Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

În predica rostită în Duminica a 25-a după Rusalii, Patriarhul Daniel a arătat că „pilda samarineanului milostiv este o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc și un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte”.
Totodată, Preafericirea Sa a subliniat că binefăcătorul din Evanghelia de astăzi este „reprezentarea chipului iubirii lui Hristos în oameni”. Completând cele spune, Patriarhul României a precizat că samarineanul „simbolizează iubirea smerită și milostivă a Mântuitorului.”
Omilia expusă de Părintele Patriarh, în data de 12 noiembrie 2017, la paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul, a avut ca tematică importanța ajutorării omului care se află în nevoi și necazuri. Acesta a remarcat că textul evanghelic de astăzi „nu este doar o istorioară frumoasă, ci este pentru noi toți un program, un îndemn la fapte bune.”
Preafericirea Sa și-a început cuvântul prin a explica semnificația duhovnicească a pildei ce a fost ascultată de credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie oficiată în eparhiile Patriarhiei Române. El a precizat „că faptă bună a Samarineanului milostiv, care simbolic este Însuși Mântuitorul Hristos, înseamnă ridicarea naturii umane căzute în păcat și rănită de patimi.”
Patriarhul României a mai menționat, cu privire la persoana samarineanului, că „uneori aproapele nu este un vecin sau un prieten, ci un străin de la care nu te aștepți să primești vreun ajutor.” Patriarhul Daniel a mai spus că exemplul oferit de acesta indică faptul că mai întâi trebuie să ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu și apoi în a celor cunoscuți.
În continuarea celor spune, Părintele Patriarh a menționat că locul unde cel rănit a fost dus spre îngrijire reprezintă Biserica. În contextul acestei idei, Patriarhul României a amintit de spusele Sfântului Ioan Gură de Aur care precizează că „Biserica nu este tribunal în care oamenii sunt judecați, ci spital în care ei se vindecă de păcate.”
Patriarhul României a explicat că textul evanghelic citit astăzi „nu se mărginește la descrierea unui gest frumos, ci este și un îndemnat clar și ferm la acțiune, la fapta cea bună: Mergi și fă și tu asemenea.”
Patriarhul a specificat că „acest îndemn al Mântuitorului a fost urmat de Biserică încă de la începuturile sale.” Cuvintele Părintelui Patriarh sunt argumentate de activitatea socială a Bisericii Ortodoxe Române, având în vedere faptul că în prezent funcţionează peste 700 instituţii sociale ce oferă sprijin şi alinare celor aflaţi în situaţii delicate.
În finalul celor prezentate, Patriarhul României a îndemnat creștinii ortodocși români să practice milostenia și fapta buna. Patriarhul a evidențiat că prin săvârșirea acestora fiecare dintre noi devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos în lume și societate.

[cristiboss56]

Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului îşi serbează luni, 13 noiembrie 2017, în ziua de cinstire a Sfântului Ioan Gură de Aur, cel de-al treilea ocrotitor. Evenimentele prilejuite de sărbătoarea hramului au debutat în seara zilei de duminică cu slujba Privegherii. La aceasta au participat sute de persoane.
Serviciul religios a fost oficiat de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal. Răspunsurile la strană au fost oferite de grupul Psaltic Anastasis. Din soborul slujitor au făcut parte: Părintele Arhim. Paisie Teodorescu, Vicar patriarhal, Părintele Arhim. Dionisie Constantin, Consilier Patriarhal, Părintele Arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, precum şi alţi preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a elogiat viaţa şi personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur. Ierarhul a evidențiat că acesta a fost un mare Părinte al Bisericii, un om erudit, cu o educaţie aleasă.
După cuvântul rostit de ierarh, credincioșii prezenți la slujbă au participat la procesiunea cu moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceasta a avut loc în jurul lăcașului de cult. După acest moment a urmat slujba Utreniei.
Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului adăposteşte un fragment din sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, precum şi o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Prodromița de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. Paraclisul mai poartă hramurile Învierea Domnului și Icoana Maicii Domnului – Prodromița.
Sărbătoarea dedicată prăznuirii Sfântului Ioan Gură de Aur va continua mâine cu oficierea Acatistului, a Ceasurilor și a Sfintei Liturghii.

[cristiboss56]

Moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Reședința Patriarhală vor fi aduse spre cinstire la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. Evenimentul aducerii cinstitului odor este prilejuit de hramul lăcașului de cult, ocrotit de Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.
Slujbele vor debuta duminică, 12 noiembrie 2017, cu Privegherea, începând cu ora 17:00. În jurul 18:30, soborul slujitor şi credincioşii prezenţi vor participa la o procesiunea în jurul lăcaşului de cult. Răspunsurile liturgice vor fi oferite de grupul Psaltic Anastasis
În ziua sărbătorii, de la ora 08:00 va fi oficiat Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur, Ceasurile, apoi de la ora 09:30 va fi săvârşită Sfânta Liturghie.

[cristiboss56]

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a oficiat luni Sfânta Liturghie în altarul de vară al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, în ziua în care locașul și-a serbat unul dintre ocrotitori, pe Sfântul Ioan Gură de Aur.
Numeroși credincioși s-au aflat la Paraclisul din apropierea viitoarei Catedrale Naționale pentru a-l cinsti pe Sfântul Ioan Hrisostom și a se închina moaștelor sale, dar și celor ale Sfântului Apostol Andrei, care au fost aduse de la Reședința patriarhală.
În prima parte a predicii rostite, ierarhul a explicat de ce a fost așezat textul evanghelic cu Păstorul cel Bun în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (Ioan 10: 9-16).
Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. Slujba este oficiată de Preasfințitul Părinte #TimoteiPrahoveanul împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Credincioșii se pot închina la moaștele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Apostol Andrei.
Posted by TRINITAS TV on 12 Noiembrie 2017
Mântuitorul a spus că El este Păstorul cel Bun Care își pune viața pentru oile Sale. El a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi în staul și a plecat s-o caute pe cea rătăcită și aflând-o s-a bucurat și a adus-o împreună cu celelalte, a amintit PS Timotei.
Această evanghelie a fost așezată de Părinții Bisericii la pomenirea unor mari ierarhi care au încercat să se identifice cu Mântuitorul, să fie asemenea Lui, căutând oaia cea rătăcită s-o aducă în staul și să se bucure de întoarcerea ei. Unul dintre acești mari ierarhi pe care i-a avut Biserica în istoria ei este și cel pomenit astăzi.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost unul dintre marii păstori care s-au străduit întotdeauna să împlinească cuvintele Evangheliei pentru a sluji Mai-Marelui păstorilor și Mai-Marelui arhiereilor Care l-a chemat la o astfel de slujire, a adăugat ierarhul.
În continuare, Preasfinția Sa a evidențiat calitățile spirituale și viața sfântă a marelui ierarh, și a amintit că Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în locul unde pentru întâia oară ucenicii Domnului s-au numit creștini, în Siria.
Ierarhul a mai precizat că în timpul vieții, Sfântul Ioan era asemănat cu Sfântul Apostol Pavel pentru talentul oratoric. O femeie credincioasă care îi asculta mereu predicile a spus despre el că are gura și cuvintele de aur, de unde i-a și rămas numirea Gură de Aur, sau Hrisostom.
Învățăm de la Sfântul Ioan Gură de Aur că păstorii de suflete trebuie să slujească până la capăt Mântuitorului Hristos, iar iertarea pe care sfântul a propovăduit-o mereu este singura cale într-o lume aflată mereu în tulburare, atât în vremea lui, cât și după aceea și poate până la sfârșitul veacurilor.
Dar cea mai importantă faptă pe care trebuie să o facă păstorii de suflete, și la care trebuie să participe păstoriții lor, este Sfânta Liturghie, a adăugat spre finalul omiliei rostite, PS Timotei Prahoveanul.

[cristiboss56]

Postul Naşterii Domnului începe miercuri în Biserica Ortodoxă Română. Acesta durează până în Ajunul Praznicului, 24 decembrie.
Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, avându-l autor pe Părintele Ene Branişte.
Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară și trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea. Postul Crăciunului este închinat în primul rând sărbătorii Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. De exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, întrunit în anul 1166 (condus de patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.
Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. Din punctul de vedere al alimentației, Postul Crăciunului este mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creștin ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui pește.
Acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli. După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până în ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00-16:00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește (cu excepția perioadei dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru).
Dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.
Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Sfântului Proroc Daniel și al celor trei tineri din Babilon.
În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne amintește de steaua ce a vestit magilor Nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop.

[cristiboss56]

Postul Naşterii Domnului a început miercuri în Biserica Ortodoxă Română. Acesta durează patruzeci de zile, până în Ajunul Praznicului, 24 decembrie.
Postul este o poruncă dumnezeiască (Facerea 2, 16-17) și are „aceeaşi vârstă ca şi omenirea, fiindcă el a fost instituit în paradis”, menționează documentul despre importanța postului adoptat de Sfântul și Marele Sinod întrunit în Creta, citându-l pe Sfântul Vasile cel Mare.
Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, a Pr. Ene Branişte.
Referitor la practicarea postului, Sfântul și Marele Sinod recomandă să fie legată de rugăciunea neîntreruptă, pocăinţa sinceră și faptele de binefacere. De asemenea, postul adevărat se referă la ansamblul vieţii credincioşilor în Hristos şi se încununează prin participarea lor la viaţa liturgică şi, mai ales, la Taina Sfintei Euharistii.
Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea.
La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, întrunit în anul 1166 sub conducerea patriarhului Luca Chrysoverghi, a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

[cristiboss56]

11 cuvinte despre post ale Părintelui Patriarh Daniel :
Nu postim pentru a fi văzuţi sau lăudaţi de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
Iertarea este începutul bun al perioadei de post. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare.
Postul susţine rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său.
Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
Dacă este însoţit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui Dumnezeu.
Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii.
Postul este o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după puterea fiecăruia.
În timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală.
Postul susține rugăciunea, iar postul fără rugăciune nu este o lucrare duhovnicească.
Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfinţeşte simţirile, schimbă atitudinea şi comportamentul faţă de oameni şi faţă de natură, înţelegându-le pe toate în lumina prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu.