![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
||||
|
||||
![]() Citat:
E valabil, de altfel, și între oameni, că nu poți cunoaște pe nimeni cu adevărat dacă te limitezi la o cunoaștere obiectivă. Vei putea spune multe despre înfățișare, despre alcătuire, despre cum se manifestă, dar adevărata cunoaștere presupune relație, și anume una de iubire. De aceea la Dumnezeu Adevărul este nedespărțit de Iubire. Așa încât, nu spun că a cunoaște la modul teoretic este lipsit de orice importanță, după cum nu e lipsit de importanță văzul și celelalte simțuri cu care luăm cunoștință de persoanele umane cu care intrăm în relație. Dar e cu totul insuficient și periferic adevăratei cunoașteri. Iar cum orice persoană are o taină de necuprins, de nedefinit până la capăt, termenii folosiți pentru a face referire la ea nu sunt absoluți în teologie, ci adesea relativi. Mă gândesc la teologia părintelui Stăniloae, care abundă în adverbe relative: oarecum, cred că, mai degrabă, mi se pare că ș.a.m.d. Această relativitate e menită, practic, să ofere mult mai mult decât poate oferi precizia, care este limitativă, în timp ce cea dintâi este deschisă către nesfârșit. Asta nu l-a împiedicat pe părinte să fie unul dintre cei mai mari dogmatiști ortodocși. Dogma este ceea ce putem cunoaște, într-adevăr, și e foarte importantă, pentru că are rolul osaturii într-un trup de om. Fără ea, am fi amibe. Poate fi cunoscută, însă și cunoașterea ei poate fi adâncită mereu. Și, iarăși, de mare importanță sunt articulațiile, tendoanele, felul în care se leagă între ele dogmele și legătura lor - neapărat flexibilă, pentru că rigiditatea este echivalentă cu moartea - cu restul organismului, cu inima, cu mintea, cu tot.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 21.02.2017 at 22:53:47. |
|