Cugetari din Dharma

[Luria7]

Scriu demult singura in agenda mea tot felul de intrebari si cugetari ciudate si personale.Am citit cat am putut din masiva ta contributie pe tema budism crestinism.viata filozofie etc.
imi place ca esti liber in cautari si nici o garnita a intrebarilor nu e prea sus. nu exista intrebari de care mi-e frica (pentru mine). chestionez tot. Asta ma face sa cred.

Anyway, pe ultima pagina din agenda mea scrie asa:
(Iti dau o frantura, nu am mai aratat nimanui ce ma tot intreb. Unele intrebari sunt de copil.Dar e o metoda sa-mi pun mintea in sine insasi. in stare... )

''Cine e FIINTA? nu toti formam FIINTA UNIVERSALA? Daca n-ar mai exista nici o fiinta?
Ar ramane vacuitatea? E vacuitatea o stare alterata de constiinta? sau isi are germenii in constiinta ? sau poate nu constiinta asa cu o intelegem noi oamenii...

O constiinta a vietii insasi?

are vacuitatea legatura cu non fiinta? Adica non fiinta fiind opusul ideii de fiinta creatoare?
Exista pentru budisti non fiinta?

Cine e non -fiinta?

:) O sa ai de lucru daca vrei sa-mi raspunzi.

Cu tot dragul iti multumesc <3

[florin.oltean75]

Fiinta (constiinta / persoana) - non-fiinta sunt conceptualizari care isi au izvorul in experienta curenta, in modul cum percepem/concepem fenomenele.

Daca privim de la o distanta rezonabila se poate face cu usurinta distinctie intre cele doua categorii. Insa, daca intram in profunzimea lor, daca incepem sa le privim cu microscopul si marim din ce in ce mai mult zoom-ul, lucrurile se complica - granita care le delimiteaza devine din ce in ce mai dificil de identificat.

In filmul Matrix este o replica celebra:

No one can be told what the Matrix is.
You have to see it for yourself.

Este perfect valabila cu privire la natura fiintei / non-fiintei - Dumnezeu.

Nimanui nu i se poate spune ce este fiinta/constiinta/non-fiinta sau Dumnezeu Insusi. Natura lor este de domeniul experientei directe.

Ca sa-ti raspund la intrebarea adresata -- vacuitatea nu are legatura cu non-fiinta.

In budism, vacuitatea este un instrument cognitiv, instrumentul care cauta esenta fenomenelor fie cele incluse in categoria fiinta, fie cele percepute ca non-fiinta.

Este un mod rational prin care se initiaza actul contemplatiei.

Fundamentul rational este sistematizat teoretic si explicat in numeroase tratate budiste (de referinta Calea de Mijloc - Nagarjuna). Toate isi au insa originea in ceea ce este numit in budism, A Doua Invartire a Rotii Dharmei - discursul lui Buddha cu privire la Prajnaparamita (Perfectiunea Intelepciunii).

Echivalentul cognitiv in iudaism/crestinism il aflam in prima/a doua porunca: Sa nu-ti faci plasmuiri cu privire la ce este Dumnezeu - pentru ca Dumnezeu nu poate fi asemuit cu nimic.

------------

Doctrina budista sustine ca nu exista realitate in afara de constiinta,
ca absolut toate fenomenele sunt, de fapt, expresii ale acesteia.

Experienta curenta pare sa contrazica aceasta afirmatie in sensul ca pare sa existe o realitate obiectiva inafara constiintei, un neant material.

Misterul rezida in esenta constiintei, adevarul cu privire la natura acesteia.

Sper ca ti-am oferit niste raspunsuri. Numai bine.

[florin.oltean75]

Sunt doua feluri de retrageri: in pustia exterioara si in pustia interioara.
Daca prima este folositoare, a doua este absolut necesara.

[florin.oltean75]

Gradul de apropiere dintre credinta si finalitatea ei este definit de claritatea intelepciunii in intervalul dintre ceea ce este si ceea ce va fi.

[florin.oltean75]

A false god is a false self. Validating a false self is nothing else than bowing down to a false god. It is basically an act of ignorance. An ordinary perception is saturated with false gods.

[Luria7]

da multumesc pentru raspuns.
intradevar zoomul exagerat nu este intentia intrebarilor mele.
ne putem duce pe aceasta axa a intrebarilor in orice extrema.
de preferat ar fii sa fim ancorati in credinta sa patrundem aceste taine cu inima.
Eu cred ca increderea si credinta si sacrificul pentru ceva in care crezi sunt cele mai tainice motoare ale fiintei, cele mai de neinteles, cele mai misterioase, cele mai haotice.O viata manata de credinta , oricare credinta ar fii ea , oricat de tainica are un parfum pe care moartea nu-l poate anula. Nu e vorba ca ne depasim conditia cand credem in ceva. De abia atunci ne-o creem.

neantul material , frumos...

iti doresc multa liniste si impacare.
mai revin :)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Luria7

da multumesc pentru raspuns.
intradevar zoomul exagerat nu este intentia intrebarilor mele.
ne putem duce pe aceasta axa a intrebarilor in orice extrema.
de preferat ar fii sa fim ancorati in credinta sa patrundem aceste taine cu inima.
Eu cred ca increderea si credinta si sacrificul pentru ceva in care crezi sunt cele mai tainice motoare ale fiintei, cele mai de neinteles, cele mai misterioase, cele mai haotice.O viata manata de credinta , oricare credinta ar fii ea , oricat de tainica are un parfum pe care moartea nu-l poate anula. Nu e vorba ca ne depasim conditia cand credem in ceva. De abia atunci ne-o creem.

neantul material , frumos...

iti doresc multa liniste si impacare.
mai revin :)

Metafora, misterul - constructia poetica in ansamblul sau, cu toata gama de expresie de la tragic/agonie la extaz; de la zbucium la pace adanca - are rolul lor ei specific in economia spirituala.

Toate religiile uziteaza intensiv de acest gen de constructii semantice prin care isi transmit mesajul, prin care formeaza/transfigureaza profilul credinciosilor. Cuvantul modeleaza mintea si inima.

Insa, poezia are limitele sale. Este de domeniul expresiei, fenomenalului. Adevarul o transcende.

[florin.oltean75]

Renuntarea reprezinta o virtute radacina, fara de care virtutile corespunzatoare stadiilor mai inalte de practica nu pot inflori.

Daca cineva ne impune sa renutam la ceva pe care-l consideram util, aceasta ne induce o stare de discomfort. Daca ar fi ceva care ne face bucurosi, ne-ar provoca o stare de parere de rau.

Insa, renuntarea la ceva periculos, nefolositor, ne aduce o anumita pace si bucurie interioara.

Renuntarea la samsara este o stare de emulatie sustinuta de intelegere si decizie.

Denumirea "samsara" nu suscita la prima lectura intelesurile pe care acest termen il are de fapt. Mai potrivit ar fi, de exemplu, "viciasara", pentru a denomina o existenta profund viciata - vicii vizibile cum ar fi suferinta, boala, moartea si - vicii invizibile care se afla in continuumul mintii.

[florin.oltean75]

When you sense the absence of inherent existence even in a grain of sand it's time of a great joy!
It's your very escape door out of samsara.

[florin.oltean75]

There's no higher miracle, there's no greater wonder than simply acknowledging the basic truth about the nature of reality.