![]() |
![]() |
|
#33
|
||||
|
||||
![]()
Conținutul istoriei
Conținutul principal al istoriei omenirii este rezolvarea și întocmirea legăturilor oamenilor cu Dumnezeu. Tot ce rămâne sunt episoade și trăsături de mai mică însemnătate. Perioadele istoriei omenirii înfățișează fluxul sau refluxul omului față de Dumnezeu. În vremea fluxului, marii artiști își găseau inspirația în Dumnezeu, în vremea refluxului, marii artiști își găseau inspirația în natură. Acestea se pot numi artă de primă mână și artă de mâna a doua. Arta cea dintâi este mai mult bărbătească și dramatică; a doua, mai mult feminină și lirică. Când tatăl lipsește, atunci mama primește oaspeții și întreținându-se cu ei, le spune ce a auzit de la tatăl. Fiecare reflux, adică fiecare alunecare de la contemplarea lui Dumnezeu la contemplarea naturii, înseamnă încopilărirea oamenilor. Fluxul este sănătate duhovnicească, refluxul este boală duhovnicească. Firesc este ca omul matur să părăsească atracția dulceagă a naturii, a firii, și să-și iuțească pașii către tărâmul înalt al celor mai presus de fire, către împărăția adevărată a lui Dumnezeu. Precum spune un poet persan: „Pruncul micuț și neputincios se ține de fusta mamei sale. Însă când crește și se face mare El merge în rând cu tatăl său. Și, iată, tu te ții așa tare de mama ta: de corpurile și elementele firii, încât, crescut mare, nu te mai alături Tatălui tău cel preaînalt.” Sa’ad Uddin Mahmud Shabestari: „Secret Rose Garden” (John Murray, 1920) Se cuvine să ne aducem aminte de întâmplarea cu Iisus cel de 12 ani, când Maica Sa l-a găsit în Biserică, după multă căutare și rătăcire. „Pentru ce mă căutați?”, i-a întrebat Hristos. „Oare nu știați că întru cele ale Tatălui meu mi se cade a fi?”. 《 va continua 》
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|