Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Dacă postul nu ne schimbă, e pierdere de timp. Poţi să faci oricâtă milostenie, dacă nu te rogi – degeaba. Aţi văzut ce cuvânt puternic? Poţi să faci milostenie, poţi să dai la săraci, să faci aziluri, orfelinate, spitale, dacă nu te rogi, degeaba. De ce? Pentru că rugăciunea e cea mai mare faptă bună.
Ar trebui să ajungem să nu mai putem trăi fără Liturghie. Pentru că după ce mori, vedeţi cum e... Să facem ce ţine de noi în viaţă, că după moarte e cam greu să rămâi în nădejdea parastaselor.
Să facem noi rugăciunea, să n-o lăsăm în grija altora. Dar apar alte motive: ba că e întuneric, ba că e prea lumină, ba că e peste 8.00 şi mănâncă găinile, ba că e prea devreme. Asta apare pentru că diavolul strecoară fel de fel de motive. Pentru că ora e fixată tot de dumneavoastră. Să nu mai avem astfel de motive, pentru că pierdem toată plata. Oamenii care postesc se văd.
A avut doxologie sfântul de astăzi? Da, a avut doxologie mare, aşa că până şi azi se mănâncă peşte. Vedeţi ce face Biserica? Dezlegări. Unii mâncăm, alţii nu mâncăm peşte. Atunci când zicem: „Mai sunt 5 zile până la Crăciun, hai să ţin şi eu un post mai aspru”, bine facem, dar Biserica nu pretinde. Cel care vrea, poate să mănânce peşte atunci când e dezlegare la peşte.
Biserica e foarte largă şi nu strânge mult omul, dar încearcă să-l ţină aproape. Foarte mulţi faceţi caz de mâncare: „Părinte, s-a întâmplat de-am mâncat, s-a întâmplat de-am gustat, s-a întâmplat...”. Nu e aşa. S-a întâmplat, s-a întâmplat. Problema e: ai modificat sufletul tău? Inima ta? Gândirea ta? Pentru că altfel rămânem cu rânduiala şi atât, nu mai rămânem şi cu rezultatul postului. Rezultatul postului este modificarea omului. Dacă nu, într-adevăr, degeaba am postit.
În momentul în care te întâlneşti cu oameni care postesc şi oameni care nu postesc, imediat i-ai văzut. Poţi să-i alegi şi dintr-o mulţime mare: acesta posteşte, acesta posteşte, acesta nu posteşte, acesta posteşte. De ce? Se vede. Omul care postește se vede. Cum? După cum deschide gura, după cum zice „bună ziua”, după cum stă de vorbă cu tine şi celelalte, după cum te serveşte cu ceva... Imediat se vede omul care posteşte faţă de cel care nu posteşte. Poate să zică cineva: „De ce zici că nu postesc? Că eu postesc”. Păi, dacă nu s-a observat că posteşti, adică dacă nu s-a născut în tine omul nou, atunci înseamnă că posteşti de formă. De aceea apare la Spovedanie spunerea păcatelor la prezent: „sunt certat cu...”. Ar trebui să spui că ai fost certat cu..., pentru că la Spovedanie ai venit împăcat. Sau: „A dat Dumnezeu, părinte, am ţinut tot postul, toată rânduiala, n-am mâncat vin, untdelemn. Dar nu vorbesc cu...”. Păi, nu se poate. Un om conştient, serios, nu are probleme să nu vorbească cu unul sau cu altul, indiferent cum stau lucrurile, pentru că el ştie de Dumnezeu.
Problema este, deci, dacă postul ne modifică sau nu, dacă venirea noastră la Liturghie este un rezultat bun sau nu. Altfel, cu adevărat, e pierdere de timp. Şi dacă vreţi, mai e şi altceva: e şi osândă. Acum un an parcă a mers mai bine, dar acum... Şi suntem siguri că a fost şoapta diavolului: că-i prea de dimineaţă, că-i prea târziu, că e frig, că e cald, foarte multe lucruri imediat aduce diavolul, tu îţi alegi unul dintre ele sau mai multe şi este de ajuns ca să nu vii la biserică.
Vorbesc de tine, creştinule, care te spovedeşti, te împărtăşeşti, citeşti şi posteşti. Nu vorbesc de cei care habar n-au, nu vorbesc de cei care vin o dată la 6 ani la biserică sau care vin la Crăciun... Asta-i altă categorie de oameni, inconştienţi, care habar n-au pe ce lume trăiesc. Ei Îl folosesc pe Hristos doar când au nevoie . Noi nu suntem pentru a fi frumoşi în felul acesta, nu suntem pentru faţadă, ci suntem pentru partea de dinăuntru, pentru că acolo se vede.
Creştinul, în loc să asculte, are mereu ceva de zis. Cine mai era ca Iisus Hristos? În iesle, nebăgat în seamă, pe Cruce bătut, dispreţuit. De ce? Pentru că a lăsat de la El, chiar dacă era nevinovat. De aceea noi, preoţii, într-un conflict, spunem omului: „mergi şi împacă-te!”. Şi creştinul, în loc să asculte, imediat zice ceva, imediat!
– Părinte, dar eu?
– Da, tu!
– Bine, dar eu sunt mai bătrân!
– Păi, de-aia, pentru că eşti mai bătrân!
– Părinte, dar eu sunt nevinovat.
– Păi, de-aia te trimit pe tine, că eşti nevinovat.
– Bine, părinte, dar acela nu vine la biserică, acela e un nemernic.
– Păi, de-aia îţi zic ţie, pentru că tu vii şi tu ştii.
Pentru că ce zice la rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie? „Vrând să te împărtăşeşti cu jertfa cea fără de sânge, mergând, cu cei ce te-au mâhnit pe tine împacă-te.” Nu numai cu cei pe care tu i-ai mâhnit, ci şi cu cei care te-au mâhnit ei pe tine. Cuvântul acesta ne afundă în iad dacă nu-l respectăm.

[cristiboss56]

Ritualul căsătoriei este alcătuit în jurul bucuriei, dar acesta, fidel profunzimii duhovniceşti a tainei sale, îndrumă spre adevărata sa inimă tainică.
Ca să scoatem din această bucurie lumina pe care o conţine, ea trebuie să se înalţe şi să ajungă la bucuria martirilor , mărturisitorilor, bucurie care nu străluceşte cu adevărat decât la capătul dăruirii totale de sine. Iubirea este aceea care menţine unitatea dintre bărbat şi femeie , iar ei i se adaugă harul, coborât tot din iubirea lui Dumnezeu către facerea mâinilor Lui, asupra cărora Dumnezeu lucrează şi veghează neîncetat.
Cine trăieşte în iubire se află în Dumnezeu şi persoanele care se află în iubire curată au tainica senzaţie că sunt îmbrăţişate de Dumnezeu, deci El este prezent şi iubirea Lui lucrează în acel loc.
„Dragostea nu piere niciodată” (I Corinteni 13,8), deci dacă veşnicia dragostei este asigurată, atunci veşnicia unirii mistice este condiţionată de veşnicia dragostei. Dragostea zideşte şi garantează unitatea. Nu se mai poate vorbi în familie de personalitate, de individualitate, de libertate proprie, ci numai de dăruire, în încredere şi iubire desăvârşită.
( Sfântul Ioan Gură de Aur )

[cristiboss56]

Câtă trudă pun oamenii aceia care caută să afle şi să scoată aurul din pământ? Multă, foarte multă! Astfel, precum căutăm copilul pierdut, bolnav greu, aurul din pământ şi alte lucruri trebuincioase vieţii pământeşti, tot aşa – ba încă şi mai mult – trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu , Care este Izvorul vieţii şi fericirii noastre. Pentru aflarea copilului, soţiei, aurului, averii şi a celor trebuincioase existenţei sale, omul întâmpină multe piedici, primejdii şi obstacole necunoscute minţii lui, iar a căuta şi a afla pe Dumnezeu e cu mult mai uşor.
( Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune , Editura Agapis, București, 2008, p. 24)

[cristiboss56]

Exista un Sfânt nebun pentru Hristos, care l-a potolit odată pe Ivan cel Groaznic. Acesta ridica probleme pentru că fusese servit cu o bucată de carne în post: „Mă crezi așa păgân, ca să mănânc eu carne în post?”, iar Sfântul i-a zis:
„Tu nu mănânci carne de vită, dar mănânci carne de om!”.
Și nouă ne-ar trebui preoți care să aibă curajul să spună că e important să postim de păcate mai mult decât de bucate, iar postul de bucate să fie numai un acces spre plinătatea postului de păcate . Făcând așa, nu vom mai mânca nici „carne de om” . Clevetirea se consideră mâncare de carne de om. Omul se abține de la carnea animalelor și de la altele, dar totuși clevetește. Când enumerăm cele 24 de vămi ale văzduhului, clevetirea este primul păcat de care trebuie să dăm seama.
( Părintele Nicolae Tănase , De la prietenie la iubire. Căsătoria – taina iubirii creștine , Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 182)

[cristiboss56]

În cele mai multe familii, fiecare membru trăieşte parcă după un alt program, stă în camera lui, la televizorul lui, şi urmăreşte programului lui preferat. În opinia mea, toate aceste obiceiuri erodează sentimentul apartenenţei la o familie, legăturile dintre membrii ei şi efectele încă nici nu pot fi pe deplin evaluate.
Când ajungi să comunici mai mult la telefon cu copilul tău minor, chiar dacă are bonă, e semn că, pe lista ta de priorităţi, el nu e pe primul loc. Ştiu că protestezi - „tot ce fac, pentru el fac, să avem bani şi să ne meargă bine ”. Banii sunt importanţi - în fiecare zi avem nevoie de atâtea lucruri, dar copilul nu are nevoie numai de haine, mâncare şi şcoală.
Sufletul lui se hrăneşte cu dragoste ori, pentru aceasta, are nevoie să fie cu tine. Educaţia copilului nu presupune numai şcoala - aceasta este numai partea formală, instituţională, a educaţiei lui. Educaţie înseamnă tot ce învaţă şi,
de la tine, părintele său, copilul poate învăţa cel mai mult or, pentru aceasta, are nevoie să fie cu tine !
( Irina Petrea )

[cristiboss56]

"În zilele noastre, oamenii aspiră să fie iubiți și de aceea esuează. Corect este să nu te intereseze dacă alții te iubesc sau nu, ci dacă tu îl iubești pe Hristos și pe oameni. În felul acesta îți va fi plin sufletul."
_________________
Porfirie Kafsokalivitul

[cristiboss56]

PREOTUL CONSTANTIN NECULA conferentiaza la SECTARII PENTICOSTALI DIN BEIUS in Duminica Ortodoxiei, sub semnul
”depasirii barierelor confesionale”
ne-a fost impartasita urmatoarea marturie:
cristina:
“
Provin dintr-o familie penticostala in sanul careia am crescut pana aproape de maturitate. Cu ani in urma, totusi, prin harul lui Dumnezeu am primit Sfantul Botez devenind madular viu al dreptei credinte. As vrea sa adaug si experienta mea personala in ce priveste perspectiva unui dialog cu penticostalul.
Probabil ca stiti/ ati patit-o: orice provocare sau invitatie la discutii pe teme religioase pe care o poate face sectarul unui ortodox este sortita nu numai esecului, cazand pe urechi surde efectiv (fiindca sectarul nu cauta sincer vreun raspuns – el doar stie tot), ci ulterior si rascolirilor si tulburarilor sufletesti de partea ortodoxului care a cazut in astfel de cursa.
Ca cel ce accepta dialogul cu acest vechi sarpe crezand ca poate ceva, fara sa bage de seama se impartaseste mai mult sau mai putin – dar niciodata nu ramane neatins – de viclenia si trufia ispititorului. Iar el va cauta sa iscodeasca si sa rastalmaceasca prin intrebare orice raspuns precum diavolul prin sarpe. Ereticul pleaca apoi linistit ca te-a tulburat (si nu se poate linisti pana nu te tulbura) , neclintit in trufia de nezdruncinat, iar tu stai si mesteci otrava ramasa: ca nu i-am spus bine, ca trebuia sa-i zic asa,ca de ce nu mi-am adus aminte si de cutare argument, etc.
De aceea, cred eu, exista recomandarea apostoliceasca sa nu discuti cu omul eretic ci sa te departezi de el
, fiindca e cu neputinta sa-l folosesti pe el si pe tine sa nu te vatami.
Bine spunea cineva in comentarii ca “vino si vezi” e calea ortodoxa a tratativelor. Da! bine ar mai fi fost sa se faca vizibila Duminica Ortodoxiei, sa se fi facut macar mici procesiuni in jurul fiecarei bisericute cu Sfintele Icoane, sa se spuna macar cat de putin de ereziile de ieri si de azi si de substratul lor intunecat si pierzator de suflet in ziua in care Biserica s-a delimitat de intunericul tuturor ereziilor si s-a imbracat in podoaba adevarului icoanei inomenirii lui Hristos.
Unii ce se inmultesc cred ca altfel se pot face lucrurile, fara anateme si doar cu dialogul nostru ciunt, dar orice cuget sanatos stie ca e cu neputinta. Caci ce partasie are intunericul cu lumina si cum se pot impaca? Bine este sa se intareasca inimile noastre prin har, ca sa cunoasca Lumina sa se alipeasca de ea si sa fuga de orice umbra a intunericului, acum cand ziua este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
Legaturi:
PREOTUL CONSTANTIN NECULA conferentiaza la SECTARII PENTICOSTALI DIN BEIUS in Duminica Ortodoxiei, sub semnul
”depasirii barierelor confesionale”
CUM AJUTAM SI CUM IMPIEDICAM VENIREA OAMENILOR LA ORTODOXIE? DESPRE DRAGOSTE, CONVERTIRE SI ECUMENISM
“
Acum, un ecumenism care se preface că diferenţele reale dintre Ortodoxie şi eterodoxie sunt neimportante, cade într-adevăr într-un păcat atât de înfricoşător şi pentru că neagă Adevărul, pentru care atât de mulţi foşti eterodocşi creştini s-au luptat ca să-L găsească şi pentru că încearcă să închidă uşa acelora care încă Îl caută . Nu trebuie să ne ademenească masca zâmbitoare a ecumenismului. Ecumenismul este potrivnic oricărui pas al cuiva care caută Adevărul şi urmăreşte intrarea sa în Biserica lui Hristos. Ecumenismul încurajează sentimentul ce izvorăşte dintr-o unire în aparenţă şi nu din umilinţă şi din viaţa de pocăinţă. Descurajează căutarea Adevărului, acceptând indirect existenţa şi primirea minciunii. Ecumenismul nu este stăpânit de smerenia care îngăduie să se facă auzită şi o altă voce diferită de a lui, în special, atunci când aceasta descoperă minciuna lui. Ecumenismul îngăduie comparaţii, dar nu concluzii care să demonstreze că o anumită tradiţie creştină, în opoziţie cu alta sau cu altele, este mai autentică. În cele din urmă, ecumenismul
descurajează orice acţiune fermă, care s-ar împotrivi scopurilor sale pe care le urmăreşte. Într-adevăr, cuvintele lui Hristos către farisei s-au împlinit şi cu ecumeniştii:
„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor. Căci nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi”.
O CONVERTIRE DE LA BAPTISM LA ORTODOXIE, PRIN BOTEZ, SI INCERCARILE EI – marturia tinerei Emanuela Iancu pentru revista “Familia ortodoxa”
“
[…]
La penticostali am trăit o experienţă care m-a marcat foarte mult şi care m-a îndepărtat de Dumnezeu . La un moment dat,
m-am dus cu ei la munte ca să ne rugăm cu toţii pentru „vindecarea rănilor din trecut ” şi pentru „primirea Duhului Sfânt ”. Şi e firesc că dacă te rogi aşa, aiurea, primeşti alte duhuri – duhuri rele . Eu speram ca aceasta rugăciune să mă liniştească sufleteşte, dar ce a urmat a fost groaznic pentru mine. Am căzut într-o depresie foarte mare, plângeam foarte des, nu ştiam în ce şi în cine să mai cred, şi căutam ceva care să-mi aducă pacea sufletească…
– Şi cum ai ajuns la Adevăr?
– La Ortodoxie am ajuns printr-un băiat care locuia în Ploieşti, un oraş apropiat de satul meu. I-am povestit ce experienţe negative am avut, i-am spus că eu nu mai cred în Dumnezeu, ci în propriile mele forţe… El a avut multă răbdare cu mine, mi-a explicat cât a putut şi, în plus, mi-a dat nişte cărţi ortodoxe. Cât este de important să dăruim materiale de folos pentru suflet celor care Îl caută pe Dumnezeu, şi nu numai! O carte, o revistă poate schimba complet un suflet…
[…]