Reflectii etimologice

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din cauza acestei diferente de sens, saracul Benedict al XVI-lea s-a vazut nevoit sa modifice rugaciunea din Vinerea Mare care vorbea de "perfizii evrei", lucru care a facut tam-tamul de rigoare pe care orice priveste intr-un fel sau altul pe evrei il face. Modificarea a fost din cauza ca termenul "perfides" ajunsese sa preteze la confuzii tocmai din pricina ca lumea i-a uitat originea si sensul propriu.

Se pare ca perfizii evrei l-au cam prigonit pe "saracul Benedict", pana cand acesta a trebuit sa scoata din rugaciuni un termen destul de... inocent, nu stiu cum sa zic. Feciorelnic, aproape.

Ne puteti explica, daca tot veni vorba, si sensurile termenului "autodafe"?
Aveti idee, dintre pricinatii adusi la autodafe, cam ce procent il constituiau evreii perfizi?

Ca astia poate au facut legatura intre autodafe, actus fidei, si perfidei...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Ne puteti explica, daca tot veni vorba, si sensurile termenului "autodafe"?

Termen de origine portugheza, raspandit in lumea hispanica, desemnand proclamatie oficiala in materie de credinta ("actus fidei"). Cu timpul, a capatat intelesul de pronuntare a unei sentinte pentru invinuiri asupra credintei.

Aveti idee, dintre pricinatii adusi la autodafe, cam ce procent il constituiau evreii perfizi?

Da. Procentul lor era zero. Aceasta deoarece instanta competenta in materie de credinta, Sfantul Oficiu al Inchizitiei, nu avea competenta de judecata decat asupra crestinilor, dar nu si asupra evreilor sau musulmanilor.

Dar, nu incercati sa deturnati sensul topicului, care se ocupa de etimologii. Puteti sa va afisati resentimentele la adresa Sfintei Inchizitii si a Sfintei Biserici Catolice in general pe alte topicuri, de exemplu acesta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13220

[florin.oltean75]

Budismul invata ca este contraproductiv perceperea celorlalti prin filtrul unor atribute cu conotatii negative gen pagan, perfid, ... Promoveaza o vedere a fiintelor prin prisma perfectiunii lor ontologice, caci in natura lor toate fiintele sunt desavarsite.

Greselile, imperfectiunile nu sunt asociate cu natura oamenilor, ci percepute ca relativitati. Se discrimineaza intre natura si greseala - apa sarata este in natura ei apa curata, sarea nu ii defineste conditia.

Ochiul vede mai intai natura perfecta asa cum o mama isi priveste copilul. O mama isi iubeste copilul indiferent daca greseste sau nu, pentru ca il vede dincolo de greselile sale.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Aveti idee, dintre pricinatii adusi la autodafe, cam ce procent il constituiau evreii perfizi?

Faceti o confuzie nevinovata sau incercati sa duceti lumea cu presu'?

Daca un evreu devine crestin nu mai este evreu? M-am referit la evreii crestini din Spania.
Eu va intreb despre procentul de evrei si dumneavoastra imi ziceti ca era zero fiinca Inchizitia se ocupa... doar de crestini. Si nu de evrei?


Nationalitatea si religia sunt doua chestiuni diferite.

[GMihai]

Domnule, daca insistati sa deraiati threadul, putem discuta dewpre opiniile lui Luther despre evrei, sau despre procesele vrajitoarelor din lumea protestanta....

[GMihai]

Propun continuarea discuţiei, cu accent pe înţelesurile termenului "credinţă", pornind de la înţelesul termenului originar, biblic, "pistis", şi de la următoarele cuvinte şi expresii din latină şi română:

Fides, credo, crez, a crede, credincios, fidel, infidel, infidelitate, fidelitate, credinţă, a fi credincios (cuiva), a fi necredincios (de pildă, a-şi înşela soţul/soţia).

Ce înseamnă credinţa: o atitudine intelectuală (cred că doi plus doi face patru), o conduită (îi sunt credincios soţiei mele), amândouă combinate într-o anumită măsură etc. ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de GMihai

Fides, credo,

Avem aici un substantiv (fides, fidei) si un verb (credo-credere-credidi-creditum). Evident, radacinile lor sunt diferite si familiile lor de cuvinte ne sugereaza o anumita diferenta de sens.

Astfel, din familia lui fides, avem:
-fidelitas (subst): credinciosie, lealitate, statornicie
-fide (adv): cu credinta
-fideliter (adj) cu devotament
-fidentia (subst) incredere, siguranta, liniste

In ceea ce priveste pe "fides" insusi, sensul lui este:
-credinta (cu sens de crezare, incredere), ca in: testimonio fidem tribuere (Cicero): a da crezare marturiei
-convingere, ca in: fidem facit oratio (Cicero): discursul este convingator
-lealitate, ca in: vir singulari fide (Cicero): om de rara lealitate
-buna credinta, ca in: incerti de fide sociorum (Tit Liviu): nefiind siguri de buna credinta a aliatilor
-sa punem cireasa pe tort si sa observam ca, in cu totul alt sens, "fides" mai inseamna coarda a unui instrument cu coarde, sau instrumentul insusi (lira, alauta)

Din familia lui credo, avem:
-credibilis (adj): verosimil, credibil
-creditor (subst): creditor
-credulitas (subst): credulitate
-credulus (adj): care se increde usor.
-creditum (subst): imprumut

In ceea ce priveste pe "credo", sensul este de a crede, a fi de parere ca, a gandi, a socoti, ca in: credo quia absurdum (Augustin): cred fiindca e absurd

[Mihnea Dragomir]

"Domn" vine de la "dom(i)nus" si inseamna stapan. Cu un usor sens de "proprietar", fiindca "dominus" insusi vine de la "domus" (casa). Prin "domus" intelegem in primul rand casa propriu-zisa, constructia (si "domeniul" ei), dar si cei care locuiesc in casa, adica familia in sensul cel mai larg, inclusiv servitori si sclavi. A pleda "pro domo sua" inseamna a pleda pentru cei din casa sa.

Asadar, a-L recunoaste pe Cristos ca Domn inseamna a-l recunoaste ca Stapan. Dar mai inseamna a ne numara printre cei din casa Lui. Dar El nu are un "domus" vizibil, nu are casa construita, caci "Fiul Omului nu are unde sa-si puna capul". Casa Lui este familia Lui: cei care il recunosc ca "dominus".

Isus este "Dominus et Deus". Geniul limbii romanesti a preluat din latina ambele cuvinte, contopindu-le, pentru a-l forma pe "Dumnezeu". Celelalte limbi pe care le cunosc au preluat doar "Deus", care inseamna "zeu". Ele nu il pot deosebi pe Dumnezeu de Iupiter, Mercur sau Marte decat in scris: "Dieu" sau "God" cu litera mare inseamna Dumnezeu, iar cu litera mica cineva din pletora de zei a basmelor grecesti. Iar saracii nemti, nevoiti sa scrie cu majuscula initiala oricare nume propriu sau comun, nu mai stiu la care Gott sa se inchine. Putem spune ca pentru romani, si numai pentru ei, Cristos este in acelasi timp Dominus et Deus. Dumnezeu.

Tu solus sanctus, Tu solus dominus, Tu solus altissimus, Iesu Christe !