![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Fecioara Maria este nadejdea celor deznadajduiti.
Pe mine chiar zilele trecute m-a ajutat Fecioara Maria dupa ce m-am rugat. Si din tristete m-a dus la optimism. Poate o ajuta si pe ea daca s-ar ruga. Si, la fel, si tu te poti ruga pentru ea. Eu cred ca o sa o ajute si pe ea si daca ajunge sa planga atunci isi curata inima. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
cam cate milioane de romance or fi facut avorturi dupa 1965? cam cate milioane dintre acestea au comis sacrilegiu? cate dintre ele or fi avut parte de intelegerea preotilor?
e greu de indrumat un om aflat intr-o astfel de suferinta, cel mai greu caz de cand sunt eu pe forum. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Într-adevăr, întâi de toate trebuie să ne rugăm pentru ea.
Și, iarăși, atunci când nu știm ce să-i răspundem cuiva, să cerem ajutorul de la Dumnezeu. Așa făcea Sf. Serafim din Sarov; am cunoscut și eu un părinte care era evident că așa face. Și primul gând care-i venea rugându-se (uneori un scurt ''Doamne ajută-mă să dau răspuns bun!''), pe acela îl spunea. P.S. Lancelot, preoții condamnă avortul, și așa și trebuie să facă. Dar pe cea care l-a făcut eu cred că cei mai mulți caută să o ajute. Dacă sunt și dintre cei care o condamnă, aceia greșesc, uitând că Părinții spun: Urăște păcatul, iubește-l pe păcătos! Încă ceva, Urbanophon: Nu ne aflăm întâmplător undeva și nu întâmplător cineva ni se adresează. Cred că Dumnezeu vrea să-i spună prin tine ceva. Ce anume, numai de la El poți afla.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 28.03.2017 at 11:07:26. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Am avut o viata mizera in ultima perioada. Si simt ca nu sunt in masura sa dau sfaturi la cineva. Eu insumi nu m-am spovedit de ani buni si recomand la altii sa se spovedeasca. Si acum mi s-a pus cazul asta in fata care m-a lasat fara cuvinte. Atat de delicat incat am simtit ca un cuvant poate alina sau poate distruge. Cancer, avort, gand suicid.
Sper totusi, data viitoare cand o sa ma intalnesc cu ea, sa ma ajute Dumnezeu sa ii spun ceva folositor. :) |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Probabil nici nu are nevoie de un sfat, ci doar să o asculte cineva și să-i spună, eventual, o vorbă bună.
Faptul că ți-a încredințat durerea ei înseamnă că te-a simțit receptiv și de încredere. Acestei nevoi, de a nu duce singură toată greutatea suferinței, îi răspunzi tu, și cred că e cel mai bun lucru pe care-l poți face.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 28.03.2017 at 12:11:16. |
#6
|
||||
|
||||
![]()
Si totusi cat de aproape este Dumnezeu cel indepartat.
Mare pacat ca nu sunt povatuitori buni in ziua de astazi. Mare mare pacat ca nu sunt preoti care sa stie ca sa spuna omului in clipele grele si cumplite. Infiorator sa nu te poata ajuta nimeni in clipele astea. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Cu siguranta problema ei nu este avortul in sine.
Nu-ti trebuie multa minte sa intelegi ca nu are nici o vina morala in cazuri de genul asta - cel mai probabil sarcina nici nu era viabila si ii punea in pericol viata, nu era vorba de riscul de avort spontan. Insa cel mai probabil incrancenarea ii provine din faptul ca a trebuit sa treaca prin toate aceste traumele, probabil ca in sinea ei il vede pe Dumnezeu ca fiind vinovat pentru ele. E posibil nici sa nu fie perfect constienta de aceste ganduri, de asta e nevoie de cineva care sa o ajute sa si le limpezeasca si mai ales sa-i ofere taria sufleasca de a le depasi. Ca sa-i faci ei un bine, mai intai fa-ti tu un bine, cauta urgent un duhovnic bun, mergi la el si pe urma o iei frumos de manuta si o duci si pe ea. Alta solutie nu este - poti sa o duci la un psiholog care sa o ajute sa renunte la gandurile de suicid, dar nu-i va restaura fiinta duhovniceasca, probabil ca pana la sfarsitul terapiei va fi deja cvasi-definitiv moarta.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.
O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii. Doamne ajuta! |
|