Povesti adevarate , de prin lume adunate !

[cristiboss56]

Pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei și l-a întrebat:
– Evanghelia voastră este adevărată?
– Da, este adevărată, răspunse episcopul.
– Atunci să bei acest pahar cu otravă că scris este: „De veți bea otravă, nu vă va vătăma”.
Episcopul a cerut răgaz trei zile pentru rugăciune și, după trei zile, s-a adunat din nou ceata turcească cu sultanul în frunte, care-i dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, dar cerându-i să nu facă Sfânta Cruce pe pahar, căci auzise sultanul că puterea crucii îndepărtează moartea.
Episcopul, care era om înțelept, luă paharul și îl întrebă pe sultan din care parte să bea, de aici, de aici, de aici sau de aici, făcând astfel cu cele trei degete semnul Sfintei Cruci pe gura paharului, iar sultanul ia zis că poate să bea de unde dorește.
Episcopul a băut și nu a fost vătămat deloc, dar a cerut puțină apă ca să clătească paharul și i-a spus sultanului:
– Dă-i acum să bea și vrăjmașului lui Hristos
care ti-a propus să faci aceasta.
Acela a băut și a murit pe loc.
Mare este, Doamne, puterea Crucii Tale!
Sursa: marturieathonita.ro

[cristiboss56]

O tânără, numită din Sfântul Botez Marina, se afla la studii în Ierusalim. Ea avea obieciul că venea adeseori la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, unde se mărturisea la un părinte care era din aceeaşi ţară cu ea. În anul 1988, cu trei săptămâni înainte de Înviere, a visat într-o noapte că era înlăuntrul Bisericii Sfântului Mormânt şi şedea pe o băncuţă, citind nişte hârtii ce le găsise acolo. Deodată, vede un călugăr lângă ea, care îi zice:
– Acele nume pe care le pomeneşti sunt ale unora care au săvârşit păcate în Biserică. Dar este Părintele Ioan Hozevitul, om bun, cu frica lui Dumnezeu, care a împlinit voia lui Dumnezeu. Eu îl cunosc, s-a sfinţit, este sfânt.
Atunci, Marina a răspuns:
– Da, îl ştiu, este la Hozeva!
După aceste cuvinte ale Marinei, acel călugăr s-a făcut nevăzut .
Trezindu-se, Marina a priceput că Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan, i-a iconomisit acest vis spre îndreptarea sa.
Mai apoi, mergând la părintele său duhovnic de la Hozeva, Marina a mărturisit:
– - Eu, când mă închinam în biserică, nu sărutam niciodată racla cu sfintele moaşte ale Părintelui Ioan , însă acum m-am încredinţat cu adevărat că este sfânt. De atunci, de câte ori mă închin în biserică, sărut şi racla cu sfintele sale moaşte şi îl rog cu credinţă, iar Sfântul îmi ajută în toate greutăţile pe care le am.
( Viaţa şi minunile Sfântului Ioan Iacob , tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Laurenţiu Episcopul Caransebeşului, pp. 85-86)

[cristiboss56]

D e curând mi-a povestit un călugăr minunea întâmplată cu duhovnicul lui. Bătrânul avea
cancer şi era foarte bolnav. A stat mult timp prin spitale făcând şi chimioterapie. După un timp a fost adus acasă la fratele lui. Într-o noapte a avut un vis: A văzut că se afla în salonul unde stătuse pe când făcuse tratamentul în spital. Şi fiind el bolnav şi în dureri, a văzut că se deschide uşa şi intră trei persoane apropiindu-se de el. S-au prezentat în faţa lui şi au spus:
– Eu sunt Rafail.
– Eu sunt Nicolae .
– Eu sunt Irina . Şi suntem din Mitilini.
Atunci el le-a zis:
– Sunteţi Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina?
– Da, au răspuns ei, şi am venit să-ţi spunem că peste câteva zile te vei face bine.
– Vă rog să mă binecuvântaţi sfinţilor, le-a zis duhovnicul plecându-se în faţa lor.
După ce l-au binecuvântat toţi, au zis către el:
– Te rugăm să ne binecuvântezi şi sfinţia ta.
– Dar eu sunt un om păcătos şi plin de neputinţe.
– Nu uita că ai darul preoţiei şi te rugăm să ne binecuvântezi!
Atunci duhovnicul i-a binecuvântat, făcând
ascultare. După care s-au făcut nevăzuţi.
Şi într-adevăr după câteva zile duhovnicul s-a făcut sănătos. Mi-a zis călugărul că acum este sănătos şi plin de viaţă pentru vârsta lui de peste optzeci de ani.
( Monah Pimen Vlad , Povestiri duhovniceşti )

[cristiboss56]

„În anul 1938 am fost rugată de comunitatea
Bisericii Sfântul Nicolae să țin lista pentru biletul de grup la pelerinajul de la Sfântul Ioan de Rila . A venit la mine o fetiță cunoscută - Liudmila Dimitrova, de 12 ani. Ea mi-a spus că bunica ei s-a trecut pe listă ca să meargă împreună cu comunitatea la Mănăstirea Rila și că ar vrea și ea foarte mult să meargă, dar că părinții ei nu sunt de acord. Fetița m-a rugat să vin la tatăl său și să intervin pentru ea. Am mers și l-am rugat să o lase pe fetiță să meargă la Mănăstirea Rila. Tatăl mi-a spus că în acel moment era strâmtorat cu banii și, în plus, vrea ca bunica să nu-și facă griji, refuzându-mă categoric.
Liudmila a venit din nou la mine și m-a întrebat de răspunsul primit. I-am spus că am fost refuzată de tatăl ei și am sfătuit-o sa nu-l sâcâie mai mult.
- Dar ce să fac acum? Vreau atăt de mult să merg la Mănăstirea Rila... La cine să mă duc, cine să-mi ajute? Poate numai Sfântul Ioan de Rila !, mi-a spus fetița.
- Da, chiar dacă tatăl tău nu te-a înțeles, doar Sfântul Ioan poate să te ajute și nimeni altcineva. Roagă-te lui. Doar el poate să-ți împlinească dorința, i-am răspuns.
Am coborât apoi de pe perete o iconiță a Sfântului Ioan de Rila și i-am dat-o să se închine.
- Sfinte Ioane, te rog, fă să vin la tine împreună cu ceilalți! Te rog, ajută-mă! Copila s-a rugat fierbinte și a sărutat icoana. Apoi a plecat.
Ziua următoare eu am scos biletul de grup, căci urma să plecăm dimineața. Pentru Liudmila nu mai era nici o speranță, lista fiind închisă și biletul ștampilat.
La ora nouă seara a venit la mine o femeie care era înscrisă și dăduse deja banii. Ea mi-a spus că în urmă cu o oră primise o telegramă de la Varna prin care era chemată să mearga îndată la mama ei, care se îmbolnăvise pe neașteptate și că iși cumpărase bilet pentru Varna. M-a întrebat dacă nu cumva ar fi posibil sa-și retragă banii din biletul de grup, însă aceasta era cu neputință, caci întreaga sumă fusese deja plătită. Și-a luat la revedere și a plecat. La ora zece am mers la Liudmila și i-am spus să fie pregatită să mergem dimineața, deoarece biletul ei era plătit și locul asigurat.
Drăgălașa copilă s-a bucurat tot timpul de faptul că Sfântul Ioan i-a împlinit rugăciunea sa sinceră”.
Adevărul celor de mai sus îl intăresc cu semnătura mea: G. Bezenkova,
Mănăstirea Rila, 3 noiembrie 1949
( Minunile Sfântului Ioan de Rila , Editura Sophia, pp. 210-211)

[cristiboss56]

Minuni săvârşite de icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer



Această icoană are de la Dumnezeu şi harul deosebit de a vindeca înfricoşătoarea boală a cancerului. Sunt cunoscute foarte multe cazuri de canceroşi vindecaţi recent, după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domului Pantanassa. Iată câteva minuni săvârşite de icoana Maicii Domnului Pantanassa, culese din bogata arhivă a Mănăstirii Vatoped.
Icoana Maicii Domnului Pantanassa se află pe proschinitarul din stânga al katholikonului mănăstirii Vatoped
prev
next
• Pe data de 30 septembrie 1990, ieromonahul Evdochim, duhovnicul Schitului vatopedin Sfântul Dumitru, după ce s-a închinat la icoane împreună cu ceilalţi monahi, în timpul stihoavnei de la Vecernie, s-a aşezat în locul său, în strana aflată în faţa icoanei Pantanassa. Deodată, a văzut limpede cum din icoană ies nenumărate raze de lumină. L-a întrebat apoi pe ieromonahul care şedea alături dacă vede şi el lumina şi razele care ies din icoana Maicii Domnului. Acesta îi răspunde că nu vede, şi îndată strălucirea razelor a încetat. „Razele acelea şi lumina care ieşeau din icoana Maicii Domnului Pantanassa mi-au bucurat inima, căci după 60 de ani în Sfântul Munte m-a învrednicit Născătoarea de Dumnezeu să văd o asemenea minune”, a mărturisit Părintele Evdochim.
• Prezvitera Andrula Papahristodulu din Nicosia, Cipru, ne relatează următoarea întâmplare petrecută către sfârşitul anului 1990. Într-o noapte, pe când dormea, a scos un geamăt puternic, s-a întins şi, cu ochii deschişi, a intrat în comă. Membrii familiei au crezut că a murit. După primul ajutor, a început să dea semne de viaţă. La spital i s-au făcut multe analize, câteva zile în şir, şi s-a descoperit astfel că avea tumoră pe creier, trebuind operată de urgenţă. După ce s-a spovedit şi i s-a făcut Sfântul Maslu, s-a dus la operaţie cu încredere în Maica Domnului Pantanassa a cărei icoană o avea — chiar şi la spital — mereu cu dânsa. În timpul operaţiei, însă, nu s-a reuşit extirparea completă a tumorii, existând câteva rămăşiţe. Din cauza aceasta, avea mari greutăţi (ameţea, nu putea să meargă şi să vorbească bine, o deranjau foarte mult zgomotele). A ieşit însă din spital, deoarece se apropia sărbătoarea Crăciunului. Într-o zi, pe când se afla întinsă pe pat, iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simţit o bună mireasmă inexplicabilă care a durat în jur de 10 minute, devenind din ce în ce mai puternică. La început, membrii familiei nu au simţit nimic. Apoi şi-au dat seama şi ei de mireasmă şi au înţeles, emoţionaţi, că era vorba de cercetarea Maicii Domnului. După câteva zile, mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnavă că Maica Domnului o va vindeca.
Mergând din nou la spital pentru examinare, medicul a venit la dânsa cu rezultatul tomografiei şi a întrebat-o mirat: „Aţi urmat vreo terapie în afara spitalului?”
„Nu” i-a răspuns bolnava.
„Bine, dar pe tomografie nu se vede nimic!”
Atunci bolnava i-a mărturisit că se aştepta să nu mai găsească nici o urmă de tumoră şi le-a povestit ce se întâmplase. Medicul i-a răspuns: „Şi eu cred în minunile Maicii Domnului, pentru că mi-a vindecat şi mie fetiţa de 4 ani care suferea de leucemie, iar cum este sănătoasă ”. Astăzi prezvitera este complet restabilită şi îi mulţumeşte Maicii Domnului pentru minune.
• La Centrul Oncologic Infantil din Moscova era internat un băieţel de 8 ani pe nume Mihail Iacunin din oraşul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul patului său, în stânga, se afla o iconiţă de hârtie a Maicii Domnului, copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11 noiembrie 1991, mama băiatului, care stătea alături şi se ruga Maicii Domnului pentru vindecarea băiatului împreună cu o prietenă pe nume Claudia Ohartina, a văzut cum din icoană ies raze de lumină. Peste câteva zile însă, în timpul nopţii, mama băiatului a constatat cu durere că inima lui Mihail încetase să mai bată. A alergat după infirmieră. Întorcându-se împreună, în timp ce pe culoar şi în salon era întuneric, au văzut cum din icoană două raze de lumină se îndreaptă către trupul copilului mort. Îndată inima băiatului a început din nou să bată. Acest caz a determinat Patriarhia Moscovei să invite o delegaţie vatopedină, în frunte cu Arhimandritul Efrem, pentru a aduce la Moscova două copii ale icoanei Pantanassa (la dimensiunile celor aduse în România). Recent, o nouă copie a fost dusă la Mănăstirea Valaam, cu două luni înainte de pelerinajul icoanelor Pantanassa în România.
• Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: „Am vizitat mănăstirea Vatopedi în vara anului 1994. Ghidul mănăstirii ne-a vorbit despre icoana Pantanassa care vindecă bolile de cancer. Deoarece mama mea avea o astfel de problemă a pielii feţei, m-am rugat în faţa icoanei Maicii Domnului, în genunchi, ca să o vindece, promiţându-i că voi lăsa la icoană cruciuliţa mea de aur. Plecând de la mănăstire, am luat cu mine ulei de la candelă pe care l-am dat mamei. După ce s-a uns cu acel ulei, cancerul de piele a cedat. Mergând din nou la spitalul din Drama pentru obişnuita cauterizare, i s-a spus că nu mai este nevoie, pentru că tumora nu mai există. De atunci, mama s-a vindecat complet.”
• N. Papaevripidis, refugiat din Morfu, Cipru, scrie: „Mama mea se afla la spitalul «Macarios» din Nicosia, suferind de cancer în regiunea rinofaringiană, cu multiple hemoragii din nas şi din gât. Cancerul a fost certificat şi prin biopsii şi analize. Peste două zile trebuia operată. Seara eram acasă şi mă uitam la televizor. Era o emisiune a canalului «Logos» şi vorbea Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Arhimandritul Efrem. La un moment dat, a menţionat minunile icoanei Maicii Domnului Pantanassa . Imediat mi-am făcut cruce, m-am rugat Maicii Domnului şi i-am făcut o făgăduinţă. Toate acestea se petreceau în februarie 1995. A doua zi o echipă de medici a spitalului «Macarios» au venit la patul mamei pentru control. Şeful comisiei de examinare, stupefiat, a strigat către ceilalţi: «Credeţi în minuni? Nu mai are nimic!» Într-adevăr, se vindecase complet, nemaifiind nevoie de operaţie. Mama se numeşte Evdochia Papaevripidis, are 80 de ani şi locuieşte la Limassol, Cipru”.
• Panaghiotis Iconomu din Larisa, Grecia, ne scrie în ziua de 22 decembrie 1995: „Vă scriu despre o minune care mi s-a întâmplat mie, nevrednicului, prin intermediul icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Sufeream de o boală la ambele urechi, din care ieşea un lichid cu miros dezgustător. De asemenea, aveam o mâncărime insuportabilă. Când, cu harul Maicii Domnului, am venit la Mănăstirea Vatopedi în februarie 1995, am auzit de la stareţul mănăstirii o minune a icoanei Pantanassa. În aceeaşi clipă, nădejdea mântuirii mele s-a îndreptat către uleiul făcător de minuni de la candela icoanei Pantanassa şi i-am făgăduit Maicii Domnului că, dacă mă fac bine, voi lăsa la icoană crucea mea de aur de la botez. După un interval de trei luni de zile, mirosul urât din urechi a dispărut, diminuându-se şi mâncărimea. Astăzi, când vă scriu, sunt complet vindecat şi îi dau slavă lui Dumnezeu şi Preacuratei Maicii Sale”.

• Nadejda, din Moscova, a suferit un traumatism al coloanei vertebrale (compresiune articulară cu deplasare). Era chinuită continuu de dureri şi nu putea face nici douăzeci de paşi. De asemenea, suferise un traumatism al mandibulei şi avea o eczemă pe faţă. După ce s-a rugat în faţa icoanei Pantanassa, s-a vindecat complet (iunie 1996).
• O credincioasă citea zilnic Paraclisul icoanei Pantanassa în biserica Tuturor Sfinţilor din Moscova pentru rudele sale atee. La puţină vreme, aceştia au început să frecventeze biserica (august 1996).
• Niki Anniva din Pafo, Cipru, ne scrie în 5 septembrie 1996: „Acum două zile, am sunat la Mănăstirea Vatopedi ca să-mi faceţi un Paraclis la icoana Maicii Domnului Pantanassa (slăvit să-i fie numele!) pentru că aveam un chist ovarian mare, iar medicul mi-a spus că e nevoie de operaţie. M-am speriat tare, deoarece mama mea a murit anul trecut de cancer uterin. Astăzi însă, mergând la medic, mi-a spus că nu am nimic şi că nu mai este nevoie de intervenţie chirurgicală, deoarece chistul a dispărut . Bucuria mea nu se poate descrie! Slăvit să fie Domnul!”
• Moscova, decembrie 1996. Liuboi avea cancer uterin şi medicii i-au propus intervenţie chirurgicală. A venit îndată la biserică pentru a participa la Acatistul icoanei Pantanassa. Înainte de operaţie, la examenul medical, s-a descoperit că dispăruse complet tumora uterină.
• Moscova, ianuarie 1997. Iuri, în vârstă de 48 de ani, avea o slăbire totală a sistemului nervos. Rudele au început să citească pentru el Paraclisul Maicii Domnului la icoana Pantanassa. S-a vindecat complet.
• Moscova, aprilie 1997. Alexandru, de 20 de ani, avea tumoră pe creier. A început să se roage în faţa icoanei Pantanassa. Tumora a dispărut .

• Lidia Biţcova Dimitrievna, din Moscova, avea o jenă în regiunea stomacului. După biopsie, a fost diagnosticată cu tumoră malignă, medicii propunându-i intervenţie chirurgicală. În final, operaţia a fost stabilită peste trei luni. În timpul acesta, femeia a citit zilnic Acatistul şi s-a uns cu ulei din candela icoanei Pantanassa. La următorul examen medical, cancerul dispăruse (7 septembrie 1999).
• Nina, din Moscova, suferea de o degradare profundă a organelor vitale (rinichi, pancreas, ficat). S-a chinuit vreme de șase ani, fără a afla vreun remediu. Cineva i-a spus despre icoana făcătoare de minuni Pantanassa. A mers la Liturghie şi apoi a cerut ulei din candela icoanei. La scurt timp, s-a vindecat complet (9 ianuarie 2000).
• Natalia Galiţ Gherknevna, din Orsk, regiunea Orenburg, avea cancer la piept. După citirea timp de 40 de zile a Acatistului Pantanassei, s-a vindecat (29 ianuarie 2000).

( Mărturie athonită în România , Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, Muntele Athos, 2004, 188-193)

[cristiboss56]

În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera şi participau şi ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinereşti .
Odată, atunci când a făcut Vohodul Mare , o călugăriţă ce era de faţă l-a văzut că merge prin aer, că intră în altar fără să păşească pe duşumea. S-a pierdut cu firea şi şi-a făcut cruce, deoarece era pentru prima dată când a văzut o minune. Atunci când s-a terminat
Liturghia şi călugăriţa s-a dus să ia binecuvântare ca să plece, Părintele Iacov îi spuse cu naivitate:
‒ Astăzi Liturghia a fost altfel.
Auzind acestea, monahia a prins curaj şi a început să-i descrie cum l-a văzut la Vohodul cel Mare . Dar Stareţul a apucat mai înainte şi i-a spus să tacă, să nu spună nimănui nimic.
Mai târziu i-a explicat unui diacon îndatoririle sale. Şi ca să-l facă mai atent, i-a vorbit cu o
adâncă evlavie despre experienţele şi vedeniile lui:
‒ Ah, părintele meu, dacă aţi vedea ce se petrece
în timpul heruvicului , când preotul citeşte rugăciunea, aţi fugi cu toţii... Îngerii urcă şi coboară nevăzut şi de multe ori simt aripile lor cum mă lovesc peste umeri.
( Stelian Papadopulos, Fericitul stareţ Iacov Ţalikis , stareţul Mănăstirii Cuviosului David , traducere de Ieromonah Ştefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 120-121)

[cristiboss56]

Locuitorii din Rodos vorbesc despre o minune, petrecută sâmbătă dimineața (26 octombrie 2013), atunci când au curs lacrimi din icoana Arhanghelului Mihail aflată în biserica cu același hram din vechiul cimitir Ialyssos, Grecia.
La ora 14.00, Mitropolitul Chiril al Rodosului a mers la locul unde se află icoana, urmând povestirile credincioșilor, pentru a vedea dacă a fost vorba despre o minune sau de un eveniment obișnuit.
Mitropolitul, după ce a verificat ceea ce păreau a fi lacrimi vărsate de Sfântul Arhanghel , a cerut ca icoana să fie mutată din locul unde fusese așezată.
A studiat cu grijă partea din spate a icoanei, precum și peretele pe care fusese pusă pentru a vedea dacă nu cumva umezeala afectase icoana.
După ce s-a lămurit că acest lucru era imposibil, Mitropolitul Rodosului a afirmat că aceasta a fost o minune, și a cerut ca icoana să fie dusă în biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Ialyssos pentru a fi așezată spre închinare, precum și pentru a se vedea dacă schimbarea mediului va opri fenomenul .
O vom duce la biserica cea mare pentru a vedea dacă minunea continuă , le-a spus Mitropolitul Chiril credincioșilor adunați în biserică.
Primele persoane care au văzut icoana plângând au fost femeile care au deschis biserica sâmbătă dimineața și care la rândul lor l-au anunțat pe preotul bisericii.
Părintele Apostolos ne mărturisește că icoana a fost pictată în 1896 și că recent a fost restaurată de către departamentul arheologic.
Icoana continuă să izvorască lacrimi, chiar și în noul său mediu, oprindu-se doar pentru scurt timp, și se spune că și cu o a doua icoană a Arhanghelului Mihail de la aceeași biserică se petrece același lucru.