Stiri-Spectacole-Evenimente

[cristiboss56]

Un alt factor favorizant al conservării fiinţei statale a fost îmbinarea rezistenţei şi a concilierii (Florin Constantiniu), a luptelor cu tratativele, pentru a evita atât cucerirea directă, cât şi epuizarea economică şi umană; de aceea, românii au avut şi victorii, şi înfrângeri – niciodată decisive – în faţa turcilor; cei mai mulţi boieri ai ţării nu erau trădători decât în ochii domnilor, atunci când, după victorii epuizante pe câmpul de luptă, cădeau la învoială cu otomanii; tot boierii, atunci când presiunile Porţii erau peste măsură de mari, făceau corp comun cu domnia întru răzvrătire; fără boieri, victoriile militare, câte au fost, ar fi devenit imposibile.

În acelaşi cadru al explicării supravieţuirii statelor românilor se înscrie şi direcţia de dominaţie otomană, care era spre centrul Europei, dar şi spre întreg bazinul pontic. Chiar dacă „drumul imperial” era pe linia Sofia-Belgrad-Buda-Viena, Principatele Române au fost mereu vizate militar: se cunosc 7 campanii sultanale (conduse direct de sultani) – trei asupra Ţării Româneşti (1394/’95, Baiazid I; 1419/’20, Mehmed I; 1462, Mehmed al II-lea), trei asupra Moldovei (1476, Mehmed al II-lea; 1484, Baiazid al II-lea; 1538, Süleiman I), una asupra Transilvaniei (1438, Murad I), în afara celor la fel de importante, conduse de marele-vizir (1595) şi de beilerbeiul Rumeliei (1475).

În acelaşi sens, trebuie observat că regimul de dominaţie indirectă era mai avantajos decât cel de ocupaţie. Ţările Române aveau rolul esenţial în aprovizionarea cu carne de oaie şi de vită, brânză, seu, sare, orz, cai de tracţiune, lemn, cânepă, miere, ceară, şoimi etc. a capitalei imperiale, care avea, pe la 1500, peste 500 000 de locuitori. Însă avantajele acestui regim nu s-au putut vedea decât după anii 1538-1541, când dependenţa Ţărilor Române faţă de Istanbul devine reală, efectivă. Or, până la această dată trecuseră aproape două secole de relaţii româno-otomane, când statutul ţărilor noastre era deja fixat.

Prin urmare, otomanii nu au transformat Ţările Române în paşalâcuri deoarece, în prima etapă (până pe la 1540), s-au temut de complicaţii interne şi internaţionale (inclusiv de puterea de rezistenţă a românilor, combinată cu interesul marilor puteri creştine de a păstra state-tampon) şi, în a doua etapă, s-au convins de marile avantaje economice aduse Porţii de dominaţia indirectă.

《continuă 》

[cristiboss56]

Statutul Principatelor Române faţă de Poartă

Raporturile medievale și moderne ale Țărilor Române cu Poarta au fost studiate în deceniile din urmă de specialiști de talie, de la Mihail Guboglu, Mustafa Mehmet sau Tasin Gemil până la Valeriu Veliman și Mihai Maxim. Din punct de vedere al dreptului islamic de rit hanefit, practicat de otomani, lumea era împărţită în două: dâr al-Islam („Casa Islamului” sau a mahomedanilor) şi dâr al-harb („Casa războiului” sau a duşmanilor Islamului). Ţările tributare intrau, pentru cei mai mulţi „teoreticieni”, într-o a treia secţiune, provizorie, anume dâr al-‘ahd („Casa păcii” sau „Casa pactului”). Existenţa acestei zone a devenit cu timpul o realitate stabilă şi a trebuit acceptată ca atare.

Primul ‘ahd sau act de legământ (tratat) a fost acordat, după tradiţie, de însuşi profetul Mahomed, în 632 d. Hr., micii republici creştine a Nadjiranului (azi provincie a Arabiei Saudite). Actul era ca o diplomă dată de profet şi prevedea: conservarea bunurilor proprii, a pământului şi statului; menţinerea neschimbată a organizării şi ierarhiei bisericii; neamestecul în treburile interne, în sistemul de judecată; păstrarea propriului sistem de dări şi impozite; interdicţia pentru musulmani de a trece (cu turmele) în teritoriul republicii; lipsa unor trupe de ocupaţie; posibilitatea de apel, în caz de nedreptate, la autoritatea musulmană etc.

Pentru oficialităţi, acordarea statutului de ‘ahd era doar o primă etapă în cadrul cuceririi graduale a unui teritoriu. Urma apoi cucerirea propriu-zisă, cum s-a întâmplat cu Bizanţul, ţaratele bulgare, Serbia, Ungaria. În zonele de contact între cele două lumi ajunse stabilizate nu s-a trecut totdeauna la cucerire. Asemenea zone pot fi considerate Transilvania, Moldova, Ţara Românească, Raguza, regatele georgiene Imereti, Kaheti, unele state musulmane etc.

Călătorii străini, intrând în Ţările Române dinspre sudul Dunării, remarcau imediat că au intrat în creştinătate, deoarece – spun ei – se înălţau cruci pe dealuri; clopotele bisericilor băteau liber; limba română şi obiceiurile locale nu erau stingherite, nu existau garnizoane şi administraţie otomane; supuşii otomani, ca să treacă Dunărea, aveau nevoie de firmane speciale de la sultan, prezentate domnului ţării sau reprezentanţilor săi; aceşti supuşi otomani erau obligaţi să plece din ţară imediat după terminarea afacerii pentru care veniseră; nu se puteau construi moschei, geamii, meceturi; musulmanii nu se puteau stabili definitiv între creştini. Cu alte cuvinte, toate instituţiile creştine şi structura social-economică şi politică locală funcţionau.

Acest statut de ‘ahd la care s-a ajuns era rezultatul unui echilibru între forţa de expansiune a Imperiului Otoman şi capacitatea de rezistenţă a Ţărilor Române, într-un context internaţional favorabil acestui statut. El era fixat în ‘ahdname sau cărţi de legământ (cărţi de pace), numite de creştini şi capitulaţii, datorită redactării pe articole (capitula).

De asemenea, ele erau fixate şi prin firmane şi porunci (hüküm) sau prin jurăminte orale. Prevederile lor principale erau: conducerea statelor de către un principe creştin, în locul unui guvernator otoman musulman; alegerea principelui de către „ţară”, dintre familiile princiare locale; confirmarea alesului şi învestirea sa de către sultan; păstrarea drepturilor şi privilegiilor ţării, a credinţei, conform vechilor obiceiuri (autoguvernare şi autoadministrare, fără intervenţie otomană în treburile interne); plata unui tribut şi a unor daruri oficiale către sultan şi înalţii demnitari; principele trebuia să fie „prietenul prietenilor şi duşmanul duşmanilor” padişahului; în schimb, Poarta se angaja să apere şi să protejeze Principatele de orice agresor; se prevedeau protecţia reciprocă a negustorilor, extrădarea fugarilor şi schimbul de prizonieri; se acceptau regim vamal obişnuit pentru mărfurile otomane şi tarife preferenţiale pentru produsele româneşti exportate la Poartă (3-4% din valoare, faţă de 5-5,5%, cât plăteau negustorii veniţi din „Casa războiului”).

Din punct de vedere otoman, s-a încercat aplicarea articolelor de mai sus în avantajul Porţii, prin agravarea obligaţiilor. Românii, dimpotrivă, au căutat să-şi mărească sau să-şi menţină gradul de libertate. Teoretic, principii nu aveau voie să întreţină relaţii externe decât prin intermediul Porţii, dar au făcut-o (au încheiat tratate, multe dintre ele chiar antiotomane). Sultanii şi-au arogat dreptul de a aproba căsătoriile domnilor români, dependenţa mitropoliilor româneşti (de patriarhia de Constantinopol sau de arhiepiscopia de Ohrida). „Alegerea” domnilor venea uneori după numirea de către sultan.

De la jumătatea secolului al XVI-lea, Ţările Române şi-au pierdut treptat capacitatea de subiecţi de drept internaţional, şi-au pierdut independenţa. Din anii ’50-’70 ai veacului al XVI-lea, dependenţa Ţărilor Române de otomani creşte sensibil, iar abuzurile sporesc. Se intră în perioada suzeranităţii efective sau reale, numită şi hegemonie otomană. Tributul (haraciul) sporeşte considerabil; chiar dacă ţinem seama de inflaţie, sumele de 155 000 de galbeni plătiţi de Ţara Românească, 65 000 de galbeni de Moldova şi 15 000 de galbeni de Transilvania, anual, înseamnă o mare apăsare; cresc darurile (peşcheşurile), la fel anumite obligaţii în muncă şi îndatorirea de a aproviziona Constantinopolul cu produse la preţuri preferenţiale, mai mici cu 15-20% decât cele de pe piaţa europeană.

Se instituie, conform unor specialiști, un adevărat monopol otoman asupra comerţului. Se plătesc sume uriaşe pentru cumpărarea domniilor şi chiar pentru confirmarea lor. Unii sultani şi, după ei, unele puteri occidentale încep să considere Ţările Române drept provincii otomane, ceea ce era inexact şi incorect. Acestea erau state creştine autonome, ajunse într-un anumit grad de dependenţă faţă de Imperiul Otoman.

Din punct de vedere românesc, relaţiile româno-otomane aveau alte semnificaţii decât cele voite de Istanbul. Plata tributului nu a însemnat iniţial nici un fel de supunere, ci răscumpărarea păcii. Otomanii erau puternici şi duri; prin tribut, ei erau plătiţi să lase Ţările Române în pace. De altfel, la început, tributul era pur simbolic. Creşterea lui accentuată se produce spre finalul secolului al XVI-lea. Românii au perceput dependenţa faţă de Poartă abia din acest secol al XVI-lea. Până atunci, ei nu considerau defel că s-au supus perpetuu turcilor.

Mărturie stau desele alianţe cu puteri creştine peste capul Porţii şi desele revolte antiotomane, atunci când presiunile erau prea mari. Totuşi, spre finalul veacului al XVI-lea, dependenţa Ţărilor Române era foarte gravă, nemaiatinsă anterior. Imperiul intrase într-o criză internă şi avea nevoie de bunuri, de bani, de produse. Domnii deveniseră instrumente docile în mâna Porţii şi nu mai căutau să facă binele public.

Trebuie remarcat că hegemonia otomană era inegală pentru cele trei ţări, deşi între statutul lor erau deosebiri de grad, nu de tip sau fond. În Transilvania, suzeranitatea era mai lejeră, din varii motive (depărtarea mare de centru şi apropierea de Occident; aservirea mai târzie; teama de Habsburgi, care pledau pentru „eliberarea” provinciei etc.); în Moldova, apăsarea era medie; cea mai grea situaţie o avea Ţara Românească, cea mai apropiată de turci, cea mai uşor de dominat. Capacitatea de plată era invers proporțională cu sumele pretinse de otomani: Transilvania avea cele mai mari posibilități de plată, dar plătea cel mai puțin, pe când Țara Românească, aproape secătuită de resurse, trebuia să dea de zece ori mai mult ca Transilvania.

În aceste condiţii ajunge în fruntea Ţării Româneşti Mihai Viteazul (1593-1601, cu întreruperi), care intră în Liga Sfântă, încheie alianță cu împăratul romano-german și dezlănțuie revolta antiotomană. Moștenirea lui Mihai Viteazul a ușurat regimul de apăsare otomană pentru câteva decenii, iar domnul a intrat în conștiința publică ca erou național unificator și apărător ale legii strămoșești, cu chipul său pictat în biserici, venerat, inclusiv în Transilvania, ca sfinții din icoane. Sub Mihai Viteazul, Țara Românească și-a asumat din nou – sub semnul înțelesului profund al denumirii sale – misiunea de reconstituire a unității politice a poporului al cărui numai îl purta (Nicolae Iorga, Șerban Papacostea).

Secolul al XVII-lea a fost unul de dominație a otomanilor, dar nu lipsit de revolte contra Porții și de alianțe ale domnilor români cu puterile creștine. Matei Basarab (1632-1654) era menit să ajungă „general al întregului Răsărit” în lupta contra Imperiului Otoman, iar Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir au intrat în legături ferme cu imperiile creștine europene, cu Imperiul Romano-German, respectiv cu Imperiul Rus, spre eliminarea dominației otomane. Sub aspect juridic, cea mai grea perioadă a fost cea fanariotă, care a durat un secol (1711/1716 – 1821), în vrema căreia principii de la București și Iași nu au mai fost români, ci greci, dar tot creștini, iar dominația otomană a sporit, fără însă să fie desființată autonomia. După revenirea domnilor pământeni, treptat, până la 1877, dependența Țărilor Române și apoi a României de Poartă a ajuns să fie pur formală.
《continuă 》

[cristiboss56]

Concluzii

Prin urmare, nu trebuie să fim decât realiști și să prezentăm faptele conform desfășurării lor. Nu avem de ce să ne punem cenușă în cap, inventând înfrângeri și umilințe care nu au fost și nici să ne transformăm în glorioși învingători permanenți ai turcilor.

Românii, în frunte monarhii lor și cu boierimea, au apărat aceste țări cum s-au priceput, cu înaintări și reculuri, fără acte de eroism gratuit, împins spre sinucidere, dar și fără lașități, trădări și închinări perpetue.

Spre a valoriza corect soarta românilor în raport cu Poarta otomană este absolut necesar să-i comparăm pe români cu vecinii lor direcți, cu bulgarii și cu sârbii (ortodocși ocupați complet de otomani și trăitori în provincii ale Imperiului), cu ungurii (catolici, intrați în rezistența occidentală, dar destrămați ca stat la 1526-1541, cu orașul-capitală devenit centru de pașalâc), cu polonezii (catolici, plătitori și ei de tribut sultanilor și aplecați spre compromisuri cu aceștia).

Vecinii mai îndepărtați vin și ei cu exemple inedite: Raguza ajungea stat tributar Porții, într-un regim similar țărilor noastre; împăratul romano-german accepta să plătească otomanilor subsidii (tribut mascat) ca să conserve pacea; Veneția făcea uneori la fel, iar Franța – „preacatolicul” Regat al Franței – încheia alianță cu sultanul tocmai când creștinii aveau mai mare nevoie de sprijinul său.

Independența nu este o caracteristică a Evului Mediu, ci a Epocii Moderne și Contemporane. Concepția medievală presupunea dependența oricui, ca persoană și ca entitate, de cineva sau de o instituție. În frunte era împăratul (supus și el Domnului), urmau regii (supuși împăratului), principii (supuși regilor), ducii/ conții (supuși principilor) etc.

Prin urmare, lumea premodernă trebuie înțeleasă în funcție de valorile sale și nu de cele ale contemporaneității.

Țările Române au împărtășit în Evul Mediu ideile de ierarhie, supunere, credință, privilegiu etc. și nu pe cele de libertate, egalitate, frăție, democrație, concurență etc., tipice timpurilor moderne. În cadrul acelor valori și idei s-au validat și românii, alături de alte popoare, cu rezultate mai bune sau mai rele, ca viața. Important este că au fost și că sunt încă pe acest pământ!

[cristiboss56]

În aceste momente la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București are loc Conferința Poeți români în căutarea lui Dumnezeu.

Evenimentul din 10 mai 2017 este dedicat poeziei născute în închisoare și face parte din serile duhovnicești organizate de Pr. Conf. Gheorghe Holbea, în scopul comemorării mărturisitorilor credinței Ortodoxe din timpul regimului comunist.

Conferința va fi susținută de scriitoarea și poeta creștină Lidia Popița Stoicescu.

Poezia creștină, poezia religioasă românească prezintă toate fațetele posibile ale căutării lui Dumnezeu de un suflet care are nevoie să găsească în credință, o cale dreaptă și bună în viață, a spus poeta Lidia Popița Stoicescu, conform Radio Trinitas.

Toate aceste poeme adunate la un loc și puse într-o ordine logică nu fac decât să ducă la concluzia că omul are nevoie de acest suport pentru ca viața lui să aibă un sens, a adăugat Lidia Popița Stoicescu.

Evenimentul se înscrie în seria manifestărilor prilejuite de Anul comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

[cristiboss56]

Noaptea Muzeelor a strâns sute de oameni la cozi pentru a vizita gratuit obiectivele culturale. Printre cele mai căutate muzee sunt Antipa, Muzeul Satului sau Muzeul de Istorie. Noapte Muzeelor este la a 13-a ediţie şi se desfăşoară în mai multe ţări simultan.
Şi anul acesta, Noaptea Muzeelor a scos mii de oameni din casă pentru a vizita gratuit cele mai impotante obiective culturale. La muzeul Antipa s-a aşteptat mai bine de o oră şi jumătate, coada având sute de oameni care aşteptau să vadă exponatele.
"După ce plecăm de la Antipa, ne ducema la Muzeul de Geologie, la Muzeul Ţăranului şi, în funcţie de timp, ne mai orientăm şi către altele. De o oră stăm la coadă, dar merită aşteptarea. Nu e vorba de bani, este pur şi simplu un eveniment, care se derulează, unde exită o colectivitate şi cred că cei mici ar trebui să fie familiarizaţi cu astfel de evenimente. Avem companie plăcută, rude, prieteni, ne simţim foarte bine", a spus Andreea, din Bucureşti.

Printre vizitatori sunt şi oameni care străbat sute de kilometri pentru a vizita muzeele cu ocazia acestui eveniment. Spun că nu îi deranjează statul la coadă, cu atât mai mult cu cât intrarea este gratuită.
"Am venit de la Câmpulung Muscel şi am venit special pentru Noaptea Muzeelor. De mai bine de 40 de minute stăm la coadă şi mai avem de aşteptat. Oarecum ne-am gândit şi la bani, că economisim banii pe bilete. Nu avem timp să vizităm în altă zi, mai ales că nu suntem din Bucureşti şi am profitat că fata noastră s-a mutat aici. Ar trebui să fie mai des câte o astfel de seară pentru că este multă lume care aşteaptă şi îşi doresc şi nu toţi au posilităţi", a explicat Laura din Câmpulung Muscel.

Alţii sunt apreciază evenimentul, însă nu şi statul la rând.

"Avem în program doar Antipa şi Muzeul de Artă. Nu ştiu dacă merită să stăm la coada asta, sinceră să fiu. Deja au trecut vreo 45 de mine şi cred că o să mai stăm încă pe atât. Am venit la insistenţele fiicei mele pentru că eu aş fi preferat să dau 20 de lei pe bilet decât să stau la coada asta. Fiind atâta lume, nici nu vezi exponatele cum trebuie. Stai mult şi nu vezi nimic", a povestit Ruxandra.
La Muzeul Antipa biletul costă 20 de lei pentru adulţi, 10 lei pentru pensionari, elevii şi studenţi plătesc un bilet redus de doar 5 lei, iar copiii au gratuitate.

Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" poate fi vizitat şi organizează activităţi până la ora 00.00. Printre acestea, interceptarea liliecilor din grădina muzeului, cu ajutorul detectorului de ultrasunete, sub coordonarea specialiştilor din muzeu. Muzeul Naţional de Artă al României va putea fi vizitat în intervalul 19.00-05.00.
Muzeul Naţional de Artă Contemporană – MNAC îşi va deschide porţile până la ora 02.00 pentru o seară de artă şi film din arhivele muzeului. Spaţiul din faţa muzeului va fi animat cu proiecţii de film de artă din arhivele muzeului, iar expoziţiile muzeului vor fi deschise publicului pentru vizitare.
Muzeul Naţional de Geologie va fi deschis până la ora 00.00. Inedit: cu această ocazie va putea fi vizitată, în premieră, expoziţia "Grădina Dinozaurilor" (curtea MNG, aripa S). Expoziţia tematică realizată în parteneriat cu Dino Parc Râşnov, cuprinde o serie de replici, în mărime naturală, ale unor dinozauri care au trăit acum sute de milioane de ani, realizate după ultimele descoperiri paleontologice.
Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" va organiza lansări de carte, expoziţii tematice, ateliere de meşteşuguri populare, spectacole de muzică şi dans popular din diferite regiuni ale ţării.
Cimitirul Bellu programează, până la ora 00.30, sub genericul "Centenar Titu Maiorescu", tururi ghidate, recitaluri de muzică clasică şi de jazz şi vizionarea filmului documentar "Titu Maiorescu şi apogeul literaturii române".
Noaptea Muzeelor este un eveniment european desfăşurat la nivel internaţional şi aflat anul acesta la a 13-a ediţie. Peste 3.000 de muzee şi instituţii culturale din 30 de ţări europene îşi deschid porţile în aceeaşi noapte.

[cristiboss56]

Sute de evenimente - lansări de carte, activități pentru copii, spectacole, piese de teatru și concerte - vor avea loc, până duminică, la Salonul Internațional de Carte Bookfest, desfășurat la Romexpo.
Peste un milion de titluri vor fi prezentate la târg, după cum anunță organizatorii, din care nu vor lipsi volumele de religie. Ca în fiecare an, Editurile Patriarhiei Române participă cu o serie de titluri noi, dintr-o gamă variată de lucrări de teologie ortodoxă.
Cel mai mare târg dedicat culturii din România, Salonul Internațional de Carte Bookfest, și-a deschis ieri porțile, invitatul de onoare al acestei a 12-a ediții fiind Suedia. Până duminică, 28 mai, vor avea loc aproape 400 de evenimente, anunță organizatorul, Asociația Editorilor din România (AER), printre care lansări de carte, spectacole, cafenea literară, teatru și concerte. Potrivit AER, superlativele acestei ediții a Bookfest sunt cele peste un milion de cărți prezente pe rafturi, dintre care câteva mii de titluri noi, cărți ce vor putea fi achiziționate cu reduceri de până la 80% din prețul de copertă. Tot printre superlative se numără și surprizele pregătite copiilor – concursuri, ateliere științifice, desene pe asfalt sau piese de teatru.
Așadar, pe parcursul celor cinci zile, publicul va putea interacționa cu scriitori bine-cunoscuți care își vor lansa cărțile, printre care Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Lucian Dan Teodorovici, Nicolae Breban, Radu Paraschivescu, Nicolae Manolescu, Cornel *Ungureanu sau Mircea Mihăieș. Totodată, autori consacrați din Suedia își vor prezenta volumele, cum ar fi ilustratorii și scriitorii de cărți de copii Stina Wirsen și Marten Sanden, poetele Athena Farrokhzad și Cecilia Hansson, scriitorii Majgull Axelsson și Aris Fioretos, dar și Jacob Dalborg, director al unui trust de care aparțin mai multe case de edituri din Suedia, Johannes Klenell, editor la Galago. Standul Suediei participă sub mottoul „Sweden: Creating Stories”.
Cărți teologice
Ca în fiecare an, Editurile Patriarhiei Române (IBMO, BASILICA și TRINITAS) participă la Bookfest cu titluri noi. Pe lângă noua ediție a Sfântului Sinod a Bibliei, cititorii găsesc la standul Patriarhiei Române „Slujba Sfinților Împărați Constantin și Elena” - notație psaltică - și „Slujba Sfântului Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei”, după cum afirmă pr. Emanuel Oprea, coordonatorul librăriei on-line a Tipografiei Cărților Bisericești. „Legat de anul omagial (al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română – n.r.), cititorii vor putea găsi și «Cele trei tratate contra iconoclaștilor - Sfântul Ioan Damaschin», «Învățătura despre sfintele icoane, reflectată în teologia românească», o colecție de studii și articole despre sfintele icoane ale celor mai importanți teologi români, precum și broșura «Patriarhul Justinian Apărător al Bisericii în timpul perioadei comuniste»”, a adăugat părintele Oprea. Acesta se așteaptă la o prezență semnificativă la standul Editurilor Patriarhiei, având în vedere că „la Târgul de Carte Gaudeamus din noiembrie 2016 s-a înregistrat un record de prezență a cititorilor”.
Copiii se vor bucura de o ediție specială, ce grupează toate evenimentele, atât cele de la standurile celor peste 200 de edituri prezente, cât și în spațiul Bookfest Junior, de două ori mai mare decât în oricare din anii trecuți. În fiecare zi, de la ora 10:00, micuții vor avea câte o activitate la care să participe, de la construcții cu figurine LEGO, desene pe asfalt și jocuri de rol până la ateliere de știință și chiar minirecitaluri de pian. Accesul la Bookfest și la toate evenimentele din cadrul acestuia este gratuit.

[cristiboss56]

Vineri, 26 mai, au fost binecuvântate lucrările efectuate la ultimul etaj al Complexului de servicii sociale „Sfântul Vasile cel Mare” al Episcopiei Caransebeşului.
Amenajat la un înalt nivel cu mobilier adecvat, băi moderne, bucătărie, birouri și cabinet medical, precum și alte spații necesare beneficiarilor, Centrul de educație și îngrijire „Sfântul Vasile cel Mare” va oferi pentru 25 de copii, având vârsta până în 3 ani, îngrijire, hrană și educație.
Inaugurarea a debutat cu tăierea panglicii de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Silviu Hurdu-zeu - președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Felix Borcean - primarul municipiului Caransebeș, și alți membri care s-au implicat în finalizarea acestui centru. A urmat săvârșirea slujbei de binecuvântare, oficiată de Preasfințitul Părinte Lucian, după care ierarhul le-a oferit Diploma de excelență „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” tuturor celor care au contribuit la amenajarea centrului de educație și îngrijire, unicul de acest gen în județul Caraș-Severin.
Partenerii acestui proiect cu o valoare de 1.448.939,30 lei sunt Episcopia Caransebeșului și Consiliul Județean Caraș-Severin, proiect ce s-a derulat prin programul RO11 - Promovarea egalității de gen și a echilibrului între viața publică și viața privată, un program finanțat de granturile SEE 2009-2014 și administrat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
„Ne bucurăm că sub influența praznicului Înălțării Domnului am inaugurat un nou compartiment în cadrul complexului nostru de servicii sociale, și anume o creșă unde vor fi găzduiți copilași proveniți din familii monoparentale sau care au părinți plecați în străinătate. Este foarte important că în municipiul Caransebeș avem cel mai mare complex de servicii sociale din județul Caraș-Severin, iar Episcopia Caransebeșului este și va rămâne un partener alături de Consiliul Județean Caraș-Severin, Primăria Municipiului Caransebeș și alte instituții, pentru colaborare și conlucrare. Există o foarte bună comunicare între instituții și, iată, rezultatele se văd, iar Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care fac lucruri frumoase, și mai ales pe cei care se implică în întrajutorarea semenilor. Este benefic pentru acest județ ca toate instituțiile să-și dea mâna și împreună să săvârșim ceea ce Biserica noastră numește filantropie, adică iubirea aproapelui”, a arătat Preasfințitul Părinte Lucian.
Prin proiect beneficiază 25 de copii de serviciile centrului, cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani, din care 15 copii de etnie romă. Centrul de educație și îngrijire „Sfântul Vasile cel Mare” este un serviciu de interes local, organizat în sistem public, care are misiunea de a oferi, pe timpul zilei, servicii integrate de îngrijire, supraveghere și educație timpurie copiilor de vârstă antepreșcolară. Programul de funcționare este de luni până vineri, în intervalul orar 6:00-18:00.