Mi-am inmormantat copilasul....

[gpalama]

Hai sa facem un bilant al vietii tale in momentul asta:

Ai un sot, ai un copil, ai o familie, esti cat de cat sanatoasa si ai un viitor frumos in fata.
Ai o mare datorie fata de familia ta sa fii puternica, fata de copilul tau care este acum lipit de tine, si in fata caruia NU poti sa cazi, NU ai voie sa cazi.
Trebuie sa fii puternica pentru copilul pe care il ai.

In plus ai o mare datorie fata de tine ca om. Nu ai voie sa cedezi orice se intampla in viata si ai datoria fata de tine sa te pui pe picioare si sa iti continui viata care are enorm de multe lucruri frumoase de oferit.


Acum sa discutam si de ce ti s-a intamplat rau.
Ai pierdut un copil. A murit un copil, copilul tau, alaturi de care puteai sa te bucuri o viata intreaga si alaturi de care se putea bucura intreaga ta familie si gandul asta este cel care te tine in loc, care te blocheaza, care efectiv te paralizeaza in a mai face orice mai departe.

Nu poti sa arunci viitorul tau si al familiei tale pentru o durere a vietii. Nu are sens sa faci lucrul asta, trebuie singura sa gasesti puterea sa te mobilizezi sa uiti si sa mergi mai departe.

De ce s-a intamplat asta?
Poate din neatentie, poate din probleme medicale. Sau poate din voia lui Dumnezeu.
Intrebarea asta este oarecum dreapta dar te poate tine in loc si bloca pe mult timp daca nu reusesti sa iesi din capcana ei.
Are sens sa ti-o pui? Poate ca da. Are sens sa te blochezi intr-un raspuns? Nu stiu, nu cred.

De ce a murit copilul asta, cand noi ne socotim ca fiind acoperiti de pronia lui Dumnezeu, cand zicem Doamne ajuta si totusi moare un copil in fata noastra?

Raspunsul meu la intrebarea asta este ca nu exista moarte. Exista doar viata vesnica in care intram mai repede sau mai tarziu, si viata incercarilor pe care o ducem putin timp pe pamantul asta.
Cel de sus vede altfel lucrurile, iar salvarea sufletului si odihna lui in viata vesnica e mai importanta decat viata pe pamantul asta.

Daca a fost botezat copilul tau atunci este cel mai mare lucru pe care puteati sa-l faceti pe pamantul asta pentru el, singurul si cel mai important, pentru ca i-ati daruit lumina si intrarea in Imparatia lui Dumnezeu.


Roaga-te si cere Maicii Domnului sa-ti arate copilasul tau in cealalta lume, sa te mangaie in durerea ta.
Nu ai pierdut un copil decat pentru restul vietii tale, o sa-l vezi pe lumea cealalta. Iar daca ceri, Dumnezeu te poate lasa sa-l vezi de aici, dar trebuie rugaciune.
Cere lui Dumnezeu sa-l vezi, pentru ca este tot al tau, este viu dar in lumea cealalta. Ca sa intelegi ca durerea trebuie sa fie doar a despartirii de cei dragi si nu a mortii.

[simpllu]

Ce uşor dăm răspunsuri şi facem bilanţuri, când nu sutem în cauză. Numai o mamă care a pierdut un copil poate înţelege situaţia de faţă. Decât să se roage "să-i arate copilul în cealaltă lume", mai bine s-ar ruga pentru întreaga familie.

Ceea avem impresia că este al nostru, este de fapt al lui Dumnezeu ("Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate"). Gândirea, simţământul că cineva sau ceva ar fi al nostru, ne aduce mai multă suferinţă atunci când îl pierdem.

Părintele Pimen - Cum ne judeca Dumnezeu: https://www.youtube.com/watch?v=l8raC4N0G50&t=1m50s

[gpalama]

În prealabil postat de simpllu

Ce uşor dăm răspunsuri şi facem bilanţuri, când nu sutem în cauză. Numai o mamă care a pierdut un copil poate înţelege situaţia de faţă. Decât să se roage "să-i arate copilul în cealaltă lume", mai bine s-ar ruga pentru întreaga familie.

Femeia asta are nevoie de un cuvant de ajutor si de mangaiere. Poate si sa auda un alt punct de vedere asupra problemei in care este si in care cu siguranta este prea absorbita ca sa poata vedea si altceva.

Nu uita ca lui IOV i-a murit toata familia. Si a ingaduit Dumnezeu asta.
Nu il scuza pe Dumnezeu in situatia asta, nu il transformati pe Dumnezeu in ceva ce nu este.
Asta este realitatea, cu moarte, viata, suferinta, durere si bucurie.

Este bine sa facem o socoteala a lucrurilor si sa ne ajutam unii pe altii.
Decat sa te lasi doborat de durere mai bine vorbesti cu cineva.

[simpllu]

Cu siguranţă Dumnezeu nu este aşa cum ne imaginăm noi că este. Dumnezeu nu este pătimaş (vezi Antonie cel Mare, capul 150, Filocalia 1). Te-am mai atenţionat şi cu alte ocazii, dar văd că nu vrei să bagi nimic la căpuşor. Şi îţi repet: nimic nu este al nostru!

[Carina Laura]

Da, va Multumesc fiecăruia in parte pentru cuvintele de incurajare, pt ca m-ati facut sa vad si alte fete ale situatiei in care suntem...daca as răspunde fiecăruia in parte as avea o postare prea lunga, si oricum detaliile nu schimba nimic...ce simt acum e un amalgam de gânduri si emotii, care probabil cu timpul se vor estompa si voi rămâne pe o singura cale, cea a purtarii crucii pe mai departe, a acceptării eincu tot ce e îngăduit de Dzeu. Nu as putea avea o conlcluzie deocamdată...au fost poate lucruri pe care nu le-am facut cum trebuia in sarcina, constienta sau nu, au fost si erori medicale care nu au depins de mine ci de alegerile medicilor...dar mai presus de toate cred ca a fost daca nu voia lui Dzeu, măcar ingaduinta Lui pt aceasta incercare.A fost o lectie si o pedeapsa pt păcate, a fost si o binecuvantare pt ca am reusit s-o botezam...Acum sper doar sa fie acesta un punct de cotitura înspre mai bine, in a ne indrepta greselile si patimile...si o continuare a vietii cu bucurie si recunostinta pentru puiul de lângă noi...si pt ingerasul din Ceruri. Va doresc tuturor Sărbători Binecuvântate, cu lumina si pace in suflete! Doamne ajuta!!!!

[simpllu]

Da, a fost o mare binecuvântare faptul că aţi reuşit s-o botezaţi.
Sărbători cu pace şi bucurie!

[Copacel]

În prealabil postat de simpllu

Da, a fost o mare binecuvântare faptul că aţi reuşit s-o botezaţi.

Mare, ca acum este in Rai si poate fi pomenita la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie si mai mult se poate de acolo din Rai ca prunca sa se roage pentru parintii sai.
„Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”

[Anna]

Stiu ca o sa-mi sara lumea in cap pt ca ofer un model de la catolici, dar poate te incurajeaza felul in care aceasta femeie si sotul ei au primit primul copil cu bucurie si nu au deznadajduit in nici o incercare, ci pe toate le-au primit ca din mana lui Dumnezeu.

http://www.culturavietii.ro/2012/12/...ntand-moartea/

Sau daca intelegi italiana/engleza ai povestea primei nasteri spusa chiar de ea si un mesaj la sfarsit:

http://www.chiaracorbellapetrillo.it...ift-of-life-1/