Raspunsuri duhovnicesti +

[repavon]

interesant forum

[cristiboss56]

În prealabil postat de repavon

interesant forum

Povestea magarului
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

[cristiboss56]

- Care este începutul fericirii?

- Să nu-ţi mai doreşti nimic! Caci atunci când ai şi mai vrei nu te bucuri niciodată, nu poți fi fericit, ăsta este începutul fericirii!

- Când ai sănătate, când ai unde să locuiești, când ai ce să mănânci şi ai ce-ţi trebuie şi nu ai alergat din greu pentru ele, este dar de la Dumnezeu !

- Pentru că omenii cârtesc şi mai auzi pe câte unul când zice: "Părinte, am băgat bani cu sacul în copii! Am dorit să-mi fac copilul om! Şi totuși el este în puşcărie, se droghează, nu lucrează și-a ratat viitorul!"
- Alteori mai auzi:
"Părinte i-am luat casă, i-am făcut zestre, i-am luat maşină i-am dat tot ce-i trebuie, numai să aibă o fată să se însoare, dar el joacă totul la jocuri de noroc şi pierde tot!"

- Lasă-l să sufere puţin greul, să simtă o lipsă, să simtă de două ori şi abia atunci preţuieşte pruncul, munca părinților primită de a gata!
https://www.youtube.com/watch?v=fL7zLUjZBbs

[cristiboss56]

Sfinții Apostoli Petru și Pavel
Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 40, pp. 142-143.
„(...) A fericit cuvântul dumnezeiesc pe Petru, verhovnicul Apostolilor. Căci (...) Petru, părăsind părerile copilărești și necuvenite ale mulțimilor, a declarat cu mare înțelepciune și știință, zicând: «Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu». De aceea a primit cu mult înainte răsplata arătată înțelegerii lui. Căci Hristos i-a spus: «Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge i-au descoperit ție, ci Tatăl Meu cel din ceruri. Și Eu îți voi spune ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui pe ea» (Matei 16, 17-18). Ceea ce numește «piatră», printr-o asemănare de nume, socotesc că nu e nimic altceva decât credința neclătinată și foarte puternică a ucenicului pe care s-a rezemat și fixat, cu neputință de-a cădea, Biserica lui Hristos, rămânând nedărâmată de porțile iadului. Iar credința lui Petru se adresează Fiului, nu printr-o improvizare nereflectată și răsărită din gânduri omenești, ci dintr-o tainică inspirație de sus Dumnezeu Tatăl arătându-L clar pe Fiul Său și sădind siguranța referitoare la El în sufletele celor credincioși. Căci n-a mințit Hristos spunând: «Trup și sânge nu ți-a descoperit ție, ci Tatăl Meu cel din ceruri».”
Origen, Despre rugăciune, XXXI, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 286-287
„Despre puterea Domnului, lucrătoare prin Biserică, Pavel spune: adunându-vă voi și duhul meu, cu puterea Domnului Hristos, ceea ce înseamnă că puterea Domnului nu este numai la efeseni, ci și la corinteni. Și dacă, pe când era încă îmbrăcat în trup, Pavel credea că poate să lucreze cu duhul și în Corint, atunci nu trebuie pierdută nădejdea că și cei fericiți, după ce au ieșit din trupurile lor, se grăbesc, cu duhul, la adunările Bisericii, mai degrabă decât unul care este încă în trup. De aceea nu trebuie să se atribuie prea puțină însemnătate rugăciunilor din aceste biserici, fiindcă ele cuprind ceva excepțional pentru cel care vine acolo în mod cu*viincios.”

[cristiboss56]

Domnul nostru Iisus Hristos ne vorbea: „Umblați în lumină, până când este lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul”. Până când ne luminează în această viață lumina lui Hristos, până când auziți sfintele cuvinte ale Evangheliei și poruncilor lui Hristos, până când v-a învrednicit Domnul să frecventați sfânta biserică, umblați în această lumină. Pentru că lumina aceasta se va stinge pentru voi când va veni ceasul morții, și după mormânt nu mai există pocăință, și veți primi răsplătirea pe care o meritați.
Așadar, umblați în lumină atâta timp cât este lumină, ca să nu se stingă pentru voi și să nu vă cuprindă întunericul veșnic, de moarte. Sfântul Apostol Pavel spune: „Astăzi este timpul bineplăcut, astăzi este zi de mântuire”. Iată, acum, până când suntem vii, este pentru noi timpul bineplăcut, timpul mântuirii! Acum trebuie să ne gândim la mântuirea noastră și să ne pregătim de viața veșnică. Așa se pregătesc toți creștinii, toți cei care-L iubesc pe Hristos.
(Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, București, 2010, pp. 328-329)

[cristiboss56]

Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a XXI-a, V-VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 7, pp. 109-110
„Dumnezeu vrea să găsească în voi o cale pentru a putea intra în sufletele voastre și a rămâne acolo; pregătiți-I o cărare, precum este scris: Drepte faceți cărările Lui. Glasul celui ce strigă în pustie. Un glas strigă: Gătiți calea. Glasul începe și ajunge la urechi, apoi, după glas sau mai bine-zis deodată cu el, cuvântul intră în auz. În acest înțeles a propovăduit Ioan pe Hristos. Să vedem, acum, ce anunță glasul despre Cuvânt: Pregătiți calea Domnului. Ce fel de cale trebuie să pregătim noi Domnului? Este vorba despre o cale trupească? Cuvântul Domnului poate, oare, străbate o atare cale? Sau trebuie pregătită Domnului o cale lăuntrică și rânduită, în inima noastră, ca pe niște piste drepte legate între ele? Aceasta este calea pe care a intrat Cuvântul lui Dumnezeu, Care se așază în inima omenească, în stare să o cucerească.
Mare este inima omului și cuprinzătoare! Câtă putere cuprinde ea când este curată! Vrei să cu*noști mărimea și lărgimea ei? Ia aminte la îndrumarea dumnezeiască ce învață, căci El este Cel care zice: El mi-a dat cunoștința cea adevărată despre cele ce sunt, ca să știu întocmirea lumii și lucrarea stihiilor.”

[cristiboss56]

Rugăciunea este păzitoarea întregii înţelepciuni, pedepsitoare a mâniei, împilare a îngâmfării, curăţire a pomenirilor de rău, surpare a pizmei şi îndreptarea păgânătăţii la vieţuirea creştinească pe calea vieţii. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuire a casei, bună aşezare a cetăţii, tăria împărăţiei, biruinţă în războaie asupra vrăjmaşilor, întemeiere a păcii.
Rugăciunea este pecetea fecioriei, credinţa bună a celor însoţiţi prin nuntă, armă călătorilor, apărătoarea celor ce dorm, îndrăzneala celor ce priveghează, bună aducere de roadă îmbelşugată a credincioşilor lucrători de pământ şi mântuire a celor ce înoată pe ape.
Rugăciunea este ajutătoare celor ce se judecă, a celor legaţi slăbire, eliberare, inimă bună a celor scârbiţi, dulceaţă celor ce se bucură, mângâiere celor ce plâng, praznic naşterilor, cunună celor însoţiţi şi înmormântare cuviincioasă celor ce adorm în Domnul. Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea în toată viaţa oamenilor. De aceasta niciodată să nu vă despărţiţi sau să vă depărtaţi.
(Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 55)

[reporif]

Frumos forum

[cristiboss56]

Sfântul Serafim de la Sarov, care a petrecut în genunchi pe o piatră 1000 de zile și nopți, avea o foarte mare îngăduință pentru neputințele altora. De exemplu, el le-a dat voie surorilor de la mănăstirea Diveevo să mănânce de patru ori pe zi, obicei care se păstrează și astăzi, ceea ce pentru greci este o sminteală. Sfântul nu numai că le-a permis patru mese pe zi, ci chiar le dădea voie să țină pesmeți sub pernă și să ronțăie și noaptea, dacă le e foame, numai „să nu se mâhnească”.
Acest „să nu se mâhnească” este o piatră de temelie în viața duhovnicească. Marii asceți știu că pentru o mâhnire, chiar și inconștientă, adusă cuiva, Dumnezeu nu mai primește rugăciunea. Grija de a nu mâhni e atât de mare la oamenii desăvârşiţi, încât, fiind întrebat odată de ucenici ce vor face dacă vor vedea pe un frate dormitând în biserică, Sfântul Pimen a răspuns: „Eu, cu adevărat, de voi vedea pe fratele că dormitează, pun capul lui pe genunchii mei şi-l odihnesc”.
(Ierodiacon Savatie Bastovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, pp. 59-60)

[cristiboss56]

"Toate încercările care vin în viaţa noastră trebuie să le primim cu răbdare, cu demnitate, dar și cu înțelepciune. RAIUL nu este clădit pe minciună, ură, bârfă și mândrie, ci are temelia puternică a smereniei, blândeţii, dragostei, răbdării și a faptelor bune." ~ Pr. Dumitru Păduraru