Lumina de la Ierusalim

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Această poruncă bisericească nu are nici un temei în întreaga Tradiție a Bisericii și nu este altceva decât rodul influențelor scolastice care au început să se propage în Teologia Răsăriteană începând cu anul 1642 la ruși. Cu toate acestea BOR a introdus în Catehism aceste porunci doar în 1952. În această perioadă (1642) s-au propagat și celelalte idei pe care mereu le discutăm în contradictoriu.

QED. Sa observam ce spun (neo)protestantii: ca dupa primele secole Biserica a adoptat invataturi gresite si abia protestantii (sau neoprotestantii) au reusit sa restaureze adevarul. Ce spui tu si cei ce sustin aceste conceptii: ca in 1642 Biserica a adoptat niste idei gresite cu influente scolastice si abia in secolul XX ortodocsii luminati (ecumenistii) au redescoperit adevarul. Observi de ce conceptiile ecumeniste sunt de influenta protestanta? Ceea ce sustii tu (si cei citati) e mai grav decat ceea ce discutam, ca Biserica se afla in eroare de peste trei secole. Iar in cazul impartasirii, e ceva destul de grav, Biserica propovaduieste impartasirea de 4 ori pe an, ba chiar la un an, desi se sustine ca e gresit sa stea cineva 40 de zile fara sa se impartaseasca. Asta ar insemna ca s-a putut mantui cineva extrem de greu in aceasta perioada. Noroc cu ecumenistii, au scos Biserica din greseala.

Ceea ce spui e eronat, nu au aparut aceste conceptii in 1642, ci dupa primele secole, cum spun chiar cei ce sustin impartasirea fara spovedanie. Iar practica Bisericii de azi e afirmata chiar de Sfantul Ioan Gura de Aur, in secolul IV. Sfantul spune ca in timpul sau unii se impartasesc la un an, altii de doua ori pe an si altii mai des. Spune ca nu gresesc nici unii nici altii, chiar spune ca nu ii critica pe cei ce se impartasesc la un an, deci nu e gresit. Dar chiar Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca in acea perioada, in acea parte, credinciosii se impartaseau de 3 ori pe an (deci mai putin decat la noi). SFantul spune ca nu gresesc nici cei ce se impartasesc de 3 ori sau de 2 ori pe an. Dar acestia cu impartasirea deasa dau doar ce vor ei din spusele sfintilor.

Biserica este sfanta, nu exista eroare in ea niciodata, pentru ca este stalp si temelie a adevarului. Nu doar acum, dar niciodata Biserica nu a adoptat invataturi sau practici gresite. Biserica a imbunatatit tot timpul slujbele si practicile, deci acum acestea sunt in stare mai completa decat oricand. Cine spune ca in Biserica au intrat cocneptii gresite nu marturiseste versetul din Crez despre Biserica, legat de faptul ca Biserica este sfanta.

[flying]

În prealabil postat de catalin2

Ceea ce spui e eronat, nu au aparut aceste conceptii in 1642, ci dupa primele secole, cum spun chiar cei ce sustin impartasirea fara spovedanie. Iar practica Bisericii de azi e afirmata chiar de Sfantul Ioan Gura de Aur, in secolul IV. Sfantul spune ca in timpul sau unii se impartasesc la un an, altii de doua ori pe an si altii mai des. Spune ca nu gresesc nici unii nici altii, chiar spune ca nu ii critica pe cei ce se impartasesc la un an, deci nu e gresit.

De unde sa stie simpllu lucrurile astea,ce...el a trait pe timpul lui Sf. Ioan Gura de Aur? simpllu nu e prea interesat de cate ori se impartaseste cineva ,el e interesat sa se contrazica cu tine,dar nu intelege ca tu doar expui invatatura Bisericii .

simpllu,cel care baga zazanie in Biserica nu e miscat de Duhul lui Dumnezeu ci de alte duhulete.

[Ali Baba]

cat de frumos zice aici, cat de penibili sunt unii si cum s-a "imbunatatit" Biserica...

" la un veac după libertatea acordată creştinismului, majoritatea credincioşilor nu se mai împărtăşeau decât în posturile mari, cu toate că, în Constantinopol spre exemplu, Sfânta Liturghie se săvârşea zilnic. Sfântul Ioan Hrisostom ne informează că „unii creştini se împărtăşeau de mai multe ori, alţii de mai puţine ori, cei mai mulţi o singură dată sau de două ori pe an, iar monahii din pustie şi la doi ani” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia XVIII către evrei). El mai spune că „nici obişnuinţele, nici soroacele să te îndemne să te apropii, ci curăţia şi nevinovăţia sufletului, cugetul curat. Timpul de împărtăşire pentru voi să fie conştiinţa curată” (Despre botezul lui Hristos). Aceasta este şi singura condiţie pusă de Biserica Ortodoxă în calea împărtăşirii: conştiinţa curată. Ea n-a impus vreodată termene obligatorii pentru cuminecare, chiar dacă a căutat să stabilească anumite reguli: în cele patru posturi de peste an / sau măcar o dată pe an, la patruzeci de zile şi/sau la treizeci de zile (cum spune Sfântul Simeon al Tessalonicului, „pentru cei sporiţi”)."

"constiinta curata", adica exact ce spunea pavel: "cercetarea pe sine insusi si apropierea cu nevrednicie". spovedania este la fel de importanta, dar nu cred ca e vorba despre spovedanie mai sus.

[Ali Baba]

iata, chiar pe acest site:

"2. Venirea la Biserica si tinuta in cadrul Sfintei Liturghii

Pentru ca cineva sa se poata impartasi cu Sfintele Taine, trebuie ca mai intai de toate sa vina la Biserica. Din perspectiva Sfantului Ioan Hrisostom, orice crestin care vine la Sfanta Liturghie este dator sa se si impartaseasca la momentul potrivit si cuvenit. Sfantul Ioan nu imparte credinciosii in doua categorii: cei care doar asista la slujba si cei care se impartasesc. Nu! Ci odata ce ai venit la biserica, trebuie sa fii pregatit sa te si impartasesti. Ca stare sufleteasca, noi trebuie sa pastram o liniste totala, fiind atenti la desfasurarea Sfintei Slujbe, fiind convinsi ca ne aflam in prezenta lui Iisus Hristos Insusi. De asemenea, in timpul Sfintei Liturghii credinciosului i se cere o participare activa si constienta . Mai mult decat atat, toti trebuie sa fim inflacarati si entuziasmati, sa avem sufletele clocotitoare, sa fim cu mintile treze si sa nu ne apropiem cu scarba sau cu pasi sovaitori . Aceasta nu este un lucru imposibil ori cu neputinta de indeplinit, mai ales daca tinem seama ca „din cele o suta saizeci si opt de ceasuri ale saptamanii, macar unul sa fie dat lui Dumnezeu in intregime” . Vom fi inflacarati si entuziasmati, vom avea mintile treze doar daca, mai dinainte de a veni la biserica, ne-am cercetat pe noi insine (potrivit Cuvantului Sfantului Apostol Pavel: „Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Pahar” – I Cor. 11, 28). Drept urmare, cercetarea de sine este obligatorie pentru a nu ne impartasi cu nevrednicie, caci, cel ce face aceasta, vinovat este fata de Trupul si Sangele Mantuitorului (I Cor. 11, 23 – 31)."

cititi tot daca aveti timp, cat de frumos si clar...

https://www.crestinortodox.ro/religi...ur-121087.html

[catalin2]

În prealabil postat de Ali Baba

iata, chiar pe acest site:

"2. Venirea la Biserica si tinuta in cadrul Sfintei Liturghii

Pentru ca cineva sa se poata impartasi cu Sfintele Taine, trebuie ca mai intai de toate sa vina la Biserica. Din perspectiva Sfantului Ioan Hrisostom, orice crestin care vine la Sfanta Liturghie este dator sa se si impartaseasca la momentul potrivit si cuvenit. Sfantul Ioan nu imparte credinciosii in doua categorii: cei care doar asista la slujba si cei care se impartasesc. Nu! Ci odata ce ai venit la biserica, trebuie sa fii pregatit sa te si impartasesti. Ca stare sufleteasca, noi trebuie sa pastram o liniste totala, fiind atenti la desfasurarea Sfintei Slujbe, fiind convinsi ca ne aflam in prezenta lui Iisus Hristos Insusi. De asemenea, in timpul Sfintei Liturghii credinciosului i se cere o participare activa si constienta . Mai mult decat atat, toti trebuie sa fim inflacarati si entuziasmati, sa avem sufletele clocotitoare, sa fim cu mintile treze si sa nu ne apropiem cu scarba sau cu pasi sovaitori . Aceasta nu este un lucru imposibil ori cu neputinta de indeplinit, mai ales daca tinem seama ca „din cele o suta saizeci si opt de ceasuri ale saptamanii, macar unul sa fie dat lui Dumnezeu in intregime” . Vom fi inflacarati si entuziasmati, vom avea mintile treze doar daca, mai dinainte de a veni la biserica, ne-am cercetat pe noi insine (potrivit Cuvantului Sfantului Apostol Pavel: „Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Pahar” – I Cor. 11, 28). Drept urmare, cercetarea de sine este obligatorie pentru a nu ne impartasi cu nevrednicie, caci, cel ce face aceasta, vinovat este fata de Trupul si Sangele Mantuitorului (I Cor. 11, 23 – 31)."

cititi tot daca aveti timp, cat de frumos si clar...

https://www.crestinortodox.ro/religi...ur-121087.html

Pe site poate scrie aproape oricine, chiar si unii useri de pe forum scriau si pe site. Autorul este un laic (om politic, daca am inteles bine), care a facut studii de teologie. Sustine aceste conceptii cu impartasirea deasa, dar intr-un interviu cu Parintele Arsenie Papacioc, acesta ii raspunde de ce nu e bine sa se impartseasca des cineva: https://www.crestinortodox.ro/religi...os-124150.html

"Asa cum am spus, impartasirea nu trebuie considerata dupa idei fixe, numaidecat deasa sau rara. Rara, pentru ca e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Sau. Si iti trebui o pregatire. Daca n-ai haina de nunta… Pai, Sfanta Scriptura spune ca te leaga si te da afara. Asadar, trebuie sa fii pregatit. Si daca te impartasesti foarte des, incepi, ca fiinta omeneasca nerodata, neslefuita, s-o iei ca un obicei, nu cu teama si cu frica de Dumnezeu. Dar daca o iei din obisnuinta sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele parti, este o greseala extrem de mare.

- Cu alte cuvinte, este intotdeauna necesara Spovedania inainte de Sfanta Impartasanie?
- Este, ca sa-ti ierte pacatele."

[catalin2]

Despre aceasta greseala de tip protestant a intoarcerii la Biserica Primara, de care am spus si eu: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...erica-primara/

IPS HIEROTHEOS VLACHOS DENUNTA O GRAVA EREZIE SI HULA DE TIP PROTESTANT care ameninta teologia si viata Bisericii ortodoxe de astazi, viclenind in numele intoarcerii la “Biserica primara”

În ultima vreme se infiltrează şi încolţeşte o învăţătură eretică care surpă indirect întregul edificiu al învăţăturii ortodoxe. Nu i-aş arăta un interes special şi atenţie, dacă nu aş vedea că se răspândeşte ca molima: o întâlnesc în cărţi şi texte ale teologilor şi filozofilor, în articole, în conferinţe care se ascultă de la posturile de radio.

Nu este lovită făţiş învăţătura dogmatică a Sfintei Scripturi, a Sinoadelor Ecumenice, ci sunt atacate cu perfidie premizele teologiei ortodoxe.

Se scrie şi se spune că începând cu secolul III Părinţii Bisericii au alterat tradiţia bisericească primară.

Biserica veche, se afirmă, trăia taina Bisericii în Dumnezeiasca Euharistie, „icoană şi arătare anticipată a Împărăţiei eshatologice a lui Dumnezeu”, de unde reiese că Dumnezeiasca Euharistie uniformizează, în măsura posibilului, comunităţile creştine locale istorice ca „expresie autentică a slavei eshatologice a Împărăţiei lui Dumnezeu”.

Opiniile acestea pot părea plauzibile, în realitate însă se vădeşte că sunt problematice, dacă sunt comparate cu înţelegerea ortodoxă a celor referitoare la Dumnezeiasca Euharistie ca arătare a Împărăţiei lui Dumnezeu şi la împărtăşirea de slava eshatologică a Împărăţiei.

De asemenea, nu interpretează slava lui Dumnezeu ca Lumină necreată şi trăirea slavei eshatologice ca participare la Lumina necreată în timpul vederii lui Dumnezeu, aşa cum au trăit-o cei trei Ucenici pe muntele Schimbării la Faţă şi Apostolii în ziua Cincizecimii, care au primit pe Duhul Sfânt şi au devenit mădulare ale Trupului înviat al lui Hristos. Această vedere a lui Dumnezeu şi participare la slava lui Dumnezeu este trăirea slavei eshatologice a Împărăţiei şi în timpul Dumnezeieştii Liturghii de către cei vrednici de această experienţă, de către cei îndumnezeiţi.

Însă, cei care folosesc asemenea expresii, precum „Biserică”, „Dumnezeiască Euharistie” şi „Împărăţie a lui Dumnezeu”, le interpretează foarte exterior, sentimental sau printr-un discurs teologic raţional abstract."

În Dumnezeiasca Euharistie trăiesc slava eshatologică a Împărăţiei cei care ajung la vederea lui Dumnezeu şi nu cei care doar cred că participă la această realitate în mod mecanic, cu patimile şi cu slăbiciunile lor.

Experienţa slavei eshatologice a Împărăţiei nu se întâmplă automat prin veşmintele frumoase şi psalmodieri, nici prin împărtăşirea de Trupul şi Sângele lui Hristos fără condiţiile prealabile necesare, ci prin experienţa îndumnezeirii în dumnezeiasca Liturghie şi în timpul dumnezeieştii Împărtăşiri."

[catalin2]

Am citit ca toti nepomenitorii si cei ce sustin nepomenirea sunt partizanii impartasirii dese (probabil si fara pregatire, adica spovedanie si port). Din pacate "roadele" acestor conceptii aparute in sec. XX incep sa se vada, ruperea de Biserica.

[catalin2]

În prealabil postat de Ali Baba

cat de frumos zice aici, cat de penibili sunt unii si cum s-a "imbunatatit" Biserica...

" la un veac după libertatea acordată creştinismului, majoritatea credincioşilor nu se mai împărtăşeau decât în posturile mari, cu toate că, în Constantinopol spre exemplu, Sfânta Liturghie se săvârşea zilnic. Sfântul Ioan Hrisostom ne informează că „unii creştini se împărtăşeau de mai multe ori, alţii de mai puţine ori, cei mai mulţi o singură dată sau de două ori pe an, iar monahii din pustie şi la doi ani” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia XVIII către evrei). El mai spune că „nici obişnuinţele, nici soroacele să te îndemne să te apropii, ci curăţia şi nevinovăţia sufletului, cugetul curat. Timpul de împărtăşire pentru voi să fie conştiinţa curată” (Despre botezul lui Hristos). Aceasta este şi singura condiţie pusă de Biserica Ortodoxă în calea împărtăşirii: conştiinţa curată. Ea n-a impus vreodată termene obligatorii pentru cuminecare, chiar dacă a căutat să stabilească anumite reguli: în cele patru posturi de peste an / sau măcar o dată pe an, la patruzeci de zile şi/sau la treizeci de zile (cum spune Sfântul Simeon al Tessalonicului, „pentru cei sporiţi”)."

"constiinta curata", adica exact ce spunea pavel: "cercetarea pe sine insusi si apropierea cu nevrednicie". spovedania este la fel de importanta, dar nu cred ca e vorba despre spovedanie mai sus.

Nu e vorba de spovedanie pentru ca nu era spovedania personala in timpul sfantului, a fost introdusa imediat dupa acea perioada. Exista doar spovedania publica, s-a renuntat la aceasta pentru ca se sminteau ceilalti si unii se rusinau sa spuna in public ce pacate au facut. Se tinea doar post aspru inainte de impartasire. Acolo nu e doar ce spune sfantul, e o parte dintr-un articol, sunt si parerile autorului.

[simpllu]

În prealabil postat de flying

De unde sa stie simpllu lucrurile astea,ce...el a trait pe timpul lui Sf. Ioan Gura de Aur?

De părcă genul asta de băgat în seamă ține loc de argument. Totuși, dacă te-ai băgat în seamă, știi ce spune Sf. Ioan Gură de Aur?

În prealabil postat de flying

simpllu nu e prea interesat de cate ori se impartaseste cineva ,el e interesat sa se contrazica cu tine,dar nu intelege ca tu doar expui invatatura Bisericii.

Nu pritene, eu mă contrazic când se găsește un deștept ca și Cătălin să afirme că nu știu ce părinte e ecumenist.

În prealabil postat de flying

simpllu,cel care baga zazanie in Biserica nu e miscat de Duhul lui Dumnezeu ci de alte duhulete.

Oare ignoranța voastră de ce duhulețe este mișcată? Ah, am uitat că ”sufletul are nevoie de timp”! :))

[simpllu]

Să revenim la subiectul topicului. Cătăline, am primit răspauns de la Părintele Pruteanu:

”1. Eu cred că ceea ce se întâmplă la Ierusalim în Sâmbăta Mare se îmtâmplă şi în altarul oricărei biserici.
2. Din acest motiv, nu este nevoie de a aduce lumina de la Ierusalim, din moment ce fiecare Sfântă Masă este mormântul Domnului. ”

Ceea ce îți spuneam se confirmă, tu poți nega în continuare. Încerci pe orice cale să denigrezi, ca atare pe acest subiect (lumina de la Ierusalim) ai amintit de împărtășire și uite așa am scris zeci de pagini off-line.