As dori un sfat

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Cu ocazia asta cred ca ti-am salvat cateva zeci de ore de psihoterapie care te-ar fi indrumat spre aceleasi concluzii :)

Psihoterapia nu are nici o legătură cu afirmaţiile tale sale ale oricărui om despre Ioana.
Psihoterapia nu poate fi înlocuită cu discursul altuia, oricine ar fi acesta şi oricât de impecabil ar fi discursul. Nici Dumnezeu nu înlocuieşte psihoterapia unui om, aceasta fiind lucrarea acelui om, o lucrare personală. Care, da, poate fi asistată şi sprijinită şi de Dumnezeu.

Nimeni nu poate înlocui devenirea unui om, pentru că acest proces face parte din viaţa aceluia. Nu putem trăi viaţa altuia.

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan67

Psihoterapia nu are nici o legătură cu afirmaţiile tale sale ale oricărui om despre Ioana.
Psihoterapia nu poate fi înlocuită cu discursul altuia, oricine ar fi acesta şi oricât de impecabil ar fi discursul. Nici Dumnezeu nu înlocuieşte psihoterapia unui om, aceasta fiind lucrarea acelui om, o lucrare personală. Care, da, poate fi asistată şi sprijinită şi de Dumnezeu.

Nimeni nu poate înlocui devenirea unui om, pentru că acest proces face parte din viaţa aceluia. Nu putem trăi viaţa altuia.

Vrei sa spui ca si Dumnezeu se duce la psihoterapeut? Ha,ha, ha!

[ioan67]

În prealabil postat de Demetrius

Vrei sa spui ca si Dumnezeu se duce la psihoterapeut? Ha,ha, ha!

Măi Demetrius, originalitatea înţelegerii tale e remarcabilă! La o asemenea conexiune cu aer deductiv, cum văd că tocmai ai făcut, chiar nu mă aşteptam...:))

Dar nu mă mai mir de modul cu totul aparte în care îţi lucrează ţie gândirea, că tocmai dădeai nişte explicaţii cum e cu fecioria, cu minunea Dumnezeiască a zămislirii Pruncului etc.

Dacă mi-a stat mintea când am citit ce scriai tu acolo în contextul discuţiei despre Preasfânta Născătoare Pururea Fecioara, acuma îmi e mai uşor: poţi să-ţi imaginezi că şi Dumnezeu merge la psiholog, dacă asta te amuză.

P.S. Dar dacă tot ai adus vorba, ei bine cred că într-adevăr Dumnezeu e mai mereu în cabinetul psihologului. La fel şi dracii, dau buluc acolo, oho...
Aştept să îmi spui tu, într-o zi când ai vreme, unde e locul acela cu oameni unde lipsesc Dumnezeu şi dracii. Să-mi zici şi mie adresa, ca să văz cu ochii mei cum arată, bine?

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan67

Măi Demetrius, originalitatea înţelegerii tale e remarcabilă! La o asemenea conexiune cu aer deductiv, cum văd că tocmai ai făcut, chiar nu mă aşteptam...:))

Dar nu mă mai mir de modul cu totul aparte în care îţi lucrează ţie gândirea, că tocmai dădeai nişte explicaţii cum e cu fecioria, cu minunea Dumnezeiască a zămislirii Pruncului etc.

Dacă mi-a stat mintea când am citit ce scriai tu acolo în contextul discuţiei despre Preasfânta Născătoare Pururea Fecioara, acuma îmi e mai uşor: poţi să-ţi imaginezi că şi Dumnezeu merge la psiholog, dacă asta te amuză.

P.S. Dar dacă tot ai adus vorba, ei bine cred că într-adevăr Dumnezeu e mai mereu în cabinetul psihologului. La fel şi dracii, dau buluc acolo, oho...
Aştept să îmi spui tu, într-o zi când ai vreme, unde e locul acela cu oameni unde lipsesc Dumnezeu şi dracii. Să-mi zici şi mie adresa, ca să văz cu ochii mei cum arată, bine?

Locul acela unde lipsesc oamenii, dar si dracii, nu exista nicaieri; oare nu ti se pare clar ca lumina zilei ca daca n-ar exista omul, n-ar exista nici dracii?
E cat se poate de logic din moment ce nimeni nu este fara de pacat.

Dpmdv este o copilarie(ca sa nu-i spun...) cand afirmi tu:
"Psihoterapia nu poate fi înlocuită cu discursul altuia, oricine ar fi acesta şi oricât de impecabil ar fi discursul. Nici Dumnezeu nu înlocuieşte psihoterapia unui om" ???????????????????????????

De aceea am raspuns cu intrebarea aceea mai prosteasca (imi cer scuze!) si cu ha,ha,ha.

Psihiatrul e bun pentru cine-L refuza pe Dumnezeu, dar nici pe acela psihiatrul nu-l poate salva tocmai fiindca Dumnezeu nu poate fi inlocuit.

Tu spui invers!
I-auzi!
Iti vine-a crede?

[ioan67]

Demetrius, am afirmat că psihoterapia nu o înlocuieşte nici Dumnezeu cu sensul că e o treabă a omului, pe care o face persoana respectivă, chiar dacă e ajutat de Dumnezeu. Nu poate face nimeni psihoterapie în locul tău, dacă te apuci de treaba asta. E un proces personal.
Asta am vrut să spun,
pentru a sublinia printre altele că psihoterapia nu e ca pastila - o iei şi apoi îţi vezi de treburi, eventual te culci. Nu, nu e aşa, ci e participare amplă la propria vindecare. E ca iubirea, atârnă de cât şi cum participi la ea.
Nu e nici alifia magică pe care cred unii credincioşi superstiţioşi că o primesc prin simpla intrare în biserică. Mai ales în biserică totul atârnă de participare (cu credinţă, cu inima înfrântă şi smerită etc.).
Acesta a fost sensul, mă mir că nu s-a înţeles din prima.

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan67

Demetrius, am afirmat că psihoterapia nu o înlocuieşte nici Dumnezeu cu sensul că e o treabă a omului, pe care o face persoana respectivă, chiar dacă e ajutat de Dumnezeu. Nu poate face nimeni psihoterapie în locul tău, dacă te apuci de treaba asta. E un proces personal.
Asta am vrut să spun,
pentru a sublinia printre altele că psihoterapia nu e ca pastila - o iei şi apoi îţi vezi de treburi, eventual te culci. Nu, nu e aşa, ci e participare amplă la propria vindecare. E ca iubirea, atârnă de cât şi cum participi la ea.
Nu e nici alifia magică pe care cred unii credincioşi superstiţioşi că o primesc prin simpla intrare în biserică. Mai ales în biserică totul atârnă de participare (cu credinţă, cu inima înfrântă şi smerită etc.).
Acesta a fost sensul, mă mir că nu s-a înţeles din prima.

Te rog sa ma ierti de la bun inceput pentru ca n-o sa mai continui sa dezbat si sa dau viata unei erezii pe care o dovedesti chiar si in citatul de mai sus cand spui ca pacientul are o "participare ampla la propria vindecare".
Ce-i aia "participare ampla"?
E aceea pe care o descrii in biserica, dar o supralicitezi pentru tine/psihiatru.
Eu am inteles participarea ca primordiala in biserica, dar tu o deviezi ca primordiala pentru lucrul pe simptom, nu pe cauza.
E ca si cum te-ai duce cu copilul sa-i cumperi "cadou surpriza" de Mos Gerila, in loc sa-l astepti pe Mos Craciun.

Nu eu n-am inteles, tu "te prefaci" ca eu n-am inteles.

[ioan67]

Orice om participă la transformările din viaţa şi sufletul lui, nu-i aşa Demetrius?
Nu toţi oamenii sunt absenţi din propria viaţă.
Nu toţi sunt trândavi, năuci, străini de sine, puturoşi etc.
P.S. În vocabularul ortodox, mai ales în cel monastic, sunt frecvenţi termenii care evidenţiază activismul omului în şlefuirea de sine. De exemplu, se spune "fac răbdare" şi "fac ascultare", iar nu "am răbdare" sau "am ascultare". Se mai zice şi că orice om îşi poartă crucea etc. Sunt expresii lămuritoare pentru cel care vrea să înţeleagă ce înseamnă participare amplă.
În rest, alifie magică, pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă, Dumnezeu îţi bagă-n traistă şi altele asemenea.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Psihoterapia nu are nici o legătură cu afirmaţiile tale sale ale oricărui om despre Ioana.
Psihoterapia nu poate fi înlocuită cu discursul altuia, oricine ar fi acesta şi oricât de impecabil ar fi discursul. Nici Dumnezeu nu înlocuieşte psihoterapia unui om, aceasta fiind lucrarea acelui om, o lucrare personală. Care, da, poate fi asistată şi sprijinită şi de Dumnezeu.

Nimeni nu poate înlocui devenirea unui om, pentru că acest proces face parte din viaţa aceluia. Nu putem trăi viaţa altuia.

Ba o inlocuieste bine mersi, atunci cand ofera vindecare.
Cand omul o cauta, si-o doreste, cu multa rugaciune, inima smerita, etc.

Acum nu stiu ce definitie a "psihoterapiei" incerci sa folosesti mai sus.
Cea facuta de omul cu diploma de "psiho"? De preot? Cineva care da un sfat bun? etc.