Este păcat să scrii literatură fantasy / SF?

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de simpllu

Pentru că au substrat creștin, Tolkien a fost romano-catolic, iar C. S. Lewis anglican. Lewis s-a convertit la creștinism în urma discuțiilor cu bunul său prieten Tolkien.

P.S. Ești ortodox, dacă nu sunt prea indiscret?

Lewis a devenit ortodox? ca poti sa fii crestin catolic, crestin baptist , crestin ortodox

[simpllu]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Lewis a devenit ortodox?

Nu, am spus că a fost anglican.

[stefan florin]

În prealabil postat de simpllu

Asta e părerea ta.

daca e sa cautam noduri in papura peste tot, si Tom&Jerry are un mic substrat religios!

[simpllu]

În prealabil postat de stefan florin

daca e sa cautam noduri in papura peste tot

Sincer, chiar nu mă lasă inima să postez reflecțiile creștine ale unui preot ortodox la acest film.

[Krautrock]

În prealabil postat de stefan florin

amice, NU ai inteles. Eu NU sunt impotriva literaturii SF.Imi plac filmele SF. Consider trilogia "Stapanul inelelor" o capodopera a cinematografiei. Cu ce este nociva cartea "Hobitul" fata de ...sa zicem "Greuceanul" sau "1001 de nopti"? Cu nimic!

Credeam ca sunteti impotriva cartilor cu vrajitori si vrajitoare. Se pare ca nu am inteles care e pozitia dumneavoastra in legatura cu acest subiect. Oricum, daca ar fi sa eliminam toate cartile in care exista violenta, monstri, djini, balauri, vrajitori sau oameni rai, am ajunge sa avem o multime de rafturi goale prin biblioteci. ca sa nu mai spun ca nici Biblia poate nu si-ar mai avea locul acolo.

În prealabil postat de simpllu

Cât despre filmul Stâpânul Inelelor eu aș fi mai rezervat. Întâlnești acolo idei new age. Personajele sunt construite după anumite modele biblice, dar deformate datorită cobinațiilor de creștism (romano-catolic) cu gnosticim și mitologie scandinavă. Un ghivechi, deși aparent întâlnim ideea principală a luptei binelui cu răul, binele învinge etc

Nici in Iliada lui Homer nu avem modele crestine. Nici in Cantecul Nibelungilor, desi elementul crestin exista, el nu e dominant, fiind surclasat de mitologia nordica ce se prezinta sub forma unui ghiveci. Si totusi!

În prealabil postat de simpllu

Mai mult, filmul a generat fenomene sociale gen jocuri pe calculator, formații rock. Copiii expuși unor asemenea idei/imagini vor vor manifesta mai târziu o atracţie pentru paranormal şi practici oculte. În sufletul copilului se imprimă acele stări mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate, are loc acolo un transfer de energie psiho-mentală.

Aha, deci vor deveni vrajitori. Vor asculta muzica rock. Vor deveni gameri inraiti. Ciudata analiza! Dumneavoastra credeti ca pustanii din ziua de azi sunt atat de prosti incat mai cred in vrajitorie? Nu zic, unii dintre ei poate vor deveni niste dezaxati ce vor crede in practici oculte si paranormal, dar aceasta se va produce doar datorita unui sistem de educatie deficitar in care stiintele naturii au o pondere tot mai redusa. Si daca n-au invatat la ora de fizica despre forta electromagnetica, gravitationala, tare si slaba, au sa creada ca exista forte oculte. Daca n-au aflat ca lumea poate fi perceputa prin microscop, telescop, acceleratoare de particule si spectrofgrafe, vor crede ca exista o realitate paranormala. Cat despre muzica rock, ea e cam pe cale de disparitie la noi, deoarece e prea complicata ca si mod de constructie (ati incercat vreodata sa cantati la vreun instrument o piesa rock adevarata, sa vedeti cat de greu e?), asa ca romanul nostru se multumeste cu manele care sunt mult mai aproape de sufletul sau.

În prealabil postat de ConstantinNae

În regulă. Am înţeles. Deci, nu e bine să scriu romane fantasy. Bine. Mă voi refocaliza şi voi scrie ficţiune realistă. Mulţumesc pentru păreri.

Daca vreti cu adevarat sa va apucati de scris, nu mai puneti intrebari pe forumuri. Ar trebui sa va doara in cot de ce spun unii sau altii. Asta daca, desigur, aveti ceva de spus in domeniul scrisului. Literatura adevarata nu se face la "mica barfa de la colt de strada". Ca scrieti in maniera realista sau fabulati pur si simplu e neimportant. Valoarea a ceea ce scrieti e singura care conteaza.

În prealabil postat de catalin2

Cel mai simplu e sa intrebi preoti, gasesti si pe net o multime de preoti si calugari carora sa le ceri parerea. E o parere mai avizata decat a cuiva de pe forum, mai ales ca iti raspund si atei.

Da, de parca preotii sunt mari autoritati in critica si teoria literara! Ei ii vor putea explica omului cum si despre ce sa scrie... sa fim seriosi! Poate colegul nostru de forum chiar are talent si vocatie scriitoriceasca, desi, dupa modul in care vad ca pune problema, am anumite indoieli. S-ar putea insa sa ma insel. In definitiv, duca-se la preot! Duca-se chiar si la patriarhul daca vrea!

Eu unul in locul lui nu m-as duce nicaieri. M-as apuca pur si simplu sa scriu asa cum ma-ndeamna pana sau condeiul ramanand surd la tot ceea ce zbiara si ma sfatuiesc unii sau altii. Ca pana la urma ceea ce scrii trebuie sa vina din interiorul tau, nu sa se nasca din galagia pe care ti-o fac unii sfatuitori la ureche. Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea... in varianta mea.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de ConstantinNae

Care este opinia Bisericii ortodoxe cu privire la scrierea de cărţi (romane şi nuvele) de genul fantasy şi science-fiction? Catolicii spun că este în regulă dacă opera literară are ca temă victoria binelui asupra răului şi promovarea valorilor morale creştine. Protestanţii şi Catolicii îi dau drepte exemple pe C.S. Lewis şi pe J.R.R. Tolkien, ale căror romane fantasy au simbolism creştin (de exemplu, Gandaalf din Stăpânul Inelelor îl simbolizează pe Isus care este ucis şi este readus la viaţă după ce luptă cu forţele răului; la fel şi leul Aslan din cărţile Narnia, care se sacrifică pentru dreptate şi apoi înviază).

Am cochetat de mult timp cu idea de a scrie romane (am publicat câteva articole într-o revistă literară în timpul facultăţii) şi pot să spun că genul fantasy mă atrage. Anul trecut am început să lucrez la un roman de acet gen, isnpirat din folclorul românesc, din poveştile despre iele şi vârcolaci, dar l-am abandonat pentru că m-a cuprins o mustrare interioară ca venită de la Duhul Sfânt care mă face să cred că este păcat să scrii astfel de cărţi. Am rămas cu fişierul Word cu 30 de pagini scrise şi nu ştiu dacă să-l continui sau nu. Dacă aş introduce elemente creştine, ca de exemplu un preot care luptă prin rugăciune împotriva forţelor răului, ar fi mai bine? Mai rău?

Am nevoie de părerile şi sfaturile dvs.

Mulţumesc şi Doamne ajută!

Mama mea era fascinata de cand eu eram inca mic, de cartea "Strainii din Kipukua" un roman fantastic, exotic scrisa de Mitropolitul Bartolomeu Anania . Pe langa teolog s-a afirmat si ca poet, dramaturg si prrozator de mare valoare literara.

Eu nu am apucat inca sa o citesc dar cateva opinii aici:
https://www.crainou.ro/2016/02/20/va...i-din-kipukua/
http://www.jurnaldecarte.ro/prezenta...aleriu-anania/

Citat din ultima adresa: "Romanul Străini din Kipukua reprezintă o serie de 17 „povestiri-identitate”, de crize ale subiectivismului, în care realul reuşeşte să se împletească în ireal, iar sacrul reuşeşte să se integreze mistuitor într-un cadru profan, încercând să depăşească acea „cenzură transcendentă” pe care Lucian Blaga i-o atribuie „Marelui Anonim”. Drumul parcurs de narator este unul iniţiatic, având la bază o apropiere de sine ce oscilează între căutare, rătăcire şi revoltă, încercând să reînvie sub o flamură a cărei deviză poartă imaginea omului care sfinţeşte locul.
Valeriu Anania maschează în romanul său un drum oblic în care omul caută să se descotorosească de obsesia destinului, devenind propria sa operă de artă, un om invulnerabil în faţa devenirii ce ajunge să fie o piatra de hotar a unui spaţiu sacru.Această întoarcere, această convalescenţă îşi caută rădăcinile în păcatul originar, debarasându-se treptat de moarte sub un chip anonim al divinităţii."

Constantin , Par. Anania avea vrreo 55 de ani cand a scris cartea deci avea o nume conceptie despre viata. A vrut sa transmita un mesaj anume cu aceasta carte.

Legat de ceea ce ai zis cu scrierea acestor carti.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel- Capitolul 6
12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

Deci daca ai ceva de transmis ,un mesaj care sa fie cuiva util e Ok. Fiindca in zi de azi e prea multa informatie de extrem de slaba valoare. Daca stau sa ma uit la un film de nenumarate ori nu am ce sa vad. Am ajuns sa ma uit pe net inainte, sa caut referrinte despre filmul respectiv, ca sa nu pierd timpul degeaba. Pe vrremea lui "Ceasca" erau filme mai putine dar era efectiv valoare,vedeai multe filme frumoase. Aparand un timp enorm de emisie, au aparut o sumedenie de emisiuni,filme,desene animate etc de extrem de slaba valoare.
La fel si in domeniul cartilor informatie multa,oferta mare acum cu internetul. Deci eu zic asa, daca ai un mesaj, care crezi ca ar ajuta cuiva cu ceva, e OK. Dar sa nu faci cum fac azi multi ,incearca sa invete pe altii, dar prima data nu sau cladit pe ei insisi, ca sa aiba ce invata pe altii. Deci cladeste-te pe tine prima data, studiaza, apropiete de Biserica si apoi cand ai un mesaj care crezi ca ar ajuta cuiva, scrie.

[fallen]

Interesant acest subiect.
Totuși nu cred ca moralitatea sau imoralitatea este legata de faptul ca opera e despre iele vârcolaci si spiriduși sau despre oameni reali ( ioni, morometi , criminali, adulterini, etc)
Nevoia de a scrie, de a crea ( inventa) povesti este aproape de când lumea și pământul . Probabil majoritatea sunt de inspirație reala. Drept urmare ele pot da un exemplu bun, o învățătură de viață, sau deopotrivă pot sminti, la fel ca și întâmplările din viața reală. Nu degeaba se spune ca viața bate filmul . Cine se apuca totusi sa scrie un roman, nuvela, piesa , film inspirat de o poveste reala pe care a auzit o și l a marcat , de obicei o face cu intenția de a sminti lumea , ci din contra .
Dacă însă nu scrii despre ( sau inspirat din) ceva din viața reală, ci pur și simplu mintea ta inventează povesti , dar tu știi ca sunt povesti și le prezinți ca atare , e încă ok. Important e sa nu ajungi sa susții ca acele lucruri s -au întâmplat pe bune. Sau sa ajungi sa iei de bun ( drept adevăr istoric) întâmplări din anumite romane sau filme (,Cum mi a spus mie cineva ca ludovic 14 aka regele soare era fiul lui d'artagnan care fusese amantul reginei 😅; sau ca pe fundul marii s -a găsit "adevărată biblie" sAMD. ..)
De asemenea dacă scrii din propria imaginație nu știi când și în ce măsură ești inspirat de Duhul sfânt și când ești inspirat de diavol. Ca sa fii 100% inspirat divin trebuie sa fii un om cu o viață și o trăire foarte sfânta, foarte smerit, cât se poate de golit de patimi și de părere de sine, ca sa te poți umple de har. Ori, majoritatea nu suntem așa. Drept urmare nici creația noastră nu poate fi sfânta. Însă nu înseamnă ca nu poate fi moralizatoare. Cu toate ca exista capcana ca aceeași poveste fie ea reala sau fictiva pe unii sa îi lumineze iar pe alții sa îi amintească. Depinde și de starea celui care aude sau privește. O albina va căuta și va găsi doar florile cele mai înmiresmate pe când o musca de gunoi numai spurcaciuni.

[stefan florin]

În prealabil postat de simpllu

Sincer, chiar nu mă lasă inima să postez reflecțiile creștine ale unui preot ortodox la acest film.

nu inseamna ca acel preot are si dreptate

[ConstantinNae]

În prealabil postat de catalin2

Cel mai simplu e sa intrebi preoti, gasesti si pe net o multime de preoti si calugari carora sa le ceri parerea.

Unde îi găsesc?

[ioana-ancuta]

Aud din ce in ce mai des faptul ca oamenii vor sa isi vindece traume din copilarie si apeleaza la aceste constelatii. Ce pareri aveti??