Despre sinodul cretan ,pareri

[iuliu46]

În prealabil postat de CristianR

De acord cu Dragoş. Am scăpat oarecum de angoasele de genul celor ale lui Iuliu când am înţeles că nu sunt trimis la misiune de mărturisire în sensul în care au fost apostolii, ci la una mai limitată, respectiv către familie, prieteni, vecini, colegi – oameni cu care intru în contact datorită circumstanţelor în care trăiesc.

În plus, celei dintâi i-a luat locul o altă angoasă, aceea că n-aş putea vorbi credibil despre Hristos, că oamenii ar putea identifica în mine un fake, şi atunci aş face rău în loc de bine, întărindu-le necredinţa în locul credinţei.

Aşa am înţeles că mai am mult de lucru la luminarea mea înainte de a dori să-i luminez pe alţii. Iar după aceea, mărturisirea s-ar petrece aproape de la sine.

Putem sa ne amagim singuri cat vrem, problema e ca acolo vom fi goi. Si judecata va avea loc si in vazul tuturor. Aia e problema. Iadul deja pare floare la ureche, sa ne gandim cat ne straduim aici sa parem in ochii celorlalti si chiar ai nostri ceea ce nu suntem si dintr-o data o sa vada toata lumea si o sa vedem si noi cat de gaunosi suntem.

[DragosP]

În prealabil postat de iuliu46

Putem sa ne amagim singuri cat vrem, problema e ca acolo vom fi goi. Si judecata va avea loc si in vazul tuturor. Aia e problema. Iadul deja pare floare la ureche, sa ne gandim cat ne straduim aici sa parem in ochii celorlalti si chiar ai nostri ceea ce nu suntem si dintr-o data o sa vada toata lumea si o sa vedem si noi cat de gaunosi suntem.

Mă n-auzi, du-te mă d'aci câ-mi strici ziua!

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Putem sa ne amagim singuri cat vrem, problema e ca acolo vom fi goi. Si judecata va avea loc si in vazul tuturor. Aia e problema. Iadul deja pare floare la ureche, sa ne gandim cat ne straduim aici sa parem in ochii celorlalti si chiar ai nostri ceea ce nu suntem si dintr-o data o sa vada toata lumea si o sa vedem si noi cat de gaunosi suntem.

Păi da. Şi aşa găunoşi fiind, dacă ne ducem să propovăduim, nu vom aduce un deserviciu credinţei? Mai ales că ceilalţi au prostul obicei de a-ţi depista găunoşenia înaintea ta.

Atunci ce să facem? Să tăcem? Dar dacă vom fi întrebaţi de ce n-am vorbit? Poate să vorbim cu măsură (ca unii de pe aici, nu dau nume) şi cu conştiinţa propriei noastre mizerii.

Deşi - că tot a fost ieri duminica Înficoşatei Judecăţi -, nu zice că de propovăduirea verbală ne va întreba Hristos, ci de cât de buni am fost cu semenii.