

Cum ajungi la un contra-argument rational, in cel mai feritcit caz schimbi directia discutiei ca sa nu zic de momentele in care cazi in penibil cu argumentatia.

Trebuie sa le examinam, spune Buddha, asa cum examinam o pepita de aur. Pentru a sti daca este pur, frecam aurul de o piatra plata, il batem, il topim in foc. Invafaturile lui Buddha sunt precum semnele de circulatie pe calea Iluminarii, a cunoasterii ultime a naturii spiritului si a lumii fenomenelor."

Matthieu Ricard

Pentru astia care n-au auzit de Hristos si mor de foame, niscai mere padurete pot fi mai bune chiar si decat o pepita de aur.

Bun, metafizic vorbind, e dragut sa vezi frumosul peste tot, da' sa inghiti gunoaie pe post de paine, nu face bine la sanatate. Aia duhovniceasca, desigur.