Sa fie omorati!

[Urbanophon]

Alex, pana la momentul cand Hristos a murit pe Cruce, portile Raiului au fost inchise. Orice om, sfant sau pacatos, in momentul mortii trupesti, sufletul lui mergea in Seol, adica in locuinta mortilor. La intuneric. De la momentul 0, adica al redeschiderii Raiului si a restabilirii comuniunii cu Dumnezeu a sufletelor celor adormiti, Hristos ne da posibilitatea sa ne mantuim. Prin Botez, Spovedanie, Pocainta si Impartasanie. A dat darul Apostolilor si continuatorilor sa dezlege pacatele. Inainte, oamenii nu aveau aceasta posibilitate. Avem noroc ca ne-am nascut in vremea Harului. Totusi, dreptatea nu poate fi un lucru de noroc. Vom vedea cum va Judeca Dumnezeu omenirea la sfarsitul veacurilor. Unii indurand amarul locuintei mortilor si o moarte brutala, iar altii pana in ultima clipa a vietii in posibilitatea de a se mantuii prin Tainele Bisericii.

Eu cred ca toata istoria omenirii trebuie privita ca viata unui om in relatie cu Parintele. Avem cei 7 ani de acasa, adolescenta, tineretea, perioada maturitatii, batranetile. In momentul Invierii omul a trait majoratul. Din acel moment e singur raspunzator pentru faptele sale. Pana atunci Tatal l-a certat si pedepsit ori de cate ori a descoperit pacatul. A primit toate invatamintele. De aceea difera interventia lui Dumnezeu in viata omului. In primii ani (V.T) a fost sever, acum asteapta cu rabdare sa ne intoarcem la El (N.T).

Toate cele bune!

[veilur]

Daca tratam subiectul din punct de vedere logic, cred ca ar fi inteles mai bine.
E normal ca un om care nu este religios si care nu este interesat de religie/credinta/biserica sa fie foarte revoltat pentru cum erau legile atunci, si nu numai pentru ei ar trebui sa fie revoltator, ci pentru noi toti.

Un prim element important care nu trebuie ignorat si uitat este ca asta era doar religia mozaica, nu erau legi universal valabile in acele vremuri, ele erau aplicate si traite doar de poporul evreu, ei considerandu-se alesi de dumnezeul lor pe care oficial il respectau si venerau ca pe unicul lor domn si dumnezeu, numidu-l Iahve sau Elohim in ebraica. (sper sa nu ma insel).
Cu toate acestea, de multe ori se inchinau si la dumnezeii altor neamuri, din varii motive: conflicte de interese, gaseau mai placut sau mai la indemana cinstirea lor, etc. In acelasi timp veneau profetii si-i mustrau, ca mai tarziu chiar Iahve sa-i pedepseasca pentru nesupunere si abatere fata de propriile lor legi.

Alte popoare aveau in crezul lor alte legi, iar omorul/crima se numara chiar printre sacrificiile de jertfa si venerare pentru proprii zei, si nu ca o pedeapsa pentru pacate sau fapte rele asa cum era la evrei. Tocmai din aceasta cauza s-ar considera ca religia evreilor era cea mai apropiata de adevar, pentru ca dumnezeul lui Moise a interzis sacrificarea de oameni in numele Lui, dar le-a dat legea pedepsei cu moartea pentru incalcarea anumitor porunci. Si chiar si asa, a existat o exceptie in VT in care un personaj (nu mai stiu exact cine) si-a ars fiica pentru ca a facut o promisiune lui Iahve ca isi va sacrifica copilul daca se intoarce cu viata dintr-un conflict. Nu a fost din porunca divina, doar si-a tinut promisiunea din propria lui hotarare. Urat si crud, dar asa gandeau omenii in acele vremuri, atat puteau ei sa inteleaga: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Ca si exemplu, popoarele sud-americane au avut printre cele mai sangeroase jertfe pentru zeii lor, adica parintii isi jertfeau proprii copii si alti indivizi de diferite varste din tribul lor, daca ei credeau ca este necesar, considerand un privilegiu pentru cei sacrificati si onoare sau virtute pentru cei care savarseau jertfa. Ei considerau normal sa faca asta, asa cum noi astazi consideram situatia opusa ca fiind normala.

Si noi la origini ne tragem dintr-un neam politeist, care venera pe zeul suprem Zamolxe. Nu stiu sigur daca se faceau sacrificii umane, dar nu era cu mult diferita fata de alte crezuri din acele vremuri.
Ulterior, poporul a fost increstinat de Sf. Apostol Andrei, ca sa evoluam de la stadiul primitiv in care ne aflam la un nou stadiu, mult imbunatatit si care lasa loc de evolutie continua, ca daca nu ne putem iubi dusamnii, macar sa fim mai buni si ingaduitori cu cine putem noi sa fim, sa nu ramanem la nivelul legii vechi: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, la nivel de bata si piatra.

Cam asa inteleg din punct de vedere logic. Ma scuzati pentru eventualele greseli de exprimare/ortografie.

[iuliu46]

În prealabil postat de veilur

Si noi la origini ne tragem dintr-un neam politeist, care venera pe zeul suprem Zamolxe. Nu stiu sigur daca se faceau sacrificii umane, dar nu era cu mult diferita fata de alte crezuri din acele vremuri.

Pai si la noi astia ajungeau primi la Zalmoxe ca se cereau singuri sa fie aruncati in suliti. Important era sa aterizezi cum trebuie. :)