Povesti adevarate , de prin lume adunate !

[cristiboss56]

Tradiția săvârșirii Sfântului Maslu la Bisericani are rădăcini adânci, la fel ca ale stejarului în care s-a arătat Maica Domnului călugărilor ce voiau să plece la Muntele Athos. Multe minuni de vindecări se vor fi săvârșit și se săvârșesc și astăzi, din mila lui Dumnezeu, după cum mărturisește Părintele stareț, protosinghelul Serafim Mihali.
Pentru întărirea și îmbărbătarea celor care au nevoie de ajutor, suferinzi fiind de vreo boală gravă, istorisesc această minune pe care mi-a spus-o un părinte, viețuitor în obștea de la Bisericani în timpul petrecerii ei.
„Omule bun, ficatul tău este nou”
Era vineri seara, momentul în care se săvârșește
Taina vindecării la Bisericani. Biserica plină, ca de obicei. Preoții duc rânduiala slujbei, citind Evangheliile cuvenite, cu epitrahilele pe capetele credincioșilor. Printre ei, și un bolnav de ciroză, căruia medicii i-au dat de trăit cel mult două luni.
Nu era singurul bolnav și nici nu s-a remarcat în vreun fel. Detaliile pe care le-a dat sunt spuse de el însuși, când a venit să mărturisească starețului vindecarea sa miraculoasă. La câteva zile după Sfântul Maslu, la finalul Sfintei Liturghii, în altar era starețul și încă un părinte. În biserică, un om îngenuncheat în fața iconiței Maicii Domnului. Fața îi strălucea de recunoștință, iar lacrimile i-o încununau. S-a ridicat sfios și s-a apropiat de ușa diaconească din stânga.
‒ Aș dori să vorbesc cu părintele stareț, a spus el.
‒ Eu sunt, i-a răspuns părintele.
‒ Preacuvioase, doresc să mulțumesc Maicii Domnului și Sfinției voastre că, iată, am avut ciroză în ultimul stadiu, trebuia să mor, după spusele medicilor, dar am fost vindecat ! Am fost vineri la Taina Sfântului Maslu și am avut bucuria să stau chiar sub epitrahilul Sfinției voastre. Acum vin de la spital. Am fost la control și medicii s-au mirat foarte mult, întrebându-mă ce-am făcut, ce-am luat: „Omule bun, ficatul tău este nou!”, mi-au spus.
‒ Mulțumește-i Maicii Domnului , frate, și mergi sănătos la casa ta, l-a mângâiat starețul.
Omul s-a închinat și a plecat bucuros.

[cristiboss56]

În părțile de pe țărmul eparhiei Lichiei își avea locuința un bărbat care sărbătorea an de an sărbătoarea Sfântului Nicolae. Și odată pe când prăznuia el și mulțime de popor era adunată în biserică, împreună cu aceștia era și Vasile, fiul celui ce făcea praznicul, săvârșind slavoslovia de priveghere lui Dumnezeu și slujitorului Lui Nicolae. Și deodată nor de agareni fără Dumnezeu împresoară biserica și mulțime de popor, împreună cu Vasile au fost duși robi în insula Creta. Și pe toți cei din legături i-a condamnat la muncă, iar pe Vasile, ca unul care era nobil, conducătorul luându-l l-a pus să slujească copiilor lui la masa lui.
Iar părinții lui Vasile schimbând în plâns sărbătoarea, se tânguiau foarte. Dar după ce a trecut un an, și venind din nou sărbătoarea, spune bărbatul femeii: „Nici pe noi, zicea, nici pe fiul nostru nu-l folosește plânsul nostru, măcar să nu rămânem nepărtași sărbătorii sfântului Nicolae. Este convinsă femeia de bărbat și pregătesc cele necesare sărbătorii, se adună oaspeții la ospăț ca de obicei și prietenii îi mângâie cu privire la fiul lor. Și apoi au început să latre câinii foarte tare. Pentru aceea stingând repede orice torță, toți tăceau cu frică, temându-se iarăși de un atac al agarenilor, se tulburau foarte. Iar tatăl ascuns în dosul zidului pândea încet căutând să afle pricina pentru care lătrau câinii.
Și iată, îl vede pe Vasile stând uimit în mijlocul curții, încins cu haine de agareni, și ținând în mână o cupă plină cu vin și zice tatăl: „Fiule Vasile, tu ești sau vreo nălucă mă înșeală? Iar fiul zice: Nu bănui vreo nălucire, tată, ci că eu sunt, fiul tău, Vasile. Pe când se îmbrățișau ei, iată și mama și prietenii cu multe făclii îl înconjoară pe fiul și întrebau să afle pricina venirii lui străine.
Și fiul: „În seara asta, zice, pe când umpleam paharul cu vin la cină ca să-l dau stăpânului, nu știu cum am fost răpit pe sus până aici, precum vedeți. Dar mie mi se părea că stau pe pământ până ce tata m-a strigat, dar îl vedeam stând cu mine pe ocrotitorul nostru, dumnezeiescul Nicolae”. Iar mama, luându-l în brațe, zicea plângând. „Eu, fiule, te țin acum în mâinile mele prin ocrotitorul nostru Nicolae, pe tine pe care te credeam ucis de mâini spurcate și ucigașe”. Dar când s-a făcut dimineață s-au adunat toți de prin împrejurimi laolaltă și pentru această mare minune toți L-au slăvit pe Dumnezeu împreună cu slujitorul Lui, dumnezeiescul Nicolae.
( Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru , Panegirice I, Scrieri III , Editura Doxologia, Iași, 2016
)

[cristiboss56]

- Gheronda, spuneți-ne o minune a Sfinților Doctori fără de arginți.
- Da. Ascultă această minune care s-a petrecut în zilele mele. Când am primit această chilie a Sfinților Doctori fără de arginți, acoperămintele Sfintei Mese erau deteriorate. Trebuia să le schimb. Problema era că nu aveam bani și nici nu cunoșteam vreun croitor care să le facă. Din fericire, mi-am adus aminte de o doamnă din Tesalonic. Îmi croise mai demult trei rânduri de acoperăminte pentru Săptămâna Mare. Cu ajutorul bănesc al unor femei evlavioase, această credincioasă, pe nume Amalia, a cumpărat materialele și le-a croit. Însă, din cauza muncii extenuante pe care o făcea, a orbit . Când am întâlnit-o, într-una din ieșirile mele din Sfântul Munte, mi-a zis:
- Gheronda, rugați-i Sfinția voastră pe Sfinții Doctori fără de arginți, pentru a căror biserică am croit acoperămintele, să mă vindece. În 20 de zile, după cum mi-au spus doctorii, mă vor opera, însă șansele mele de vindecare sunt minime. Și chiar dacă ar reuși operația, voi vedea oamenii ca niște umbre.
Eu, continuă starețul, din iubire și din datorie față de această femeie, am făcut rugăciune către Sfinții Doctori fără de arginți , am aprins lumânări și candela, am citit paraclise. Timp de câteva zile nu mă opream din a zice: „Sfinților Doctori fără de arginți, aveți milă de această femeie care ne-a croit acoperămintele, care s-a îngrijit de casa noastră. Maica Domnului, buna mea Maică, spune-le Sfinților Doctori să facă această minune”. Iar Sfinții Doctori au săvârșit o mare minune. După 15 zile din ziua în care știam că va avea loc operația, am primit o scrisoare de la acea femeie, în care scria următoarele:
„Preacuvioase Părinte Stareț, cu multă bucurie vă scriu că au venit în seara dinaintea operației cei 12 Sfinți Doctori fără de arginți, au stat toți în jurul patului meu și mi-au făcut ei înșiși operația care a durat trei ore. Eu eram adormită și vedeam în minte umbrele lor împrejurul trupului meu. Când au terminat operația, mi-am redobândit vederea . Dimineața a venit infirmierul cu targa, pentru a mă transfera în sala de operație. I-am spus că nu mai am nevoie, pentru că m-au vindecat, în mod minunat, Sfinții Doctori fără de arginți. Acela, spunând că trebuie să îndeplinească ordinul medicului, era de neînduplecat. Așadar, ne-am dus împreună la medic, căruia i-am spus următoarele:
- Domnule doctor, știți că religia noastră ortodoxă are sfinți care fac minuni? O astfel de minune mi s-a întâmplat și mie, ieri seară. Au venit Sfinții Doctori fără de arginți și m-au operat.
Atunci, doctorul, după ce a constatat vindecarea orbirii mele, mi-a dat bilet de ieșire din spital zicând: « Puteți pleca, doamnă! Este vorba despre o minune, nu pot să zic nimic »”.
(Această minune este relatată de către Gheronda Emanuil Grigoriatul)

[cristiboss56]

Multe dintre vindecările minunate ale Sfântului Ioan de Kronștadt (1829-1908), sfânt contemporan foarte iubit al Rusiei nordice, s-au întâmplat prin intermediul Sfintei Împărtășanii . Puterea vindecătoare se manifesta în primul rând în timpul împărtășirii cu Preacuratele Taine. Cu profunda credință pe care o aveau, bolnavii se împărtășeau cu adevărat „spre tămăduirea sufletului și a trupului”.
Preotul Vasilios Soustin povestește cum, pe vremea când era foarte tânăr, tatăl lui s-a îmbolnăvit grav de tuberculoză a laringelui. Profesorul Simanofski a constatat că bolnavul mai trăiește doar zece zile. Părintele Ioan se afla atunci în Kronștadt. I-au trimis o telegramă. În cinci zile părintele a ajuns la ei.
‒ De ce nu m-ați înștiințat că s-a îmbolnăvit așa de grav? Aș fi adus împreună cu mine Sfânta Împărtășanie.
Și, întorcându-se către bolnav, l-a întrebat:
‒ Crezi că pot să te ajut, cu puterea lui Hristos?
Acela a făcut un semn afirmativ. Atunci omul lui Dumnezeu a suflat asupra gurii bolnavului de trei ori, în semnul Sfintei Cruci .
‒ Vino la Kronștadt să te împărtășesc cu Preacuratele Taine. Te voi aștepta...
Când doctorul a aflat acest lucru, a spus că bolnavul va muri pe drum. Bolnavul a mers într-un final la Kronștadt, unde sfântul l-a împărtășit. A rămas acolo două zile. Toate rănile lui s-au închis și doar vocea îi era încă slăbită. Când s-a întors acasă, doctorul s-a mirat.
‒ Acest lucru este nemaivăzut. Este o minune vădită! a mărturisit pacientul în fața tuturor.
Bărbatul, care fusese pe moarte, a mai trăit încă 25 ani!
∞
În biografiile vechi ale sfântului se menționează și următorul caz de vindecare a unui femei în vârstă, după cuminecarea cu Sfintele Taine .
‒ Să vă împărtășiți, o sfătuia părintele Ioan de Kronștadt, și Domnul vă va face bine.
‒ Sunt foarte în vârstă, spunea bolnava, și de aceea nu voi putea fi vindecată.
‒ Nu este treaba noastră să știm timpurile și intențiile lui Dumnezeu, a răspuns părintele.
‒ S-a împărtășit mai demult, au completat cei din familia ei.
‒ Primii creștini, a mărturisit atunci sfântul, se împărtășeau în fiecare zi și voi nu vreți să vă împărtășiți acum, când aveți așa mare nevoie?
Într-un final, bolnava s-a împărtășit și foarte repede s-a vindecat.
∞
Caracteristică este și vindecarea principesei Zinaida N. Yusupova, care s-a îmbolnăvit de scurgerea sângelui după o naștere prematură. După cum istorisește ea însăși, Sfântul Ioan de Kronștadt a vizitat-o și s-a așezat pe patul ei, spunându-i:
‒ Dacă veți trăi sau nu, aceasta va fi după voia lui Dumnezeu. Dumneavostră însă trebuie să vă pregătiți pentru o nouă viață, prin împărtășirea cu Preacuratele Taine .
‒ Eu, părinte, mă pregătesc să mă împărtășesc înainte de Paști.
‒ Chiar dacă Paștele este aproape, a insistat atunci părintele, nu trebuie să amânați. Sunt pregătit să aduc imediat Sfintele Daruri.
La insistența lui, a primit cuminecarea și, deși se împărtășise cu conștiință curată și bucurie, a adormit șase ore. Când s-a trezit era sănătoasă cu desăvârșire! Profesorul Botkin, cel care îi urmărea îndeaproape starea de sănătate, văzând asemenea schimbare, a rămas pentru mult timp tăcut. Două lacrimi au curs pe fața lui. Mai apoi a murmurat gânditor:
‒ Noi, oamenii, nu am reușit să vindecăm această boală. Numai Domnul!
∞
Același sfânt povestește și următoarele evenimente asemănătoare: „Un om s-a îmbolnăvit de ulcer la stomac. A îndurat nouă zile, fără a primi nici cea mai mică alinare de la medici. M-am rugat cu fierbințeală pentru el zicând: «Doamne, ești Viața noastră! Pe cât de ușor pot eu să mă gândesc la vindecare, pe atât de ușor poți Tu să o dăruiești. Vindecă pe robul Tău, Împărate, de boala lui îngrozitoare!». Mai apoi l-am împărtășit, iar acela a primit Sfânta Împărtășanie cu dreaptă credință . În după-amiaza aceleiași zile s-a însănătoșit, iar seara s-a ridicat din pat. Stăpânul Hristos l-a miluit și i-a redăruit sănătatea. Mă uimesc de puterea dătătoare de viață a Preacuratelor Taine!
În slujirea mea preoțească, am întâlnit multe persoane bolnave care îndată s-au însănătoșit datorită credinței adânci, a pocăinței și a Sfintei Împărtășanii ”.

[cristiboss56]

Dorind să avem un copil, am mers la medic, însă în urma controlului şi a analizelor medicale, mi s-a dat un diagnostic grav: cancer de col uterin. Am urmat timp de un an tratamentul prescris, dar boala avansa. Am hotărât să renunţ la tratament şi să mă las în voia Domnului.
În 2009, de ziua Sfintei Parascheva m-am aşezat la rând, între pelerini, gândindu-mă că, dacă reuşesc să ajung la Sfânta, mă voi face bine. Deşi am probleme cu statul în picioare din cauza coloanei, am reuşit. Bucuria a fost mare, nu mai conta foamea şi frigul.
La controlul obişnuit, după câteva zile, n-am spus medicului că am întrerupt tratamentul. Rezultatele au fost bune, de parcă n-aş fi avut acel diagnostic cumplit. Atunci mi-am amintit spusele medicului că nu vom avea niciodată copii. Minunea s-a petrecut în 2011, când am născut la termen două gemene dorite şi iubite, lumina ochilor mei.
Nu vă îndoiţi; puterea lui Dumnezeu este mare!
Sfânta Parascheva face minuni, noi trebuie să ne rugăm şi să credem cu tărie.
Lăzăroaia Gianina , Iaşi

[cristiboss56]

Într-o bună zi, a sosit la mănăstire un credincios din Tesalonic. Cu multă credință s-a rugat sfântului să îi dea un semn de întărire, întrucât era foarte deznădăjduit . După o săptămână, aflându-se în Tesalonic, un prieten i-a făcut cadou o iconiță a Sfântului Efrem , pe care s-o poarte tot timpul la gât.
Din acel moment a simțit că prinde curaj și că poate depăși greutățile vieții . Starea de deznădejde a dispărut și a căpătat atâta putere, încât s-a apărat singur într-un proces în care era incriminat, avocații fiind în acea zi în grevă! Și și-a dovedit nevinovăția, fiind în cele din urmă achitat. Tot timpul procesului a cerut ajutorul
Sfântului Efrem . După ce s-a terminat totul, bărbatul a alergat la mănăstire și l-a găsit pe sfânt zâmbindu-i din raclă și parcă spunând: „Da, am fost lângă tine!”.
(Noi minuni ale Sfântului Efrem – Minuni cu copii născuți și nenăscuți, Editura Egumenița, 2009, pp. 137)

[cristiboss56]

DIN MINUNILE MAICII DOMNULUI :

Această minune preaslăvită a Maicii Domnului s-a întâmplat în luna decembrie 2004. Pentru prima dată am auzit-o de la un călugăr grec, pe care l-am luat cu maşina, iar după câteva zile mi-a dat-o cineva scrisă, după cum o primise de la Ierusalim, de la Mănăstirea Păstorilor „Slavă întru cei de sus” din Bethleem.

Un tânăr din Arabia Saudită era căsătorit cu o tânără de origine musulmană, bogată, dar care nu putea avea copii. Cu toate că aveau foarte mulţi bani şi au fost pe la diferiţi medici, nu au reuşit nimic. Părinţii lui îl sfătuiau să-şi ia a doua soţie şi să o păstreze şi pe prima, căci legea lor le permite să aibă până la patru femei. El, însă, obosit şi mâhnit, şi-a luat soţia şi a plecat să facă o călătorie în Siria.

Acolo a închiriat o limuzină cu tot cu şofer, să-i ducă pe la toate locurile frumoase din Siria. Şoferul o observat o întristare şi o durere pe chipurile lor. După ce s-au cunoscut mai bine, a intrat în vorbă cu ei, a prins curaj şi i-a întrebat de ce nu sunt mulţumiţi. Avea impresia că este vinovat cu ceva sau nu le place maşina. Atunci soţii i-au explicat pricina întristării lor: că nu pot să aibă copii.

Auzind acestea, şoferul le-a zis că aici, în Siria, creştinii ortodocşi au o mănăstire a Maicii Domnului numită Sidonoghia – care în arabă înseamnă Stăpână, Doamnă – unde multe familii fără copii şi-au aflat mângâierea la icoana ei făcătoare de minuni.

Entuziasmaţi, i-au cerut şoferului să-i ducă şi pe ei la Sidonoghia, la Stăpâna creştinilor, şi s-au înţeles că, dacă vor dobândi un copil, vor reveni şi vor plăti şoferului 20.000 de dolari, iar mănăstirii 80.000. Şoferul le-a mai spus că acolo la mănăstire le vor da să mănânce o bucăţică de fitil de la candela icoanei şi atunci Maria creştinilor le va împlini cererea lor.

S-au dus la mănăstire, au făcut ce trebuia şi s-au întors în ţara lor. Femeia a rămas însărcinată, iar la timpul cuvenit a născut un băiat sănătos şi frumos.

Văzând această minune a Maicii Domnului, musulmanul s-a hotărât imediat să-şi împlinească făgăduinţa pe care o făcuse. A dat telefon şoferului care-i plimbase să vină să-l ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul, fiind îndemnat de cel viclean, a mai luat cu el alte două persoane cu scopul de a-l ucide ca să-i ia toţi banii. Luându-l de la aeroport, musulmanul, de bucurie, a dat câte 10.000 de dolari şi la prietenii şoferului.

Plecând înspre mănăstire şi ajungând într-o zonă mai pustie, au oprit maşina şi l-au omorât pe tânăr, tăindu-i capul, mâinile şi picioarele. După ce l-au prădat de bani, l-au pus în portbagaj cu scopul de a-l arunca într-un loc prăpăstios.

Ajungând într-o zonă centrală, li s-a oprit maşina, nemaiputând să o pornească. În momentul acela, cineva a trecut cu maşina pe acolo şi, oprind, s-a oferit să-i ajute. Ei au spus că nu au nevoie, dar cel care trecea a văzut că picura sânge din portbagajul maşinii. Acesta plecând a anunţat poliţia, care, ajungând la faţa locului, le-a poruncit să deschidă portbagajul, şi, mare minune: musulmanul s-a ridicat viu, fiind plin de sânge şi a zis că tocmai atunci Maica Domnului i-a terminat de cusut gâtul la loc, fiind chiar la ultima împunsătură. Cei trei, când l-au văzut viu, au înlemnit pe loc şi au început să strige: „Noi, noi te-am tăiat bucăţi, tu cum eşti viu? Nu se poate, nu putem să credem că eşti întreg!”.

Poliţia, luându-i pe cei trei, i-a dus la închisoare, iar musulmanul a fost dus la cei mai buni medici pentru încredinţare şi confirmare. Medicii au constatat că într-adevăr este proaspăt cusut, iar poliţiştii depunând mărturie, au recunoscut cu toţii că este o mare minune a Maicii Domnului. Musulmanul şi-a sunat soţia să vină împreună cu copilul în Siria, apoi au mers cu toţii la Mănăstirea Maicii Domnului Sidonoghia şi în loc de 80.000 de dolari promişi, a dăruit 800.000 de dolari şi s-a botezat împreună cu toată familia sa.

Această minune i-a pus mult pe gânduri pe musulmani, deoarece a fost difuzată în presă, la radio, la televiziune şi pe internet.

Maica Domnului să-i lumineze şi să-i aducă la adevărata credinţă.

(Monah Pimen Vlad, Povestiri duhovnicești, Editura Axa, Botoșani, 2010, pp. 37-43)