Frica de moarte-atacuri de panica

[Marrox]

Buna. Pt inceput vreau sa va zic ca de mica am fost o persoana mai anxioasa, tot timpul ma stresam din nimicuri, lucruri care dupa ce treceau vedeam ca se rezolvau usor. In urma unor evenimente din viata mea, in ultimul timp am avut o frica ca o sa imi moara parintii, ma stresam f mult din cauza asta ca nu stiam cum o sa fac fata. Doar ca de vreo 3 zile, am o stare de anxietate puternica in ceea ce ma priveste. Am impresia ca urmeaza sa mor si ma apuca o frica de nedescris, am tot cautat pe net sa vad ce simt oamenii inaite sa moara, dc ceea ce simt eu chiar are legatura cu evenimentul real sau mintea mea imi joaca feste. Am incercat sa imi dau seama ce s-a schimat, de unde au pornit gandurile astea.... ce pot sa leg de asta sunt niste evenimente din ultimul timp, oameni tineri care au murit si ma uitam la pozele lor de pe facebook si nu imi venea sa cred ca in urma cu 2-3 zile erau fericiti si acum nu mai sunt, si ma intrebam dc ei au simtit ca li se apropie sfarsitul. Nu stiu ce sa fac sa ma linistesc, am o stare de panica permanenta, mi-a pierit pofta de mancare si nici sa ma odihnesc nu prea reusesc, ma trezesc din somn cu o durere in piept si puls mare.

[Carina Laura]

Buna, iti raspund din postura unui om care se confrunta de 10ani cu stări de anxietate, panica si mai recent ganduri obsesive. Lupta noastră este ft grea, dar nu imposibila.Nu stiu daca se scapa definitiv de aceste probleme, dar cu mult exercitiu si informatiile corecte, se pot trai perioade de normalitate si momente frumoase.Anxietatea mereu revine sub o forma sau alta...trebuie sa inveti sa o cintracarezi indiferent cum apare. Se spune ca e caracteristica celor care vor sa aibă totul sub control, sub fiecare aspect, însă asta e imposibil pt ca mereu exista factori externi, independenti de noi, care ne pot influenta.Atunci cei ca noi se panicheaza...E binenteles vorba si de credinta slaba..pt ca daca am avea-o, ne-am lasa in voia lui Dzeu si am avea linistea ca El va avea grija de toate...si de parinti, si de noi...si chiar moartea pe care o îngăduie celor tineri are un sens pe care noi nu suntem capabili sa-l intelegem .Nu se intampla nimic fara un rost, toate sunt rânduite cum trebuie de Dzeu. Revenind la anxietate, calea cea mai usoara ca sa depasesti acele momente e ignorandu-le. Dupa părerea mea, gândurile tale sunt de tip obsesiv, daca o luam pe partea psiholigiei..adica gânduri ce apar din empatie( oamenii epatizeaza cu situatii , evenimente stat pozitive dar si negative de care aud la stiti, net, in filme etc., adică ii marchează o sutuatie si se pun in acea situatie), care provoacă frica mare sau\si vinovatie, care sunt greu de scos din minte dar nu imposibil, si care sunt recunoscute de cel in cauza ca fiind eronate atunci când e mai linistit.Sunt gânduri false, care nu se pot îndeplini. Ele apar tocmai pt ca sunt luate in seama, produc frica, iar aceasta atitudine transmite creierului ca intr-adevăr sunt o problema...prin urmare le va tot repeta...Pe partea bisericeasca, sunt gânduri provenie de la vrajmas, cu care omul duce un rszboi duhovnicesc, care nu trebuie luate in considerare, nici crezute, nici dezbatute...un părinte drag îmi spunea, referitor la asta, sa-mi tin ferestrele sufletlui inchise...Gandeste-te asa: Fac CE POT, Fac CAT POT, in rest DOAMNE FIE VOIA TA!!! E greu, chinuitor, dar se poate!!!Doamne ajuta!!!

[AlinB]

Posibil sa fie o problema fiziologica in primul rand, apnee in somn.
Nu ai si senzatii de sufocare, etc?

[Marrox]

Buna AlinB. Am senzatie de sufocare, ca si cum ceva ma strange de gat, puls marit, stare de agitatie si slabiciune fizica. Ideea e ca pana acum m-am mai gandit la moarte, doar ca in seara aia a fost un gand puternic, care nu imi dsea pace, ca urmeaza sa mor in curand. De atunci sunt tare agitata, numai la asta ma gandesc, nu dorm bine, nu am pofta de mancare, sunt agitata.

[AlinB]

Este posibil ca de aici sa ti s traga, incearca sa vorbesti cu un medic vizavi de problemele de respiratie.
Poate sa fie ceva de la o simpla rinita pana la probleme neurologice.

[catehumen]

În prealabil postat de Marrox

Buna AlinB. Am senzatie de sufocare, ca si cum ceva ma strange de gat, puls marit, stare de agitatie si slabiciune fizica. Ideea e ca pana acum m-am mai gandit la moarte, doar ca in seara aia a fost un gand puternic, care nu imi dsea pace, ca urmeaza sa mor in curand. De atunci sunt tare agitata, numai la asta ma gandesc, nu dorm bine, nu am pofta de mancare, sunt agitata.

Diagnostic foarte simplu de pus : Atacuri de panica ! Nu iti fie frica nu patesti nimic Crizele pot dura intre 5 si 10 minute . Din punct de vedere fiziologic nu ai nimic . E o chestie care tine exclusiv de psihiatrie si terapie . Din experienta mea e de fapt un mare gol intre tine si Dumnezeu !!! Nu mergi des la biserica ,te spovedesti rar si incomplet,de impartasit si mai rar ,nu te rogi acasa ,nu ai chef de nimic ,in forme mai grave ajungi sa nu mai vrei sa te speli ,sa iesi din casa ,iti pierzi serviciul ,prietenii . Concluzionand ,esti pe un drum care duce sigur spre iad ,prin sinucidere ! Psihiatru +preot ,urgent !

[catehumen]

În prealabil postat de Marrox

Buna. Pt inceput vreau sa va zic ca de mica am fost o persoana mai anxioasa, tot timpul ma stresam din nimicuri, lucruri care dupa ce treceau vedeam ca se rezolvau usor. In urma unor evenimente din viata mea, in ultimul timp am avut o frica ca o sa imi moara parintii, ma stresam f mult din cauza asta ca nu stiam cum o sa fac fata. Doar ca de vreo 3 zile, am o stare de anxietate puternica in ceea ce ma priveste. Am impresia ca urmeaza sa mor si ma apuca o frica de nedescris, am tot cautat pe net sa vad ce simt oamenii inaite sa moara, dc ceea ce simt eu chiar are legatura cu evenimentul real sau mintea mea imi joaca feste. Am incercat sa imi dau seama ce s-a schimat, de unde au pornit gandurile astea.... ce pot sa leg de asta sunt niste evenimente din ultimul timp, oameni tineri care au murit si ma uitam la pozele lor de pe facebook si nu imi venea sa cred ca in urma cu 2-3 zile erau fericiti si acum nu mai sunt, si ma intrebam dc ei au simtit ca li se apropie sfarsitul. Nu stiu ce sa fac sa ma linistesc, am o stare de panica permanenta, mi-a pierit pofta de mancare si nici sa ma odihnesc nu prea reusesc, ma trezesc din somn cu o durere in piept si puls mare.

Am citi si eu ce s-a postat aici ,si da,sunt atacuri de panica .La un moment dat spui de prietenii care au murit si socul pe care l-ai suferit .Tot raul spre bine ,cum se spune .Si eu am patit asta nu demult si stii ce s-a intamplat cu mine ? Din acea zi mi-am dat seama ca in orice clipa si eu pot muri .Mi-am analizat mai atent viata si ce am facut pana in acel moment ,pe parcurs am inteles altfel viata ,ca de fapt totul e o iluzie ,tot absolut tot e o iluzie ,in schimb moartea e ceva cat se poate de reala si actuala ,atunci m-a cuprins spaima frica ,am mers la duhovnic ,m-am spovedit din copilarie ,mai apoi am primit Sf.Impartasanie ,am inceput sa vin destul de des la biserica ,am inceput sa ma rog acasa ,sa citesc literatura ortodoxa ,sa urmaresc filmulete ziditoare de suflet de pe youtube si asa fara sa-mi dau seama am ajuns sa fiu mai normal decat am fost inainte de momentul atacurilor de panica ,Azi traiesc normal si imi place asta . Acum citindu-mi randurile poate te vor ajuta si pe tine intr-o oarecare masura .Nu dispera ,boala e tratabila !!!