Este păcat să scrii literatură fantasy / SF?

[bluester]

În prealabil postat de simpllu

Cum să fie în regulă? Cum să amesteci realul cu fantasticul, adevărul cu minciuna?

Bluester, ai vrut să spui spor la ascultarea de sărsăilă.

Acest gen de carti se numeste "fantasy" - adica tine de domeniul imaginatiei si, deci, NU trebuie sa iei in seama/sa crezi ce scrie acolo sau sa-ti fie modele de viata personajele din poveste. La fel se intampla si la restul cartilor de beletristica. Ce? Daca citesti cartea "Ion" a lui Rebreanu, asta inseamna ca trebuie sa-ti fie model de viata personajul principal care a intretinut relatii intime inainte de casatorie doar ca sa intre in posesia unui teren agricol? Daca citesti "Baltagul" a lui Sadoveanu - asta inseamna ca pentru tine razbunarea va deveni virtute? Sau daca citesti oricare alta carte, asta inseamna ca trebuie sa imiti personajele?
Suntem maimute? sau avem ratiune?
Repet, sunt carti SF, nicidecum enciclopedii.

[simpllu]

În prealabil postat de bluester

Acest gen de carti se numeste "fantasy" - adica tine de domeniul imaginatiei si, deci, NU trebuie sa iei in seama/sa crezi ce scrie acolo sau sa-ti fie modele de viata personajele din poveste.

Sfinții Părinți ne sfătuiesc să nu dăm frâu imaginației. Mai ales că acest gen de literatură fantastică îi vizează în mod special pe copii. Nu sunt în totalitate împotriva, dar depinde foarte mult în ce duh sunt scrise. Trebuie mult dicernământ, mai ales cînd vine vorba de copii. Povestirile pentru copii scrise de Leon Magdan le găsesc potrivite.

Tentaculele imaginaţiei: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovni...le-imaginatiei

În prealabil postat de bluester

Daca citesti cartea "Ion" a lui Rebreanu

Romanul Ion prezintă o realitate cât se poate de autentică, la fel ca și Moremeții, Răscoala.

În prealabil postat de bluester

Daca citesti "Baltagul" a lui Sadoveanu

Dar nici vorbă de iele sau elfi. Imaginarul este bine ancorat în real, la fel ca și în Miorița.

[Krautrock]

În prealabil postat de simpllu

Sfinții Părinți ne sfătuiesc să nu dăm frâu imaginației.

Exact! La naiba cu arta, literatura, poezia! Nu trebuie sa citim decat scrierile Sfintilor Parinti si eventual Biblia, dar mai bine sa n-o citim nici pe aia pentru ca exista riscul sa ne starneasca imaginatia si nu e bine. E suficient sa citim din Sfintii Parinti, pentru ca acestia au zis totul despre tot ceea ce e nevoie sa stim.

În prealabil postat de simpllu

Tentaculele imaginaţiei

Cu adevarat imaginatia e un soi de caracatita. Nu e voie sa ne imaginam nimic. Nici macar ce va fi maine. Nici macar cum va fi vremea. Daca va ploua, va ploua, iar daca va fi soare, va fi soare. Buletinul meteo e de la Satana.

În prealabil postat de ConstantinNae

În afară de non-ficţiune, absolut tot ce înseamnă beletristică se încadrează în definiţia cuvântului „minciună” din dictionar, anume „afirmaţie care denaturează în mod deliberat adevărul”. Chiar dacă personajele sunt oameni şi locaţiile sunt aşezări umane, acele personaje nu au existat în realitate iar acţiunile pe care ele le desfăşoară nu s-au întâmplat. Prin urmare, ne aflăm în situaţia în care întreaga literatură este o minciună, aşadar un păcat. Deci, un Creştin nu ar trebui să citească niciun tip de literatură?

Domnule Constantin Nae, nu va mai legati de Simpllu, ca nu e asa cum zice el. Minciuna tine de domeniul moralitatii, iar adevarul tine de domeniul cunoasterii. Sa dau un exemplu. Daca-i spun vecinului meu ca maine are sa fie soare stiind ca maine va ploua, astfel incat sa plece de acasa fara umbrela, sa-l ploua si sa faca pneumonie, inseamna ca l-am mintit. Dar daca-i spun ca maine va fi soare, crezand ca va fi soare, iar maine va ploua, inseamna ca am gresit fara sa am vreo vina pentru pneumonia lui. In primul caz am mintit, iar in al doilea caz am rostit un enunt fals.

Cu literatura lucrurile stau diferit fata de ambele situatii pe care le-am descris mai sus. Daca ma apuc sa scriu o poveste despre un lup si o Scufita Rosie si i-o dau vecinului meu sa o citeasca, nici eu si nici el nu vom crede ca ea e adevarata si totusi, daca povestea e scrisa bine, vecinului meu are sa i se para interesanta. In acest al treilea caz, povestea mea nu e nici minciuna, nu e nici falsa, ci e fictiune.

Atunci cand mint, ii creez celui pe care il mint o realitate diferita fata de a mea si despre care stiu ca nu e adevarata. Atunci cand gresesc am impresia ca realitatea in care cred eu e adevarata realitate, cu toate ca nu e asa, iar atunci cand fac fictiune, pur si simplu creez o alternativa la realitate despre care atat eu cat si cititorul meu stim ca nu e adevarata.

Cat despre elfi, orci, cai zburatori, Catavenci sau Morometi ce sa spun? E bine sa scriem despre ei?
Caragiale as fost acuzat de contemporanii sai ca piesele sale de teatru sunt imorale pe motiv ca ar contine lucruri imorale: personaje lipsite de caracter, situatii deochiate, betivi care umbla pe scena etc. In studiul "Comediile d-lui I.L. Caragiale" Titu Maiorescu explica de ce literatura nu trebuie sa moralizeze si ca literatura adevarata daca e literatura adevarata si nu maculatura e prin ea insasi morala. Daca l-am citi mai des pe Maiorescu am putea sa aplicam ideile lui inclusiv la caii zburatori sau la Scufitele Rosii. Sau poate la elfi, orci si alte lighioane produse de imaginatia omului.

În prealabil postat de ConstantinNae

Nici Gandaalf, nici George, nici orcii, nici Ion, nu au existat, aşadar scrierea pe hârtie este o minciună. De ce într-un caz minciuna e păcat, iar în celălalt nu este?

In niciunul din cazuri nu avem de a face cu minciuna, ci doar cu fictiune. Si pentru ca nu e treaba mea aici sa judec daca scrierile lui Tolkien au sau nu valoare literara, pot sa spun doar un lucru. Cartile bune inseamna timp castigat, cartile proaste inseamna timp pierdut. E treaba fiecaruia sa judece cum isi castiga sau isi pierde timpul. Pe de alta parte, ca veni vorba despre literatura pentru copii, incercati sa dati unui copil de 10 ani sa citeasca Divina Comedie. Mai bine ii dati o bataie, ca e chinul mai usor pentru el. Daca vreti sa ii dezvoltati imaginatia, dati-i sa citeasca carti potrivite pentru el. Basme, de exemplu. Problema e doar sa inceapa sa citeasca pentru ca dupa aceea nu mai are nevoie de ajutorul dumneavoastra. Sau vreti sa aiba in orice moment nevoie de ajutorul dumneavoastra? Atunci nu-i mai dati nimic sa citeasca si veti face din el ghici ce?.

Dar daca ma gandesc bine, am sugerat undeva mai sus ca imaginatia vine de la Satana, asa ca uitati tot ce am scris despre minciuna, eroare, fictiune, respectiv despre Maiorescu si carti.

În prealabil postat de stefan florin

ca sa nu mai vorbim de povesti...care sunt pline de vrajitori (vrajitoare)

Aruncati pe foc cartile de povesti ca sunt combustibil bun pentru gheena! Mai puneti apoi niste lemne si haideti sa ne aruncam cu totii pe foc pentru ca indraznim sa discutam despre asemenea lucruri necurate precum literatura!

[stefan florin]

În prealabil postat de Krautrock

Aruncati pe foc cartile de povesti ca sunt combustibil bun pentru gheena! Mai puneti apoi niste lemne si haideti sa ne aruncam cu totii pe foc pentru ca indraznim sa discutam despre asemenea lucruri necurate precum literatura!

amice, NU ai inteles. Eu NU sunt impotriva literaturii SF.Imi plac filmele SF. Consider trilogia "Stapanul inelelor" o capodopera a cinematografiei. Cu ce este nociva cartea "Hobitul" fata de ...sa zicem "Greuceanul" sau "1001 de nopti"? Cu nimic!

[simpllu]

Florin, tu nu ai înțeles, era o ironie. :)
Cât despre filmul Stâpânul Inelelor eu aș fi mai rezervat. Întâlnești acolo idei new age. Personajele sunt construite după anumite modele biblice, dar deformate datorită cobinațiilor de creștism (romano-catolic) cu gnosticim și mitologie scandinavă. Un ghivechi, deși aparent întâlnim ideea principală a luptei binelui cu răul, binele învinge etc

Mai mult, filmul a generat fenomene sociale gen jocuri pe calculator, formații rock. Copiii expuși unor asemenea idei/imagini vor vor manifesta mai târziu o atracţie pentru paranormal şi practici oculte. În sufletul copilului se imprimă acele stări mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate, are loc acolo un transfer de energie psiho-mentală. Consider ca până la vârsta de 4-5 ani copilului să-i prezentăm doar realitaea. Dar și mai târziu de această vârstă trebuie multă atenție, subiectul este delicat.

[Ali Baba]

cu alte cuvinte, jos vaccinu!

este taman invers de cum zice habotnicul antivaccinare, aceasta cultura, ca sa-i zic asa, are numai efecte benefice. aaa, ca-i face pe copii mai putin apti de manipularea religioasa, da! este drept, asa e. copiii inteleg mult mai multe decat cred astia si ei vor fi mai putin creduli in a accepta explicatiile "spirituale" date de maturii de genul astuia.

copilasul intelege perfect ca personificarea purcelusilor este o fantezie, stie ca lupul nu poate sufla cu forta unui uragan, acel copil va accepta mai greu mersul pe apa sau invierea mortilor, dracii omniprezenti sau... demonizarea vaccinurilor.

[stefan florin]

În prealabil postat de simpllu

Florin, tu nu ai înțeles, era o ironie. :)
Cât despre filmul Stâpânul Inelelor eu aș fi mai rezervat. Întâlnești acolo idei new age. Personajele sunt construite după anumite modele biblice, dar deformate datorită cobinațiilor de creștism (romano-catolic) cu gnosticim și mitologie scandinavă. Un ghivechi, deși aparent întâlnim ideea principală a luptei binelui cu răul, binele învinge etc

Mai mult, filmul a generat fenomene sociale gen jocuri pe calculator, formații rock. Copiii expuși unor asemenea idei/imagini vor vor manifesta mai târziu o atracţie pentru paranormal şi practici oculte. În sufletul copilului se imprimă acele stări mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate, are loc acolo un transfer de energie psiho-mentală. Consider ca până la vârsta de 4-5 ani copilului să-i prezentăm doar realitaea. Dar și mai târziu de această vârstă trebuie multă atenție, subiectul este delicat.

filmul Stapanul Inelelor NU este un film cu tenta religioasa

[ConstantinNae]

În regulă. Am înţeles. Deci, nu e bine să scriu romane fantasy. Bine. Mă voi refocaliza şi voi scrie ficţiune realistă. Mulţumesc pentru păreri.

Nu ştiu de ce catolicii bagă mereu Stăpânul Inelelor şi Cronicile din Narnia la literatură cu substrat creştin. Am văzut pe internet o mulţime de preoţi şi episcopi catolici lăudând aceste cărţi şi filme şi dându-le drept exemplu. Dacă-mi este permis să postez două link-uri exemplificative:

https://www.youtube.com/watch?v=Pio5pf-Eoi8

https://www.catholiceducation.org/en...-catholic.html

Dacă e împotriva regulilor, îmi cer iertare. Puteţi să ştergeţi linkurile.

[simpllu]

În prealabil postat de stefan florin

filmul Stapanul Inelelor NU este un film cu tenta religioasa

Asta e părerea ta.

[Krautrock]

În prealabil postat de stefan florin

amice, NU ai inteles. Eu NU sunt impotriva literaturii SF.Imi plac filmele SF. Consider trilogia "Stapanul inelelor" o capodopera a cinematografiei. Cu ce este nociva cartea "Hobitul" fata de ...sa zicem "Greuceanul" sau "1001 de nopti"? Cu nimic!

Credeam ca sunteti impotriva cartilor cu vrajitori si vrajitoare. Se pare ca nu am inteles care e pozitia dumneavoastra in legatura cu acest subiect. Oricum, daca ar fi sa eliminam toate cartile in care exista violenta, monstri, djini, balauri, vrajitori sau oameni rai, am ajunge sa avem o multime de rafturi goale prin biblioteci. ca sa nu mai spun ca nici Biblia poate nu si-ar mai avea locul acolo.

În prealabil postat de simpllu

Cât despre filmul Stâpânul Inelelor eu aș fi mai rezervat. Întâlnești acolo idei new age. Personajele sunt construite după anumite modele biblice, dar deformate datorită cobinațiilor de creștism (romano-catolic) cu gnosticim și mitologie scandinavă. Un ghivechi, deși aparent întâlnim ideea principală a luptei binelui cu răul, binele învinge etc

Nici in Iliada lui Homer nu avem modele crestine. Nici in Cantecul Nibelungilor, desi elementul crestin exista, el nu e dominant, fiind surclasat de mitologia nordica ce se prezinta sub forma unui ghiveci. Si totusi!

În prealabil postat de simpllu

Mai mult, filmul a generat fenomene sociale gen jocuri pe calculator, formații rock. Copiii expuși unor asemenea idei/imagini vor vor manifesta mai târziu o atracţie pentru paranormal şi practici oculte. În sufletul copilului se imprimă acele stări mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate, are loc acolo un transfer de energie psiho-mentală.

Aha, deci vor deveni vrajitori. Vor asculta muzica rock. Vor deveni gameri inraiti. Ciudata analiza! Dumneavoastra credeti ca pustanii din ziua de azi sunt atat de prosti incat mai cred in vrajitorie? Nu zic, unii dintre ei poate vor deveni niste dezaxati ce vor crede in practici oculte si paranormal, dar aceasta se va produce doar datorita unui sistem de educatie deficitar in care stiintele naturii au o pondere tot mai redusa. Si daca n-au invatat la ora de fizica despre forta electromagnetica, gravitationala, tare si slaba, au sa creada ca exista forte oculte. Daca n-au aflat ca lumea poate fi perceputa prin microscop, telescop, acceleratoare de particule si spectrofgrafe, vor crede ca exista o realitate paranormala. Cat despre muzica rock, ea e cam pe cale de disparitie la noi, deoarece e prea complicata ca si mod de constructie (ati incercat vreodata sa cantati la vreun instrument o piesa rock adevarata, sa vedeti cat de greu e?), asa ca romanul nostru se multumeste cu manele care sunt mult mai aproape de sufletul sau.

În prealabil postat de ConstantinNae

În regulă. Am înţeles. Deci, nu e bine să scriu romane fantasy. Bine. Mă voi refocaliza şi voi scrie ficţiune realistă. Mulţumesc pentru păreri.

Daca vreti cu adevarat sa va apucati de scris, nu mai puneti intrebari pe forumuri. Ar trebui sa va doara in cot de ce spun unii sau altii. Asta daca, desigur, aveti ceva de spus in domeniul scrisului. Literatura adevarata nu se face la "mica barfa de la colt de strada". Ca scrieti in maniera realista sau fabulati pur si simplu e neimportant. Valoarea a ceea ce scrieti e singura care conteaza.

În prealabil postat de catalin2

Cel mai simplu e sa intrebi preoti, gasesti si pe net o multime de preoti si calugari carora sa le ceri parerea. E o parere mai avizata decat a cuiva de pe forum, mai ales ca iti raspund si atei.

Da, de parca preotii sunt mari autoritati in critica si teoria literara! Ei ii vor putea explica omului cum si despre ce sa scrie... sa fim seriosi! Poate colegul nostru de forum chiar are talent si vocatie scriitoriceasca, desi, dupa modul in care vad ca pune problema, am anumite indoieli. S-ar putea insa sa ma insel. In definitiv, duca-se la preot! Duca-se chiar si la patriarhul daca vrea!

Eu unul in locul lui nu m-as duce nicaieri. M-as apuca pur si simplu sa scriu asa cum ma-ndeamna pana sau condeiul ramanand surd la tot ceea ce zbiara si ma sfatuiesc unii sau altii. Ca pana la urma ceea ce scrii trebuie sa vina din interiorul tau, nu sa se nasca din galagia pe care ti-o fac unii sfatuitori la ureche. Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea... in varianta mea.