Frica de moarte

[ioan67]

În prealabil postat de Steliana12

Recunosc si mie cateodata mi se intampla sa imi fie frica de moarte dar de unde aceasta frica ?O colega mi-a spus ca daca te omoara cineva sau daca mori din cauze naturale te duci la Dumnezeu dar daca te sinucizi ajungi in Iad . Nu stiu cat de adevarat este asta dar sincer . Unchiul meu mi-a spus sa ma rog si o sa imi treaca dar desi ma rog nici acum nu mi-a trecut. Ma puteti ajuta voi???

E foarte bine că ne e frică de moarte. Cel puţin până la un punct, de unde frica asta poate sa devină paralizantă şi să ne prefacă în laşi.
În scop pedagogic, Dumnezeu ne lasă să vedem chipurile morţilor, cu urâţenia lor... Ca să înţelegem, printre altele, că moartea nu e de la Dumnezeu (deşi o îngăduie, din marea Lui Înţelepciune), că nu e nici de dorit, că ea este o sluţire teribilă a omului.
Pe de altă parte, moartea e un fenomen obişnuit în natură. Toate fiinţele se nasc, trăiesc şi mor.
Dar natura nu este totul. Noi, oamenii, suntem fiinţe care am descoperit de mii de ani că dincolo de natură sunt şi alte moduri de viaţă. Gândul vieţii veşnice e vechi, e de când lumea...
Dumnezeu ne-a invăţat de la inceput cum să trăim, iar nu cum să murim. Moartea a intrat în oameni şi in toată Creaţia printr-un accident: păcatul primilor oameni, al lui Adam şi al Evei. Păcăliţi de cineva care era şi este potrivnic Bunului Dumnezeu şi care, aşa cum aflăm din Evanghelia după Ioan, a fost de la inceput ucigaş de oameni.
Împotriva morţii şi a tuturor fricilor există un mare şi minunat remediu: dragostea.
Iubeşte, aşadar, cum te-or învăţa oamenii cei curaţi la inimă şi cum ne invaţă pe toţi Dumnezeu. Iubind, vei bate şi moartea şi fricile ei.
Numai să iubeşti până la capăt!