Despre sinodul cretan ,pareri

[sofiaiuga]

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfăteze auzul - își vor grămădi învățători după poftele lor și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme” ( II Tim. 4, 3-4). „Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.” (II Tim. 3, 12-13)

<<<<„Ispita neamului celui de pe urmă a și sosit mai grozav acum” - scrie Sfântul Ioan Iacob
Hozevitul (+1960) - „cu apropierea venirii lui Antihrist, încât amenință să-i piardă pe cei aleși. Și
nu-i atât de primejdioasă ispita care vine de la vrăjmașii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija
numai la cele pământești sau de la destrăbălați care nu pot ușor să vatăme pe Creștini. Pericolul
vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși, cu atât mai primejdioși cu cât cred
că sunt frați curați. Predică și ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefăcută după placul
lumii acesteia și a stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană care a început să se
strice și, în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândurile
Creștinilor. Aceștia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profețit Domnul
că vor fi în veacul de apoi: Mulți vor veni întru numele Meu și pe mulți vor înșela (Mt. 24,5).
Vorbesc și frații mincinoși de sfânta și preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăție, pentru fapta
bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât e de greu pentru ortodocșii cei
curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor! Cât este de ușor să fie atrași de ideile lor cele
filosofice și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu
dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea la un idol care se numește OM”

Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) vorbind despre veacul nostru spune: „El [Antihristul] va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca fiinţă supremă şi ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică. Va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar ca justificare vor arăta spre starea strălucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea.>>26
În cartea Ortodoxia și religia viitorului, Cuviosul Serafim Rose spune: <

În cartea Ortodoxia și religia viitorului, Cuviosul Serafim Rose spune:
<<”Întreaga rațiune a Bisericii este aceea de a-L purta pe Hristos în inimă. Poate că aceștia
sunt ultimii câțiva ani în care mai putem continua să răspândim liber cuvântul”.
27
Scopul meu nu este să vă înspăimânt, ci să vă atrag atenția la ce se petrece în jurul nostru. Cu
adevărat că este chiar mai târziu decât credeam cu toții: Apocalipsa se întâmpla chiar acum.
Într-un asemenea veac - scrie Arhiepiscopul Averchie - pentru a fi un adevărat Creştin ortodox,
gata de a-şi păstra credinţa în Mântuitorul Hristos chiar şi în faţa morţii, este mult mai greu decât în
primele secole ale creştinismului.” Deşi de cele mai multe ori făţişă (în ţările aflate sub ocârmuire
comunistă), prigonirea Creştinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. „Sub haina
înşelătoare a unei împărăţii care arată minunat şi îi duce pe mulţi în rătăcire, se arată, de fapt, o
prigoană ascunsă împotriva creştinismului... Această prigoană este mult mai primejdioasă şi mai
înfricoşătoare decât prigoana făţişă, căci ameninţă cu adevărat să dea cu totul pierzării
sufletele - ceea ce înseamnă moarte duhovnicească”.
Arhiepiscopul Averchie citează adeseori cuvintele Sfântului Teofan Zăvorâtul, despre vremurile
din urmă: „Deşi numele de Creştin va fi auzit pretutindenea şi peste tot vor fi biserici şi slujbe,
toate acestea nu vor fi decât părelnice, căci într-acestea se va sălăşlui o adevărată apostazie.”
Arhiepiscopul Averchie se temea că duhul Bisericii ortodoxe va fi înlocuit de o concepţie papistă a Bisericii, şi că, în viziunea credincioşilor conducătorii ortodocşi vor fi ca nişte “minipapi” şi vor pune în umbră pe Hristos drept Cap al Bisericii. Când Biserica va ajunge să fie identificată înainte de toate cu o administraţie, atunci Antihrist va avea o uşă deschisă către inimile oamenilor şi cu puţin efort îi va transforma în slujitorii săi devotaţi. Cu înţelegerea lor greşită a Bisericii, vor face lucruri – “pentru binele Bisericii” – opuse poruncilor şi voinţei lui Hristos. Arhiepiscopul Averchie dimpreună cu Episcopul nostru Nectarie, ne-au avertizat să ne pregătim pentru vremurile catacombelor, când harul lui Dumnezeu s-ar putea să fie luat de la <> și să rămână numai grupuri de credincioși.
Povăţuire şi înaintevestire ale Sfântului Anatolie al Optinei:
<<Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei
vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi,
cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mănăstiri nu va mai fi
atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească...
Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos
sau Născătoarea de Dumnezeu, ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor
Părinţi primite de la Duhul Sfânt– însăși învățătura Bisericii...
Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi
lepădată. Însă Domnul nu lasă pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţă. El a spus: „După
roadele lor îi veţi cunoaşte...”(Mt. 7, 16-20)
După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor,
căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu,
când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi
orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar
putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru
a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi. slavă în vecii vecilor. Amin.>>31
Sfântul Ioan Maximovici: “Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vortrăda credința”.
Sfântul Ignatie Brianceaninov 32
<<Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. Păstorii
Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă
înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând
creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe ce
mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor! Apar
„lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă,
se petrec cu îngăduinţa Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Încotro s-o
apucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spre
mântuire, ci spre pierzanie veşnică?
E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să
nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţi
ducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals.

Sfântul Tihon Zadonski. Ei vor lupta împotriva robilor lui Dumnezeu, recurgând la forţa autorităţilor de stat, prin represalii şi denunţuri, prin diverse uneltiri, amăgiri şi prigoană feroce...” În vremurile din urmă adevăratul monah (desigur, acest lucru e valabil pentru orice creştin adevărat!) abia dacă va găsi vreun adăpost îndepărtat şi ascuns pentru a sluji acolo cu oarecare libertate lui Dumnezeu, şi pentru a nu se lăsa antrenat de către Apostazie şi apostaţi în slujire satanei. Cine, văzând ce se petrece acum în lume, inclusiv slujirea satanei în mod făţiş, poate spune că aceste vremuri n-au venit încă? Fără îndoială că ele au şi venit, dacă

SF,Lavrentie de CernigovNoi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc ”biserici” nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos. Terminând această discuție a adăugat: “cei ce au urechi să audă și cei care au ochi să vadă”, dar apoi a adăugat cu tristețe: “dar vor fi mulți surzi și mulți orbi“.33 Sfântul

[sofiaiuga]

Sfântul Teofan Zăvorâtul: “Creştinismul ortodox îşi pierde sarea” (cf. Matei 5:13). Arhiepiscopul Teofan de Poltava: „Toți cei ce iubesc Adevărul trebuie nu numai să urmărească semnele vremurilor, ci să şi tragă urmarea logică din ceea ce văd. În ce priveşte treburile Bisericii, potrivit cuvintelor Mântuitorului, unul din cele mai uimitoare lucruri care se vor petrece în zilele din urmă este că atunci „stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29). După tâlcuirea Mântuitorului Însuşi, aceste „stele” sunt Îngerii Bisericilor, cu alte cuvinte, Episcopii (Apoc., 1, 20). Decăderea religioasă şi morală a episcopilor este, aşadar, unul din cele mai caracteristice semne ale zilelor din urmă. Căderea episcopilor este înspăimântătoare îndeosebi atunci când ei se depărtează de învățăturile de credință sau, aşa cum zice Apostolul, când „voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos” (Gal. 1, 7). Apostolul porunceşte ca astfel de oameni să fie „anatema”. El zice: „Oricine vă va binevesti în afară de ceea ce ați luat, anatema să fie” (Gal., Mai mult, vei fi judecat de Dumnezeu dacă vei rămâne nepăsător față de abaterea de la adevăr: „Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece -, am să te vărs din gura Mea” (Apoc., 3, 16). Nori grei întunecă zările lumii. Judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor săi şi asupra creştinilor fățarnici, începând cu ereticii şi ierarhii (n.n. şi creştinii) căldicei se apropie.

”Fără-ndoială, pentru ca cele de mai sus să se împlinească, trebuie ca social, politic, economic lumea să fie adusă în stadiul „zero”, adică infrastructura mondială fie de aşa natură încât totul să poată fi condus de pe un singur tron. Aceasta înseamnă desfiinţarea graniţelor, adormirea conştiinţei de neam şi ţară, amestecarea tradiţiilor, uniformizarea financiară şi unirea religioasă. O unitate în diversitate, un sistem de integrare a tuturor în toate despre care spune Cartea Apocalipsei (13:16-18). Când va fi un singur stat, o singură monedă şi o singură credinţă, atunci va veni Antihristul”. 37
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală privitor la cele ce țin de credință și de adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.” (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sf. Apostoli şi Sf. Părinţi... Şi, deci, dezbinaţi de Biserică, schismatici sunt toţi cei care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii”. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

”Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut. Și dacă unul singur ține Adevărul, acolo e Biserica, nu e numai o fracțiune din Biserica, e toată Biserica. Adevărul poate fi la unul singur.., pentru că apărând Adevărul toate Cerurile știu, toți Sfinții și nu te lasă… Voi nu vă dați seama ce durere ai când ești un om vândut, lepădat. Și a nu apăra Adevărul e groaznic, e o suferință teribilă... vreți să fiți fericiți? Muriți pentru Adevăr”. (Pr. Arsenie Papacioc)
Sfântul Ioan Maximovici: “Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vor trăda credința”.