Găsirea partenerului de viata/căsătoria binecuvantata

[elenoirmiro]

Ca de obicei așa cum văd ca se întâmplă mai peste tot pe forumurile crestine sau nu , pe lângă sfaturi apar judecata și critica.Care mai de care devine din străin brusc atotștiutor și cumva în postura aproape similara cu a unei persoane cu mult har care brusc mă cunoaste la perfecție.
Scriu mesajul acesta pentru persoana care a zis ca depresia e o forma de mândrie. Ferească Domnul sa treceți prin ce am trecut eu.Și sa va mai pronunțati cu atâta ușurință și mandrie-la dvs e mândria -a celuu atotstiutor.Sincer mi.e mila de dvs pt ca habar nu aveți probabil prin ce trec mulți oameni din zilele noastre și cum fierbe lumea și nu doar din cauza păcatelor.Se mai întâmplă poate nu știți se pare ca nu ca altfel nu ați fi scris așa ceva.-sa mai existe traume provocate de unii și alții. Chestii urate, groaznice. dar dacă stăm într.un loc caldicel ferit de asemenea lucruri cum sa știm așa ceva ? Exista multe cauze ale depresiei și nu mă încadrez nici pe departe la varianta 'vai sunt deprimata -cum de mi s.a întâmplat mie așa ceva.'Replica dvs ce ascunde de fapt nu dorința de a ajuta ci Multă mustrare ironie și superioritate aroganta mă face sa realizez ca suntem o lume pierduta.S.a dus smerenia dar mai ales iubirea de oameni. Și nu pretind ca eu o am.Nici eu nu o am și judec ca un om inconștient așa cum ati făcut. o si dvs.Suntem departe de iubirea care imbratiseaza și acoperă rănile altora.care înțelege adâncul sufletelor.Numai iubirea și harul pot asta dar stai...ca pe forumuri toți suntem zmei.Le stim pe toate și sub aparenta binelui dam cu biciul.Păcat .
Pentru cel care a scris ca ma caută mulți ? Domnule pe bune dvs sunteți serios? Dvs și cealaltă persoana chiar sunteți pe bune sau e totul la mișto? CUM reușiți sa va erijati în mama tatăl meu și brusc sa pretindeți ca știți ce fac eu de ce refuz sau nu oamenii câți mă cauta p mine pe cine refuz sau nu. De ce îmi invadați sufletul? Îmi pare rau ca aveți o vedere...neclara puțin spus.Vă rog sa va abțineți de a mai pretinde ca știți vreo frântura din viata mea.Pentru ca oricare din voi doi nu ați fi rezistat nici o zi în pielea mea.

[AlinB]

Ok, acum cred ca problema s-a lamurit (oarecum) de la sine.

Sa-l vad acu' pe dom' doctor ce sfat se mai arunca sa dea.

Si tot acu' il putem intelege si pe bietul Demetrius, de ce are frica de casatorie :)

D'soara draga, sunt convins ca destui barbati v-au cautat, indusi in eroare probabil de alura dvs. angelica, si daca au trecut totusi de firewall, la prima discutie in contradictoriu cu dvs. - si poate nici macar n-au intentionat sa fie astfel - au fugit mancand pamantul.

Totusi, imi permit sa va intreb, ce povara asa grea duceti? Suferiti de vreo boala incurabila care va face asa irascibila?
Parintii v-au lasat cu in bagaj emotional greu de dus?

Poate luati in considerare si posibilitatea ca cei care v-au suparat sa fietocmai cei care au incercat sa inteleaga mai intai, in loc sa va dea sfaturi generice care nu vi se potrivesc, de dragul de a se simti intelepti si de ajutor.

[elenoirmiro]

Domnule AlinB. As putea sa ma supar foarte rau pentru ironia dumneavoastra si lipsa totala de orice intuitie si empatie si multe altele pe care probabil le aveti.Dar greseala e a mea ca mi-am pus pe tava niste treburi personale, insa am zis ca e un forum crestin, nu altceva. Dar e departe de crestinism si nu doar in replicile pe care le-am primit eu.Dumnezeu sa ne ierte pe toti.

[elenoirmiro]

Domnule Alin,

Este un forum, nu un cabinet de psihoterapie.Am cerut niste sfaturi, nu doresc sa impartasesc problemele mele personale.Din modul in care discutati e clar ca sunteti paralel cu ce inseamna boala.Daca dvs din experienta de viata credeti ca numai bolile incurabile sunt singurele grave, cred ca e un dialog inutil.
Ma iertati pentru orice neplacere creata si imi cer scuze ca am scris aici si v-am starnit atitudinea ironica.

[AlinB]

Forum crestin nu inseamna forum de prosti, neaparat sau zapauci - desi am avut/avem si din astia destui.

Da, am gresit, chiar si ce e incurabil poate fi purtat cu capul sus, demnitate si de ce nu, chiar si o farama de jovialitate, chiar si pentru cei care nu o duc si poate chiar n-au idee ce poveri poarta altii si nu ca nu i-ar interesa sau nu le-ar pasa ci isi risca pielea daca repeta exemplul bunului samaritean.

La polul opus se afla autocompatimirea si chiar sentimentul de superioritate, ca deh, nu stiu aia ce martiri suntem noi...
Indraznesc sa intreb totusi, desi pot sa anticipez raspunsul tzafnos, care a fost pana la urma scopul pentru care ati deschis subiectul, desi evident, nu doriti sa ne impartasiti substratul problemei?

Pentru ca, evident, in conditiile astea nu veti primi solutii ci cel mult... atentie, doar atat va doriti?
Mai ales ca si atentia asta dupa cum vedeti e mai degraba atentia spre propria persoana a celor care se cred deja intelepti si dau sfaturi fara nici cea mai vaga idee despre complexitatea unor probleme..
Si dvs. aveti probleme serioase, si nu de genul ca nu gasiti barbat, dar asta tocmai ati spus mai sus, nu-i asa?
Dar fiti linistita, orice sac isi are petecul sau, cum se zice iar daca va veti casatori veti regreta la fel de mult ca acum, ca nu reusiti sa o faceti. Sau mai mult, poate.

[Iorest]

.............................

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Să știi că nu e singurul care și-a pus întrebări, când vezi un profil cu femeie drăguță, educată și pe picioarele ei care nu duce lipsă de admiratori nu poți să nu te gândești ce nu merge.

Prima dată am crezut că e doar un profil făcut cu poza alteia prin care se fac jocuri psihologice, abia după mi-am dat seama că ar fi 2 probleme ori se alege până se culege deci selectivitate mare - lucru comun la multe femei care frecventează biserica și se plâng de nereușită maritală ori e vorba de alte probleme ale forului interior, nu vreau să speculez.

Cert e că nu poți trece neremarcată și ar fi bine ca toate femeile care se plâng de nereușită maritală să-și facă înainte bilanțul de refuzați, dacă dă o cifră mai mare decât degetele de la o mână, nu cred respectiva femeie trebuie tratată cu pipeta lamentării, e într-o situație pe care o acceptă deplin și o proliferează.

În același timp casa nu se face din milă sau din silă, de aceea fiecare are dreptul de a refuza, dar nu mai are de ce a se plânge ulterior și nici nu e moral să îmbrace mantaua izgonitului sorții.

Nici noi nu știm câtă lume își ia țepe mai mari decât tine, de fapt nici nu se uită lumea la ei nici măcar atât cât să li se răspundă la salut și nici nu se vor uita niciodată ba pentru că au handicapuri sau alte probleme de trai, tu ai vreo 3000 de vizite pe comunitate și cine știe ce alte experiențe de viață, nu pari femeia care n-a fost curtată niciodată și care și-a luat singură flori ca să se simtă apreciată.

Aveţi dreptate, casa nu se face nici din milă, nici din silă. E profund dezamăgitor să ajungi să te căsătoreşti cu un om doar pentru că "altul nu mai vine, e ultima mea şansă". Personal, între un asemenea compromis şi singurătate, am ales-o pe a doua.

Nu ştiu dacă ea se simte nedreptăţită, mie îmi pare sigură pe ceea ce caută: un bărbat credincios. Or, să mă ierte ceilalţi cititori, e foarte greu de găsit unul care nici habotnic să nu fie şi cu care să ai şi o comunicare/relaţionare bună. Este, cred, unul dintre momentele decisive ale vieţii când Dumnezeu şi-arată mila binecuvântată, acela în care punem bazele unei căsnicii bune. Cu alte cuvinte, fără ajutor de sus, mă îndoiesc serios că l-ar putea găsi.

Dar, repet, asta e stric reacţia mea empirică, după o serie de încercări de a cunoaşte băieţi şi nepotriviri ulterioare.

[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Nu ştiu dacă ea se simte nedreptăţită, mie îmi pare sigură pe ceea ce caută: un bărbat credincios. Or, să mă ierte ceilalţi cititori, [b]e foarte greu de găsit unul care nici habotnic să nu fie şi cu care să ai şi o comunicare/relaţionare bună.]/b] Este, cred, unul dintre momentele decisive ale vieţii când Dumnezeu şi-arată mila binecuvântată, acela în care punem bazele unei căsnicii bune. Cu alte cuvinte, fără ajutor de sus, mă îndoiesc serios că l-ar putea găsi.

Dar, repet, asta e strict reacţia mea empirică, după o serie de încercări de a cunoaşte băieţi şi nepotriviri ulterioare.

Depinde ce înțelegi tu ca femeie prin „bărbat credincios” și la ce te referi când spui „habotnic” sunt niște noțiuni la care fiecare femeie văd că are o raportare proprie și care pot ascunde limitele de credință ale femeii.

Nu se poate referi la un bărbat ca fiind habotnic dacă el e drept credincios și femeia are viziuni ecumenist-pietiste, new-agiste sau care amestecă „ortodoxia comodă”, în cazul ăsta s-ar putea ca bărbatul să aibă dreptate și nu femeia.

În alte cazuri este vorba de invidia femeii față de statornicia bărbatului în credință și o să-ți pun la suflet un cuvânt de la Părintele Paisie Aghioritul din volumul „Cuvinte Duhovnicești -Viața de Familie”:


„Viaţa duhovnicească a soţilor ”
[...]- Părinte, duhovnicul femeii îl poate ajuta şi pe bărbatul ei?
- Uneori, pentru a putea fi ajutat bărbatul, duhovnicul trebuie să facă lucrare duhovnicească în femeia aceluia. Iar de la femeie binele se va transmite la bărbatul ei, care, de va avea inimă bună, Dumnezeu îl va ajuta să se schimbe.
Femeia are evlavia sădită în firea ei. Dar atunci când bărbatul, deşi este de obicei puţin mai indiferent fată de biserică, va lua o întorsătură duhovnicească, va înainta apoi cu statornicie în viata duhovnicească, nemaiputând fi ajuns de femeia lui.
În aceste cazuri se poate ca femeia să-l invidieze, pentru că nu sporeşte ea. De aceea, în aceste cazuri, le spun bărbaţilor să fie cu băgare de seamă. Dar oare de ce? Pentru că, cu cât bărbatul va trăi mai duhovniceşte, cu atât mai mult îi va sta împotrivă femeia, dacă ea nu trăieşte duhovniceşte.
Dacă bărbatul va spune: "Este târziu, hai să mergem la biserică", femeia va răspunde: ' Du-te singur. Nu vezi că am o grămadă de treburi?".
Iar dacă bărbatul îi va spune: "De ce este stinsă candela?", sau de va merge el singur să o aprindă, va răni egoismul femeii, care va începe să strige: "Ce, o să te faci preot?", Ce, eşti călugăr?". Se poate chiar să-i spună: "De ce să ardă candela? Mai bine să dăm untdelemnul la vreun sărac".
Până acolo poate ajunge, la teorii protestante. Fireşte, după aceea se mâhneşte pentru îndreptăţirile pe care le-a spus, dar se mâhneşte şi pentru sporirea pe care o vede la bărbatul ei. În aceste cazuri este mai bine să se stingă candela de o mie de ori, decât să meargă bărbatul să o aprindă. Pentru a păzi familiile de destrămare, le spun bărbaţilor: "Să-i spui femeii tale atunci când o vei găsi în toane bune: «Dacă merg la biserică şi fac puţină rugăciune şi câte-va metanii, sau dacă citesc vreo carte duhovnicească, nu le fac pe acestea din multa evlavie, ci pentru că ele mă frânează şi mă ţin să nu fiu atras de această societate jalnică şi astfel să merg la baruri de noapte cu prietenii»". Când bărbatul va mânui astfel problema aceasta, atunci femeia se va bucura şi se poate ca ea să se schimbe şi chiar să-L întărească în cele duhovniceşti. Iar dacă nu va proceda astfel, va ajunge să-i rupă oasele, şi apoi chiar la divorţ. Dacă bărbatul vrea să o ajute duhovniceşte pe femeia sa, este bine să încerce să o împrietenească cu o familie care trăieşte duhovniceşte, astfel încât, văzând ea evlavia mamei din acea familie, să se îndemne şi ea să o urmeze.”[/…]
Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte Duhovnicești” vol. IV „Despre Familie”, paginile 169-170.

Știi care e paradoxul ?

Multe femei spuneți că vreți „bărbat credincios” dar când îl întâlniți pe cel care arde pentru credință spuneți că e prea habotnic, în cazul ăsta mi-e că multe dintre voi vă jucați cu cuvintele și nu știți ce vreți de fapt, sau vreți un bărbat de plastilină, care să mimeze credința de ochii lumii și care să facă și din mersul la Biserică un joc de societate și impresionarea celorlalți enoriași cu imaginea familiei idilice.

Unele lucruri nu se schimbă, Cuviosul și Sfântul Paisie Aghioritul a intuit calibrul pe care-l poate avea bărbatul în viața duhovnicească și invidia femeii lui față de credința lui, nu degeaba se zice în popor că „bărbatul e cruce întreagă.”

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Depinde ce înțelegi tu ca femeie prin „bărbat credincios” și la ce te referi când spui „habotnic” sunt niște noțiuni la care fiecare femeie văd că are o raportare proprie și care pot ascunde limitele de credință ale femeii.

Nu se poate referi la un bărbat ca fiind habotnic dacă el e drept credincios și femeia are viziuni ecumenist-pietiste, new-agiste sau care amestecă „ortodoxia comodă”, în cazul ăsta s-ar putea ca bărbatul să aibă dreptate și nu femeia.

În alte cazuri este vorba de invidia femeii față de statornicia bărbatului în credință și o să-ți pun la suflet un cuvânt de la Părintele Paisie Aghioritul din volumul „Cuvinte Duhovnicești -Viața de Familie”:


„Viaţa duhovnicească a soţilor ”
[...]- Părinte, duhovnicul femeii îl poate ajuta şi pe bărbatul ei?
- Uneori, pentru a putea fi ajutat bărbatul, duhovnicul trebuie să facă lucrare duhovnicească în femeia aceluia. Iar de la femeie binele se va transmite la bărbatul ei, care, de va avea inimă bună, Dumnezeu îl va ajuta să se schimbe.
Femeia are evlavia sădită în firea ei. Dar atunci când bărbatul, deşi este de obicei puţin mai indiferent fată de biserică, va lua o întorsătură duhovnicească, va înainta apoi cu statornicie în viata duhovnicească, nemaiputând fi ajuns de femeia lui.
În aceste cazuri se poate ca femeia să-l invidieze, pentru că nu sporeşte ea. De aceea, în aceste cazuri, le spun bărbaţilor să fie cu băgare de seamă. Dar oare de ce? Pentru că, cu cât bărbatul va trăi mai duhovniceşte, cu atât mai mult îi va sta împotrivă femeia, dacă ea nu trăieşte duhovniceşte.
Dacă bărbatul va spune: "Este târziu, hai să mergem la biserică", femeia va răspunde: ' Du-te singur. Nu vezi că am o grămadă de treburi?".
Iar dacă bărbatul îi va spune: "De ce este stinsă candela?", sau de va merge el singur să o aprindă, va răni egoismul femeii, care va începe să strige: "Ce, o să te faci preot?", Ce, eşti călugăr?". Se poate chiar să-i spună: "De ce să ardă candela? Mai bine să dăm untdelemnul la vreun sărac".
Până acolo poate ajunge, la teorii protestante. Fireşte, după aceea se mâhneşte pentru îndreptăţirile pe care le-a spus, dar se mâhneşte şi pentru sporirea pe care o vede la bărbatul ei. În aceste cazuri este mai bine să se stingă candela de o mie de ori, decât să meargă bărbatul să o aprindă. Pentru a păzi familiile de destrămare, le spun bărbaţilor: "Să-i spui femeii tale atunci când o vei găsi în toane bune: «Dacă merg la biserică şi fac puţină rugăciune şi câte-va metanii, sau dacă citesc vreo carte duhovnicească, nu le fac pe acestea din multa evlavie, ci pentru că ele mă frânează şi mă ţin să nu fiu atras de această societate jalnică şi astfel să merg la baruri de noapte cu prietenii»". Când bărbatul va mânui astfel problema aceasta, atunci femeia se va bucura şi se poate ca ea să se schimbe şi chiar să-L întărească în cele duhovniceşti. Iar dacă nu va proceda astfel, va ajunge să-i rupă oasele, şi apoi chiar la divorţ. Dacă bărbatul vrea să o ajute duhovniceşte pe femeia sa, este bine să încerce să o împrietenească cu o familie care trăieşte duhovniceşte, astfel încât, văzând ea evlavia mamei din acea familie, să se îndemne şi ea să o urmeze.”[/…]
Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte Duhovnicești” vol. IV „Despre Familie”, paginile 169-170.

Știi care e paradoxul ?

Multe femei spuneți că vreți „bărbat credincios” dar când îl întâlniți pe cel care arde pentru credință spuneți că e prea habotnic, în cazul ăsta mi-e că multe dintre voi vă jucați cu cuvintele și nu știți ce vreți de fapt, sau vreți un bărbat de plastilină, care să mimeze credința de ochii lumii și care să facă și din mersul la Biserică un joc de societate și impresionarea celorlalți enoriași cu imaginea familiei idilice.

Unele lucruri nu se schimbă, Cuviosul și Sfântul Paisie Aghioritul a intuit calibrul pe care-l poate avea bărbatul în viața duhovnicească și invidia femeii lui față de credința lui, nu degeaba se zice în popor că „bărbatul e cruce întreagă.”

"Bărbatul e crucea întreagă"... vă pomeniţi că femeia nici nu e om, nu? Ce afirmaţi e sexism (misoginism), până şi în mijlocul credinţei ortodoxe (deci patriarhale), în care mistica abundă de sfinte muceniţe şi cuvioase.

În altă ordine de idei, nu aţi înţeles ce calităţi atribui eu unui habotnic: incapacitatea de a vedea dincolo de dogme/formă/normă, rigurozitatea exagerată aplicată cu precădere altor pentru că "aşa e bine/drept/plăcut lui Dumnezeu", gândirea şi filtrarea informaţiilor mult diminuate (adică dacă preotul/cutare monah a spus aşa, înseamnă că e sfânt; dacă eşti doar om, probabil eşti un nenorocit de păcătos şi nu meriţi ascultat) şi altele asemenea. Da, de oamenii ăştia mă feresc, fiindcă n-au înţeles mai nimic din viaţa şi din complexitatea omului. În rest, Dumnezeu ştie cum le primeşte ostenelile şi inflexibilitatea.

Bărbaţi care să ardă pentru credinţă am întâlnit, dar erau fie monahi, fie căsătoriţi. Cei la care mă gândesc nu erau habitnici.

[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

"Bărbatul e crucea întreagă"... vă pomeniţi că femeia nici nu e om, nu?

Înțelepciune populară, dar n-am spus că femeia nu are rolul ei sau că nu e om.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Ce afirmaţi e sexism (misoginism), până şi în mijlocul credinţei ortodoxe (deci patriarhale), în care mistica abundă de sfinte muceniţe şi cuvioase.

Majoritatea mucenițelor și a cuvioaselor au stat pe lângă un bărbat Sfânt de la care au învățat, vrei nu vrei asta e, până și creația monumentală a monahismului niptic din Patericul Egiptean e opera bărbaților luminați de Duhul Sfânt.
Deocamdată bărbații au umplut cu zecile de mii Pustia Egiptului din râvnă pentru dumnezeire, cu o populație de nivelul unui oraș mediu la acea vreme și după femeile i-au mai copiat pe alocuri.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

În altă ordine de idei, nu aţi înţeles ce calităţi atribui eu unui habotnic: incapacitatea de a vedea dincolo de dogme/formă/normă,

Dogmele nu sunt puse în sila omului sau în batjocura lui ci sunt învățături care să ajute tot creația căzută atâta cât poate înțelege din multele Taine ale Creatorului la nivel „catafatic”.
Simplu fapt să te crezi mai presus decât bătrânii cu viață Sfântă prin care au apărut revelații duhovnicești după formula Sinodului Apostolesc din Biblie e deja o eroare duhovnicească.

În viață dacă respecți „principiile diriguitoare” ale legilor impuse de alții care sunt „părinți fondatori” ești model de „civism”, dar văd că unii nu fac reglajul fin și la viața duhovnicească.
N-am văzut încă în societatea civilă să fie cineva insultat pentru că urmează regulile și normele stabilite de alții, dar în lumea duhovnicească omul contemporan crede că e mai luminat de Duh Sfânt decât episcopi care au ieșit cu rănile persecuțiilor la Sinodul de la Niceea.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

rigurozitatea exagerată aplicată cu precădere altor pentru că "aşa e bine/drept/plăcut lui Dumnezeu",

Și ce învață Biblia nu „drepte faceți lucrurile în fața lui Dumnezeu”, învață creștinismul să nu duci o viață bine plăcută lui Dumnezeu ?

În prealabil postat de Bucuriepedrum

gândirea şi filtrarea informaţiilor mult diminuate (adică dacă preotul/cutare monah a spus aşa, înseamnă că e sfânt;

Cuviosul Paisie Aghioritul e Sfânt după cercetarea oficială a Patriarhiei de Constantinopol în cazul lui Biserica s-a pronunțat că e Sfânt nu vreo eroare de retorică de tipul „argumentului autorității”.

Având în vedere că a spovedit oameni de mir într-o Grecie foarte libertină și dezlânată care n-a avut o zi de comunism și restricție a moravurilor sau a liberei circulații, că a îndrumat prin scrisori misionare și prin viu grai oameni care i s-au destăinuit și că a avut înainte vedere, ce spune el în cartea „Despre Familie” se aplică pentru omul contemporan al societății „post ortodoxe” și secularizate chiar dacă sunt lucruri incomode.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

dacă eşti doar om, probabil eşti un nenorocit de păcătos şi nu meriţi ascultat) şi altele asemenea.

Asta n-a zis-o nimeni că dacă ești păcătos nu meriți ascultat, dar depinde din ce duh vorbești și cât ai înțelegere a lucrurilor duhovnicești, tocmai în baza ascultării numeroaselor doleanțe au apărut învățăturile din seria „Cuvinte Duhovnicești” pe care ți-o recomand.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Da, de oamenii ăştia mă feresc, fiindcă n-au înţeles mai nimic din viaţa şi din complexitatea omului. În rest, Dumnezeu ştie cum le primeşte ostenelile şi inflexibilitatea.

Este o probabilitate ca și ceea ce zic ei să fie aplicabil, întodeauna trebuie să-ți dea de gândit ca om laic dacă nu cumva spui răului bine și binelui rău, ca să nu te situezi călător pe drumul spre iad.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Bărbaţi care să ardă pentru credinţă am întâlnit, dar erau fie monahi, fie căsătoriţi. Cei la care mă gândesc nu erau habitnici.

Interesant așa, dar tot nu cred că o femeie nu e rănită/incomodată în confortul ei de un bărbat care e riguros cu chestiunile de credință.
Până la urmă tu ai lua de bărbat un om care poartă barbă ca și călugării sau ți-ai lăsa copilul la călugărie ?

E o întrebare de reflecție mai mult.