Mă bântuie gândul

[gpalama]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca rugaciunea este angajata doar din perspectiva catafatica (adica avem perceptia concretetii gandurilor, demonilor...) lupta este amarnica.

Pentru cel lipsit de arsenalul apofatic, evitarea gandirii discursive si angajarea intr-un tipar de rugaciune repetitiv este singura solutie, care insa nu functioneaza intotdeauna.

Tulburarea apare atunci cand luam prea in serios efortul spiritual sub presiunea perceptiei catafatice a binelui, raului, ingerilor, sfintilor, demonilor ... O adevarata furtuna, un uragan, o mare drama se poate naste din mai nimic, din cel mai firav gand (care bineinteles il suspectam ca este de la Cel Rau). Nu intotdeauna ascultarea dublata de rugaciune repetitiva poate linisti vulcanul care erupe.
Abordarea apofatica pacifica toate miscarile. Ofera echilibrul necesar, terenul stabil pe care pot fi cultivate toate celelalte virtuti.

Rugaciunea (repetitiva) nu este o 'mantra' pe care o repeti la nesfarsit pentru a 'acoperi' gandurile.

Rugaciunea este o invocare, o chemare a Persoanei si a Sfintilor.

Iar Persoana trimite lumina sa, iar Sfintii vin si alunga duhurile.

Rugaciunea nu este o repetitie inutila ci este un telefon duhovnicesc dat cerului prin care cerem ajutor. Si cerul trimite ajutor.

Sa-ti dea dracul cateva palme, iti sare gandul si de apofatic si de catafatic, sari la rugaciune imediat.

Dupa bine cum spunea un sofer pe microbuz pe care l-am intalnit: o noapte intreaga am luptat cu un diavol de muream de frica, fata in fata, negru, urat, era in camera mea. Si dimineata dupa cateva ore mi-a dat in cap sa strig 'Hristoase ajuta-ma', si a sarit dracul pe geam atunci.
Cand zici Doamne ajuta, cineva de sus te ajuta.