Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Să nu ne primejduim sufletul!

Să stăm bine, să luăm aminte, să judecăm cu multă chibzuinţă. Pentru nimic în lume să nu primejduim avutul cel mai de preţ – sufletul, oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinţe refugiate în prostia rea, fudulă, stupidă a legalismului contabilicesc. Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată şi statornica metodă de lucru a vrăjmaşului! Să nu plece Hristos de la noi înfometat, înşelat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit. Tânărul bogat se îndepărtează trist, dar înţelept este a presupune că, văzându-l cum pleacă, Domnul se va fi îndurerat de El.

img_0829Dacă Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, răspunsul nostru fulgerător – neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur – să fie numai: „Iată-mă, Doamne”. Răspuns neexaltat, neexagerat, străin de orice imprudenţă şi delir, răspuns calm şi sagace, pentru că ştie că realitatea cea mai reală se numeşte Hristos. Hristos acum şi de-a pururi. Hristos „cu timp şi tară timp”. Hristos, deţinătorul cheilor vieţii, Domn al sâmbetei şi al timpului.

(Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Cuvinte de credință, Editura Mănăstirii Rohia )

[cristiboss56]

Ca sa ramânem ucenicii Mântuitorului, credincioşii Cuvântului Său, ca să cunoaştem adevărul, ca să devenim liberi şi să scăpăm pentru totdeauna din robia păcatului, e neapărată nevoie de conlucrarea noastră. Mântuitorul face apel la libertatea noastră, pe care nu ne-o poate răpi nici o putere din lume şi de care nu se atinge nici Dumnezeu. „De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile”. „De voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averile”. „Ierusalime! Ierusalime! De câte ori am vrut să adun pe fiii tăi... dar voi n-aţi vrut!”

Dumnezeu nu vrea să ne aducă cu sila în Rai. Căci dacă noi am intra acolo cu răutatea în suflet, am pleca din nou ca Adam, deşi acesta nu era rău ca noi. Ba chiar de-am intra, nu în sânul lui Avraam, ci în însuşi sânul lui Iisus, L-am vinde ca şi Iuda, dacă nu ne curăţim inima de vicleşug. Dar - lucru de la sine înţeles - deplina noastră libertate atrage după sine şi deplina noastră responsabilitate.

(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină )

[cristiboss56]

Domnul ne învaţă din împărăţia cerurilor. Noi însă nu-L credem - nu credem că nu e voie să fii mojic, şi suntem mojici; nu credem că nu e voie să te enervezi, şi ne enervăm; nu credem că nu e voie să invidiezi, şi invidiem bunăstarea altora. Iar unii îndrăznesc să invidieze si harismele duhovniceşti de la Dumnezeu — acesta este, îndeobşte, un păcat înfricoşător, pentru că fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce poate el să poarte.

Între oameni este foarte răspândită această boală a invidiei: ea fierbe în toţi. Ne invidiem unii pe alţii. Tot timpul ni se pare una sau alta, toţi ne dorim ceva mai grozav, mai bun, tot căutăm ceva pentru noi înşine. De această apucătură trebuie să scăpăm, pentru că dragostea tocmai că nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt. Iată înţelegerea pe care ar trebui să ne-o însuşim. (Protoiereu Dimitrie Smirnov)

[cristiboss56]

Sa te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi. Vei reuşi asta dacă te înfrânezi prin orice mijloc de la mânie şi-ţi păzeşti mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase.

Să primim insultele celorlalţi fară să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nopuă. O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu.

Dacă nu ne este cu putinţă să rămânem netulburaţi, trebuie cel puţin să ne înfrânăm limba, după cum spune Psalmistul: „Tulburatu-m-am şi n-am grăit” (Psalmi 76, 4).

Pilde de lipsă a mâniei întâlnim în viaţa Sfântului Spiridon al Trimitundei şi la Sfântul Efrem Sirul. Primul a răbdat o înjosire astfel: a mers odată la palat ca să-l întâlnească pe împărat, care-l invitase. Însă o slugă l-a luat drept cerşetor, nu i-a permis să intre, l-a batjocorit şi l-a pălmuit. Atunci Sfântul, lipsit de răutate cum era, şi-a întors după porunca Domnului şi celălalt obraz.

Odată, pe când Sfântul Efrem postea în pustie, s-a întâmplat următorul fapt: un ucenic îi aducea mâncarea, însă pe drum vasul i-a scăpat din mâini şi s-a spart.

„Nu te întrista frate, i-a zis sfântul ucenicului, văzându-l supărat. Dacă mâncarea nu vrea să vină la noi, vom merge noi la ea.”

S-a dus deci, s-a aşezat lângă vasul spart, a adunat mâncarea de jos şi a mâncat-o. Aşa de departe era de patima mâniei.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, pp. 326-327)

[cristiboss56]

Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ. / Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță. / Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine. / Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde. /Am învăţat că sunt lucruri care nu înseamnă nimic oricât de mult ar vrea mintea să însemne ceva. / Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta. / Am învăţat că pacea şi iubirea sunt mai presus decât dreptatea şi frica./ Am învăţat să privesc lucrurile şi oamenii prin logica lui Hristos. / Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului.

Am învățat că nu am învățat nimic…

Parintele Hrisostom Filipescu

[cristiboss56]

RABDAREA ESTE HARISMA LUI DUMNEZEU - Atunci cand rabdarea va creste in sufletele noastre ,este semn ca am primit in chip tainic harul mangaierii. Puterea rabdarii este mai mare decat simtirea bucuriei in inima noastra .Ca sa traim in Dumnezeu ,trebuie sa smerim simturile noastre .Atunci cand traieste inima ,simturile se smeresc ,iar cand acestea se razvratesc .inima moare pentru Dumnezeu . ( Sfantul Isaac Sirul ).

[cristiboss56]

" Iubiţi fraţi şi surori, viaţa noastră pământească este plină de necazuri şi dureri. Nu în zadar este numită, atât de des, „valea plângerii şi a tânguirii”. Plângând se naşte omul şi în lumea cealaltă pleacă cu multe suspine şi chinuri. Astfel că nimeni nu poate scăpa în viaţa aceasta de lacrimi şi necazuri; omul are parte aici de mai multe necazuri şi nenorociri, decât de bucurii. Sfânta Biserică a lui Hristos cunoaşte o mulţime de cazuri, în care Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu i-a izbăvit pe oameni din toate greutățile.

Să ne rugăm, aşadar, ca ea să ne audă pe toţi şi în ceasul acesta, şi să ne izbăvească de tot necazul şi nenorocirea, să ne curăţească de tot păcatul şi patima, şi să ne învrednicească de bucurie în veşnica Împărăţie a Fiului ei, ca totdeauna cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, atotbună, grabnică ascultătoare, Ceea ce toate cererile noastre bine le împlineşti! Amin. "

(Arhimandrit Chiril Pavlov )