Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, îşi aniversează în 28 octombrie 2017 ziua de naștere. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a transmis un mesaj de felicitare.
Ierarhul s-a născut în 28 octombrie 1960, în localitatea Ştiubieni, jud. Botoşani, din părinţi evlavioşi, la botez primind numele Vasile.
După cursurile şcolii generale, a urmat treapta de liceu la Liceul de cultură generală din Săveni (1975-1977), Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1977-1982), Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (1983-1987), cu licenţă în Teologie; cursuri de doctorat la acelaşi Institut (1987- 1990); cursuri de specializare la Institutul Ecumenic de la Bossey (lângă Geneva), octombrie 1991-mai 1992; mai târziu, stagiu de specializare la St. Stephen’s College Oxford, Anglia (aprilie-iunie 2004).
A intrat în monahism la Mănăstirea Neamţ în anul 1998; în cursul anului 2001 a fost hirotesit arhimandrit; în anul 2003 a obţinut titlul de doctor în Teologie, cu teza: Spiritualitate şi istorie pe teritoriul României în epoca bizantină şi postbizantină, sub îndrumarea Prof. dr. Emilian Popescu, la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din cadrul Universităţii Alexan*dru loan Cuza din laşi.
Activitate pe linie didactică: asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae, Universitatea Alexandru loan Cuza din laşi (1990-1996); lector universitar la aceeaşi Facultate (1996-2009).
Activitate pe plan administrativ: vicar administrativ şi preşedinte al Comisiei Liturgice a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (1998-2009); în 28 octombrie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Episcop-vicar patriarhal, cu titulatura Ploieşteanul, fiind hirotonit arhiereu în Catedrala patriarhală din Bucureşti, pe 20 decembrie 2009 (în Duminica dinaintea Naşterii Domnului), de către Preafe*ricitului Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi.
Din anul 2009 îndeplineşte şi funcţia de lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă Patriarhul Justinian, Universitatea Bucureşti.
În calitate de cadru didactic, a beneficiat de bursa de mobilităţi Erasmus la Universitatea Cato*lică din Louvain, în cadrul Programului LLP-ERASMUS, în anul universitar 2008/2009, unde a susţinut câteva conferinţe, precum: Le christianisme sur le territoire de la Roumanie jusqu’au V-e siècle, Saint Jean Cassien, fils de l’Elise Orthodoxe Roumaine et Père de l’Elise Universelle şi Écrivains théologiens dans la Scythie Mineure (toate în perioada 26 aprilie- 8 mai 2009).
În acelaşi timp, a susţinut cursuri în străinătate, şi anume: Byzantine Spirituality in Asia Minor and the Balkans, organizate de Bakke Graduate University (BGU), Seattle, USA, în Turcia, Bulgaria şi România, în perioada 21-30 octombrie 2008; a participat cu comunicări pe diferite teme de spiritualitate răsăriteană la simpozioane naţionale şi internaţionale; de asemenea, a publicat studii, articole şi recenzii în volume colective, ori în reviste de specialitate; a coordonat volume apărute în Editurile Patriarhiei Române ş.a.
Este hirotonit arhiereu în 20 decembrie 2009 ca Episcop-vicar patriarhal.
Din 11 martie 2013 este secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi secretar al Sinodului Permanent.

[cristiboss56]

La început Iisus a îngăduit să rămână în casă, unde era fiica moartă, doar trei ucenici ai Săi: Petru, Iacob şi Ioan, tatăl şi mama copilei. De ce? Pentru ca martori ai săvârşirii minunii să fie numai oamenii credincioşi şi îndureraţi, nu cei curioşi şi gălăgioşi, a spus Părintele Patriarh în predica rostită duminică.
Preafericirea Sa a explicat că prin această atitudine Iisus nu face din minune un spectacol demonstrativ, deoarece orice minune săvârşită de El este semn smerit al iubirii Sale dumnezeieşti milostive şi compătimitoare faţă de oameni. În acest sens, Iisus voind să arate că nu face minuni pentru a fi lăudat, porunceşte părinţilor copilei înviate din moarte „să nu spună nimănui ce s-a întâmplat” (cf. Luca 8:56).
În 29 octombrie 2017, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința patriarhală.
Reflectând asupra Evangheliei Duminicii a douăzeci și patra după Rusalii, Patriarhul a vorbit despre suferință și deznădejde, care se vindecă prin smerenie și credință puternică:
Evanghelia de astăzi este la prima vedere o prezentare a suferinţei şi a întristării. Dar în mijlocul suferinţei şi întristării oamenilor, Hristos Domnul, iubitorul de oameni, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, arată marea Lui milostivire sau compasiune pentru oameni, vindecându-i,a precizat Părintele Patriarh conform Radio Trinitas.
Smereniei mai-marelui sinagogii îi răspunde milostivirea lui Iisus
Patriarhul Daniel a spus că deși făcea parte dintr-o categorie care îl contesta pe Iisus, mai-marele sinagogii a venit cu smerenie la Mântuitorul, rugându-se pentru fiica lui:
Vedem că acest conducător al sinagogii din Capernaum avea o smerenie adâncă, a spus Preafericirea Sa. În general, mai-marii sinagogilor erau ostili lui Iisus, aveau multe îndoieli cu privire la învăţătura Lui, deoarece li se părea că El introduce noi învăţături, o nouă orientare în religia poporului evreu. De aceea, Îl priveau cu suspiciune, rezervă şi îndoială.
Deşi făcea parte dintr-o tagmă care-L contesta pe Iisus, el se apropie, cade în genunchi în faţa Lui, îi cere să meargă să-i vindece fiica sa, deoarece are credinţă tare că în Iisus sunt prezente şi lucrătoare puterea, înţelepciunea şi iubirea milostivă ale lui Dumnezeu pentru oameni.
Prin suferința sa pentru copil, mai-marele sinagogii devine model pentru părinți:
Acest Iair, părinte copleşit de durere, devine, ca şi femeia vindecată de hemoragie, mare învăţător pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru părinţi, întrucât are smerenie adâncă, credinţă puternică şi dragoste milostivă de părinte, care se identifică deplin cu suferinţa fiicei sale bolnave, a subliniat Părintele Patriarh.
Iisus răsplătește credinţa puternică a unei femei suferinde și îi oferă trei daruri
Înainte de a ajunge Iisus la casa unde se afla fiica bolnavă a lui Iair, în faţa Lui a apărut o altă persoană suferindă şi întristată, o femeie bolnavă de doisprezece ani de curgere de sânge, adică de hemoragie, care a cheltuit toată averea sa cu medicii, dar niciunul nu a vindecat-o.
Această persoană era o femeie care se deosebea de toţi ceilalţi prin multa ei credinţă şi prin adânca ei smerenie, a adăugat Patriarhul Daniel. Întrucât era foarte credincioasă si smerită, Hristos a voit să o vindece si să o arate tuturor. Din smerenie si sfială ea se ascundea si nu îndrăznea să vină în fata lui Iisus, să-I ceară vindecare.
Femeia bolnavă, simţind că a fost oarecum văzută sau descoperită, a început să tremure de sfială şi de emoţie. Dar Mântuitorul a încurajat-o şi i-a zis:„îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!”(Luca 8:48). Nu i-a spus:„îndrăzneşte, femeie”, cum de obicei se exprima Iisus când vorbea cu o femeie, ci i-a zis fiică.
Trei daruri i-a oferit Domnul Iisus Hristos acestei femei care a suferit timp de doisprezece ani de hemoragie, şi anume: darul sănătăţii, onoarea de fiică duhovnicească şi binecuvântarea unei vieţi paşnice.
Învăţăm de la această femeie smerită şi suferindă de doisprezece ani, care, de fapt, murea lent, în fiecare zi, prin hemoragia neîntreruptă din trupul ei, că darul sănătăţii pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie păstrat, dar şi căutat atunci când l-am pierdut, a mai spus Părintele Patriarh Daniel.
Evanghelia speranţei şi a vindecării oamenilor smeriţi şi credincioşi
În continuare, Părintele Patriarh a spus că în acest text evanghelic vedem legătura dintre smerenia lui Iair, smerenia femeii bolnave de hemoragie şi smerenia lui Iisus.
Din această Evanghelie învăţăm că un creştin cu adevărat smerit nu cade în deznădejde, ci caută tot timpul cum să-şi redobândească sănătatea ca fiind dar al lui Dumnezeu. El ştie că şi atunci când nu se vindecă boala trupului său, totuşi, Dumnezeu doreşte mântuirea sufletului său şi dobândirea vieţii veşnice. Deci, Evanghelia de astăzi este Evanghelie a speranţei, a vindecării şi a învierii omului prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu.
La final, Patriarhul a încheiat omilia cu o rugăciune:
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să cultivăm şi noi smerenia, credinţa, nădejdea şi iubirea milostivă care ne ajută să ne vindecăm de boli şi de păcate, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin!

[cristiboss56]

Generația martirilor și mărturisitorilor din timpurile ateismului luptător, neîncetat, zi și noapte strigau lui Dumnezeu, rugându-L cu credință, nădejde și dragoste în ale lor rugăciuni pentru aducerea la viață a Bisericii lui Hristos, Biserică care părea moartă, a spus PF Rastislav în predica rostită duminică.
Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, a oficiat Sfânta Liturghie duminică, 29 octombrie 2017, în Catedrala patriarhală împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte George, Arhiepiscop de Michalovce şi Košice, și cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În prima parte a cuvântului adresat credincioșilor bucureșteni și pelerinilor, Preafericitul Părinte Rastislav și-a exprimat aprecierea față de evenimentele la care a participat în cele trei zile petrecute în Capitala României.
Preafericirea Sa a vorbit despre manifestările prilejuite de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, dar și despre evenimentele comemorative dedicate Patriarhului Justinian și apărătorilor Ortodoxiei care au suferit în perioada comunismului atât în România cât și în alte țări, între care Cehia și Slovacia, ținuturi păstorite de PF Rastislav.
Mitropolitul Cehiei şi Slovaciei a subliniat legăturile cu Biserica noastră încă de la înființare:
Credința creștină s-a răspândit pe teritoriile României de astăzi prin lucrarea Sfântului Apostol Andrei cel întâi-chemat și a ucenicilor Sfântului Apostol Pavel. Picioarele Sfântului Apostol Andrei au călcat și pământurile noastre.
Preafericirea Sa a amintit de un sfânt român care se bucură de mare cinste în ținuturile slave: Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamț.
Prin traducerile sale, ale operelor Sfinților Părinți și a Filocaliei, el a exercitat o influență foarte mare asupra vieții monahale, nu numai aici în România, ci și în Rusia, dar și în ținuturile noastre, a adăugat PF Rastislav.
În partea a doua a omiliei rostite, Preafericitul Părinte Rastislav a făcut o paralelă între suferința lui Iair pentru moartea fiicei sale și suferința mărturisitorilor din timpul regimului comunist pentru Biserica lor.
Iair strigă către Dumnezeu deși fiica lui este moartă. Îndoielile și luarea în derâdere a celor din jur nu reușesc să omoare credința și nădejdea puternică din inima lui, pentru că Iair își iubește foarte mult fiica, nepermițând a fi intimidat de aceia care nu cred în minune și care încearcă să-l aducă la tăcere.
Asemenea lui, și generația martirilor și mărturisitorilor din timpurile ateismului luptător, neîncetat, zi și noapte strigau lui Dumnezeu, rugându-L cu credință, nădejde și dragoste în ale lor rugăciuni pentru aducerea la viață a Bisericii lui Hristos, Biserică care părea moartă.
În acele timpuri, când ochii celor necredincioși vedeau ca inutilă și lipsită de sens această aducere la viață, Domnul i-a auzit și precum a ridicat cândva pe fiica lui Iair, așa a înviat și a reînnoit Biserica Sa.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru reînnoirea bisericilor și a mănăstirilor părăginite și pentru ridicarea multor noi biserici, dar înainte de toate pentru darul cel fără de preț al libertății și pentru posibilitatea de a renaște în țările noastre autentica viață creștină duhovnicească, , a continuat Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia.
La final, Preafericirea Sa a urat credincioșilor prezenți la slujbă, Părintelui Patriarh Daniel și întregii Biserici Ortodoxe Româneneîmpuținat ajutor de la Dumnezeu:
Fie ca făclia credinței voastre ortodoxe pusă în sfeșnic să ardă viu, luminând cu lumina adevărului Evangheliei și a evlaviei popoarelor Europei, care viețuiesc sub presiunea secularismului, ștergerii și nivelării valorilor spirituale și ale familiei.
Numai unitatea noastră și fidelitatea față de Dumnezeu, viața duhovnicească sinceră și urmarea poruncilor Evangheliei ne pot ajuta în păstrarea demnității umane și în transmiterea cu grijă generațiilor viitoare a tradiției și culturii popoarelor noastre care au rădăcini creștine adânci, a încheiat conducătorul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia.
PS Timotei Prahoveanul a mulțumit la finalul Sfintei Liturghii primatului din ținuturile Cehiei și ale Slovaciei, dar și Înaltpreasfințitului Părinte George, Arhiepiscop de Michalovce şi Košice, pentru participarea la evenimentele care au avut loc în București cu prilejul Sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou.
Preasfinția Sa a transmis mulțumiri din partea Patriarhului Daniel, la a cărui invitație s-au aflat în România, atât la slujbelereligioase prilejuite de hramul Catedralei patriarhale, cât și la ȘedințaSolemnă a Sfântului Sinod dedicată anului omagial și comemorativ 2017.

[cristiboss56]

Cuvântul Preafericitului Părinte Sava, Mitropolitul Ortodox al Varşoviei şi al întregii Polonii, transmis în ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2017 de IPS Iacov, Arhiepiscop de Białystok şi Gdansk, delegatul Bisericii Ortodoxe a Poloniei.
Sanctităţii Sale, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Sanctitatea Voastră,
Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Din toată inima, vă mulţumesc pentru invitaţia la festivităţile solemne ale Sfântului Dumitru cel Nou – Ocrotitorul Bucureştilor. Îmi pare rău, fiindcă nu pot să fiu prezent personal cu voi.
Sanctităţii Voastre şi Sfântului Sinod vă trimit salutări frăţeşti prin cuvintele Scripturii „Pace Vouă!” (Luca 24,36).
Prin voia lui Dumnezeu, Bisericile noastre, în prezent, trăiesc un calm relativ. Prin urmare, putem, dar şi avem datoria, să privim trecutul naţiunilor noastre şi viaţa ei religioasă.
Suntem conştienţi de faptul că, de-a lungul istoriei Bisericii lui Hristos, Ortodoxia a cunoscut multe dificultăţi şi persecuţii. Persecutorii au folosit diferite metode, adesea au recurs la exterminarea fizică. Viaţa fiecărei Biserici Ortodoxe este inspirată de sângele martirilor noştri. Mulţi dintre ei au murit pentru Hristos rostind cuvintele: „Trăiască Sfânta Ortodoxie!“.
Ortodoxia pe teritoriul Republicii Polone, pe parcursul întregii sale istorii, a trecut prin multe experienţe grele, adesea lichidată în mod deliberat.
Situată pe teritoriul graniţelor Republicii Polone, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, avea incluse zone ale Ucrainei, Galiţiei şi Moldovei. Acestea au fost vremurile Uniunii de la Brest, din anul 1596, ale Sfântului Petru Movilă, Talerhof.
Perioada dintre cele două războaie mondiale a dus la lichidarea fizică a Ortodoxiei. În câteva luni, au fost distruse 170 de lăcaşuri sfinte, iar multe au fost transformate în alte sanctuare. Perioada celui de-al doilea război mondial şi după încheierea acestuia este perioada martirilor din Helm şi Podlasie. Au fost omorâţi clerici, laicii, fiii şi fiicele Sfintei Biserici Ortodoxe Polone.
Odată cu schimbarea sistemului politic, în anii 1940, s-a instalat o stare aparent calmă, în care comunismul ar fi trebuit să aducă egalitate, respect şi libertate tuturor. Din păcate, a fost cu totul altfel.
Acest sistem şi-a propus să lichideze tot ceea ce avea legătură cu noţiunea de Dumnezeu. De la bun început, din 1944 şi până în 1947, autorităţile de atunci, în acord cu forţele răului, au decis să deporteze populaţia ortodoxă din partea sudică şi estică a Poloniei către Ucraina şi pe terenurile recuperate de la Germania. Campania a atins mai mult de 300 de mii de oameni ortodocşi. Această acţiune este cunoscută sub numele de „Acţiunea Wisla”.
Anul acesta am comemorat 70 de ani de când a avut loc acţiunea. Scopul acesteia a fost de a asimila populaţia ortodoxă şi de a o determina să-şi piardă conştiinţa ei naţională. Această perioadă de început de dominaţie comunistă în Republica Polonă a fost un timp întunecos şi dureros pentru Ortodoxie.
Biserica Ortodoxă a fost complet dezorganizată. Mitropolitul Dionisie Waledinski a fost arestat la domiciliu. Doar un singur episcop a rămas în biserică.
Biserica ortodoxă în această dificilă perioadă a trebuit să bea paharul de amărăciune şi să iasă din această situaţie cumplită. Nimeni nu-i ca Dumnezeu. El a dat oamenilor puterea de a crede necesară pentru a trece prin această situaţie şi pentru a se organiza din nou. Trebuie subliniat faptul că comuniştii polonezi au fost ceva mai blânzi decât în alte ţări, însă au folosit principiile comuniste faţă de Biserică.
În această perioadă, Biserica Ortodoxă din Polonia a fost lipsită de personalitate juridică. Am depins de funcţionarii de stat. Am câştigat personalitate juridică numai după prăbuşirea sistemului socialist şi împreună cu Guvernul am construit o lege care reglează relaţia dintre Stat şi Biserică.
În perioada comunistă, Statutul intern al Bisericii a fost aprobat de către autorităţile statului. Acesta a fost un eveniment semnificativ în comparaţie cu statutul dinaintea celor două războaie mondiale, care a fost impus bisericii, fiind complet discriminator pentru ea.
În statut au existat menţiuni din care reieşea obligativitatea consimţământul autorităţilor în momentul alegerilor episcopilor, a preoţilor parohi, etc. De exemplu, atunci când episcopul dorea să viziteze parohia trebuia să informeze autorităţile locale. Au fost lichidate editurile, acţiunile caritabile, au fost naţionalizate proprietăţile bisericeşti. într-un cuvânt, pentru fiecare activitate a Bisericii Ortodoxe, era necesar consimţământul autorităţilor comuniste.
Cu toate acestea, Dumnezeu este mai puternic decât omul. El conduce biserica în portul său etern. Astăzi, Biserica Ortodoxă din Polonia duce o viaţă stabilă şi se străduieşte să fie de ajutor tuturor celor care vin la ea. Pentru totul:„întru bucurie şi experienţă”să fie slava lui Dumnezeu.
Sfintei Biserici Ortodoxe Române, Sanctităţii Voastre, Sfântului Sinod şi pentru tot poporul românesc să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu!
† Sava
Mitropolitul Ortodox al Varşoviei şi al întregii Polonii

[cristiboss56]

Cuvântul Preafericitului Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, la Ședința Solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei, sâmbătă, 28 octombrie 2017.
Preafericirea Voastră,
Cu iubire fraţească întru Hristos mă adresez cu prilejul amabilei invitaţii pe care ne-aţi adresat-o de a lua parte în împreună slujire la Cinstirea pomenirii mucenicilor şi mărturisitorilor lui Hristos în perioada comunistă în ziua pomenirii minunatului Cuvios bineplăcut al lui Dumnezeu Dimitrie cel Nou şi de a participa la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Române.
Salutăm această iniţiativă a Preafericirii Voastre şi îngenunchem în împreună rugăciune alături de întreaga Biserică Română pentru reuşita eforturilor ei de a proslăvi clericii şi mirenii care au pătimit pentru credinţa în Hristos Iisus în perioada ateismului de stat.
Tema asupra căreia Biserica Română îşi concentrează atenţia, şi căreia îi dedică toate eforturile în acest an, este una comună bisericilor şi popoarelor noastre ortodoxe surori. În istoria lor recentă popoarele român şi bulgar împărtăşesc o istorie comună de persecuţie şi represiune împotriva mărturisitorilor credinţei mântuitoare în Domnul nostru. În sensul acesta, Biserica Ortodoxă Bulgară manifestă un interes viu şi autentic faţă de iniţiativele şi evenimentele care au loc în România frăţească.
Perioada totalitară de aproape o jumătate de secol reprezintă o pagină din istoria noastră care este şi continuă să fie citită, analizată şi lămurită şi de istoricii bulgari şi de cercetători ai trecutului nostru.
Lucrul acesta este mărturisit şi de numeroasele studii istorico-bisericeşti publicate şi în Bulgaria în ultimele decenii, studii închinate situaţiei Bisericii din această perioadă întunecată şi de tristă amintire. Desigur, eforturi în această direcţie face şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare pentru care memoria mucenicilor din perioada comunistă este o temă importantă şi prioritară.
În acest sens, încă de la al IV-lea Sobor naţional-bisericesc al Bisericii Ortodoxe Bulgare, ţinut în vara anului 1997, a fost stabilită componenţa unei „Comisii speciale pentru căutarea clericilor şi feţelor bisericeşti ucişi, torturaţi şi dispăruţi în perioada regimului totalitar comunist.“
Din păcate, activitatea în această direcţie, şi viaţa generală a Bisericii noastre ortodoxe, au fost tulburate de schisma de tristă amintire, care a marcat în mod negativ viaţa bisericească din Bulgaria, după schimbările democratice de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, din secolul XX.
Atunci, sub presiunea politicului tema trecutului comunist a fost folosită cu rea-credinţă, într-o încercare de a îndepărta conducerea canonică a Bisericii noastre şi pentru deprecierea vieţii şi mărturiei ei pentru Hristos tocmai în perioada controlului represiv totalitar exercitat asupra ei de către regimul comunist de la acea vreme.
Un nou impuls eforturilor în această direcţie a fost dat de canonizarea mucenicilor din Batak şi Novo Selo, care au suferit pentru credinţa lor în perioada stăpânirii otomane, canonizare săvârşită în anul 2011.
Concomitent cu bucuria proslăvirii acestor martiri, acest eveniment a devenit şi un prilej firesc pentru a redeschide în mod activ discuţia privind necesitatea de a studia viaţa şi destinul miilor de preoţi, călugări şi mireni care au suferit pentru credinţa lor în anii stăpânirii ateiste.
În prezent, în Biserica Ortodoxă Bulgară este în desfăşurare procesul de canonizare a Mitropolitului de Nevrokop, Boris (Razumov) – unul dintre cei mai vrednici şi remarcabili ierarhi din istoria Bisericii noastre. Acesta a fost asasinat în 1948, în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, prin mâna unui fost preot din eparhia sa, simpatizant al ideologiei comuniste, ca parte din presiunea crescută exercitată de regimul totalitar asupra Bisericii Ortodoxe Bulgare, cu scopul de a intimida şi alţi ierarhi ai Sfântului Sinodul, şi, în general, întreaga noastră Biserică.
Un eveniment dătător de curaj şi plin de bucurie a fost sfinţirea recentă a bisericii reconstruite, în Ruse, cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, biserică distrusă de comunişti în anul 1975. Restaurarea a fost primită de Biserica şi societatea noastră ca un semn al unei memorii treze a Bisericii privitor la nedreptăţile comise în timpul perioadei ateiste asupra Bisericii şi ca o etapă firească către proslăvirea bisericească a mucenicilor care au pătimit în această perioadă.
Biserica, distrusă în mod barbar la ordinele guvernului comunist de atunci, este acum deschisă, ca mărturie a pocăinţei noastre şi a unei vieţi bisericeşti reînviate.
Cu toate acestea însă, trebuie să spunem că astăzi, spre sfârşitul celui de-al treilea deceniu de la sfârşitul persecuţiei asupra Bisericii, continuăm să fim datori amintirii luminoase a jertfelor date de Biserică în acea perioadă. Să îngăduie Domnul ca cercetarea şi studierea atentă a destinelor acestor următori credincioşi ai lui Hristos sa dea rod bun, astfel încât Biserica noastră să poată împlini în scurt timp mult aşteptata proslăvire şi canonizare a acestora.
Cu această nădejde doresc din toată inima succes Preafericirii Voastre în lucrarea proslăvirii mucenicilor lui Hristos din perioada comunistă, spre slava lui Dumnezeu, şi restaurarea adevărului şi a dreptăţii pentru aceşti adevăraţi ostaşi ai lui Hristos care, în nevoinţa credinţei lor, s-au asemănat însuşi Domnului nostru Iisus Hristos şi slăviţilor şi vrednicilor de laudă mucenici ai Lui, din cele mai vechi timpuri ale creştinismului până în ziua de azi.
Dumnezeul păcii, al dragostei şi al părtăşiei în Duhul Sfânt să fie cu noi toţi!
† NEOFIT
Patriarhul Bulgariei

[cristiboss56]

Cuvântul Preafericitului Părinte ILIA II, Patriarhul-Catolicos al Georgiei, rostit de PS Vakhtang, Episcop de Nikortsmind, din Patriarhia Georgiei, laȘedința Solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei, sâmbătă, 28 octombrie 2017:
Preafericirile Voastre,
Vă adresez un călduros salut, fiecărui participant la conferință și tuturor celor prezenți.
Tema care urmează să fie discutată la această întrunire este, într-adevăr, foarte importantă pentru că se referă la vremuri de tristă amintire și reamintește tuturor că martiriul pentru Hristos nu a însemnat doar cinstea care se acordă de-a lungul istoriei.
Politica regimului ateu, impusă în multe țări începând cu anii 20-30 ai secolului trecut, a fost politica ce a curmat viața multor clerici și laici care s-au jertfit pentru credința lor.
Și acest lucru ar trebui să fie evidențiat ca punct central al discuției, pentru a le reaminti tuturor că nu există nicio îndoială că, mai devreme sau mai târziu, modul de viață, care a fost impus poporului de cei necredincioși, se va prăbuși devreme ce acel mod de viață nu este în firea naturii umane. El contravine în mod clar rațiunii și scopului cu care noi, ființele umane, am fost înzestrați de Domnul, scop pe care noi toți ar trebui să ne străduim să-l atingem.
Fie ca sufletele cinstiților noștri înaintași mutați la Domnul să mijlocească cu rugăciuni pentru noi, așa încât și noi să putem să răspundem provocărilor vremurilor noastre și să devenim vrednici de a fi numiți urmași ai celor care au primit martiriul în perioada regimului ateu.
Patriarhul Catolicos Ilia II al Georgiei

[cristiboss56]

Laboratorul de Sociologia și Geopolitica Religiilor a fost lansat marți în cadrul Conferinței Dumnezeu își ia revanșa? ce a avut loc în Aula Academiei Române din Capitală. Laboratorul va funcționa în cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I.C. Brătianu (ISPRI) al Academiei Române.
La eveniment au fost prezenți academicieni, reprezentanți ai cultelor religioase din România, profesori de științe politice, teologie, filosofie și alte domenii conexe.
Conferința a fost deschisă de Acad. Victor Voicu, Secretar General al Academiei Române prin discursul intitulat Premise la geopolitica religiilor azi. Quo vadis Europa?
Inițiativa acestui laborator aparține Prof. Dan Dungaciu, sociolog și geopolitician român, căruia Părintele Patriarh Daniel i-a transmis felicitări prin intermediul PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal:
Apreciem această inițiativă întrucât societatea contemporană extrem de complexă se confruntă și cu aceste probleme de natură religioasă. Așa cum a spus în mai multe rânduri domnul Secretar de Stat pentru Culte, Victor Opaschi, societatea românească, dar nu numai, se confruntă cu un grav analfabetism religios, a spus Preasfinția Sa.
Ierarhul a exemplificat câteva idei răspândite în spațiul public din cauza acestui fenomen.
Acest analfabetism religios a dus ca după 1989, cu privire la viața și locul Bisericii în societatea românească, să se facă afirmații extrem de exagerate. De la faptul că Biserica a reapărut după 45 ani de lipsă din spațiul public, unii s-au grăbit să își exprime frica potrivit căreia există riscul proclamării «republicii ortodoxe române».
Preasfinția Sa a amintit și de ideea scriitorului Dan Brown lansată în spațiul public potrivit căreia „Dumnezeu va pierde lupta cu știința, iar religia va fi înlocuită de o nouă formă de conștiință colectivă”.
Acest laborator pentru sociologia și geopolitica religiei vine să creeze o alfabetizare din perspectivă religioasă, mai ales a tinerelor generații, și lucrul acesta este foarte important, a adăugat PS Varlaam conformTrinitas TV.
Acad. Răzvan Theodorescu, Președintele Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual al Academiei Române, a subliniat de asemenea, necesitatea înființării unui astfel de laborator.
În continuare, Victor Opaschi, Secretarul de Stat pentru Culte, și-a exprimat aprecierea față de ideea interacțiunii între specialiștii în politică și cei din religie:
În contextul în care, atât la nivel european cât și național, fenomenul religios este din ce în ce mai analizat din perspectivă interdisciplinară, este de o mare importanță crearea unui astfel de centru de studii care să reunească specialiști în domenii conexe interacțiunii delicate și complexe dintre religios și politic.
La final, Prof. Dan Dungaciu a prezentat câteva contribuții importante în domeniul geopoliticii contemporane. El a argumentat necesitatea existenței acestui laborator din perspectiva lipsei în România a unei instituții specializate, care să analizeze în mod echilibrat și competent problemele religioase cu incidență politică, socială, geopolitică și care să transmită concluziile către cetățeni, factorii politici și mediul academic.
Comunicările susținute în cadrul acestei conferințe vor fi publicate anul viitor într-un volum editat deLaboratorul de sociologia și geopolitica religiilor.