![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Editura Agapis vinde pe site-ul ei o altă versiune de îndreptar îmbogățită cu îndreptarul lui Nicodim Aghioritul și a altor sfinți, n-am citit noua versiune, am aflat de ea după ce am deschis topicul. Versiunea 2000 nu mai e folosită și nu cred că se mai vinde prin Biserici. ___________________________ E o exagerare, pentru că nu circumstanțiază nicicum, iar în rezumatul Îndreptarului la pag. 53, „m-am rugat cu ochii închiși” e trecută fără temei, la încălcarea poruncii I. Ce zice porunca I: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!" (Ies. 20, 2-3). N-avea ce căuta să fie încadrată acolo. Așadar, inserarea cu nr.55 „m-am rugat cu ochii închiși ca sectarii” e forțat introdusă atât în exemplul din Îndreptar, cât și în rezumat la final. Sfântul Serafim de Sarov chiar a dat un îndemn despre rugăciunea din Biserică. Doxologia: Este de folos ca în biserică să stai la rugăciune cu ochii închiși Citat:
Iar la rugăciunea particulară omul care știe rugăciuni pe de rost se poate ruga și cu ochii închiși fără să citească cum bine ai sesizat. În caz particular un ortodox care n-a fost niciodată în alte adunări, nici n-ar ști cum se roagă ei, abia ulterior am citit și eu la o căutare pe net pe un blog cum că cei mai vechi se rugau în trecut cu ochii închiși, dar cei care scriu acum spun că ei preferă să se roage cu ochii deschiși și sunt împărțiți, nu le e ceva specific. Cum nici faptul că spui Tatăl Nostru nu te face neoprotestant doar pentru că-l spun și ei în adunări, nici dacă te rogi cu ochii deschiși sau închiși nu reprezintă altceva mai mult decât o atitudine subiectivă de apropiere față de Dumnezeu, care nu e condamnată sau prescrisă limitativ de vreun canon e o chestie ce ține de situație. Și tot la încadrări greșite, intră și pasajul „m-am rugat cu fața la apus” în Îndreptar e trecută la încălcarea poruncii I, de parcă Dumnezeu nu e stăpânul Cerului și al pământului. Un om în primejdie sau care se roagă chiar într-un pelerinaj organizat cu preotul, când microbuzul nu se îndreaptă spre Est, se roagă ortodox tot lui Dumnezeu. Un credincios care se roagă într-o biserică ortodoxă din România sau închiriată din diaspora care nu are altarul spre Est nu spovedește preotului că „nu s-a rugat cu fața la răsărit întodeauna ci adesea și în alte direcții”, că l-ar exaspera pe acel preot slujitor la biserica cu pricina.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 29.07.2018 at 04:09:40. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
|
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
E trecută la încălcarea poruncii a VII-a, să nu fii desfrânat. Ce legătură are cu desfrânarea ? La pagina 33 din Îndreptarul Agapis: Citat:
E o exagerare să fie încadrate cele două jocuri la desfânare, dacă stau să privesc enumerarea de la exemplul 244 observ că biliard și popice sunt singurele care nu corespund genului proxim de acolo, nu sunt clasificate ca jocuri de noroc nici de lege și nu sunt specifice spațiului cultural românesc și în plus în Rezumatul îndreptarului pe care editorii recunosc că l-au alcătuit ei e exclusiv așa formulat „am jucat diferite jocuri biliard, popice”, singurele reluate cu titlu de exemplu, e clar că e contribuția lor. Se juca biliard și popice în România în anii 50-70, în cercul de apropiați ai părintelui, în obștea lui duhovnicească sau de către oamenii care l-au frecventat pe el? Un duhovnic scrie pentru epoca lui și pentru păcatele conștientizate în vremea lui, nu inventează lucruri cu care nici nu se confruntă! După revoluție au apărut tot felul de baruri unde erau și mese de biliard. Alt exemplu de la pagina 21, din Îndreptarul Agapis 2000: Citat:
După decretul 410 din 1959 care a exilat călugării din mănăstiri lumea ocolea mănăstirile, nici nu erau atâția vizitatori, dacă ar fi fost oameni frivoli ei n-ar fi căutat la mănăstiri sau în parohii să se împărtășească pe simplu considerent că în vremea aia nu le păsa de viața duhovnicească. Lumea se ferea să atragă atenția că apare la biserică, iar cei care aveau cunoștințe duhovnicești nu mergeau așa. După 90 spre 2000 când e îndreptarul la nunți în special au apărut acele rochii de mireasă decoltate și femeile se împărtășeau așa, e clar că e apropiată de vremea noastră descrierea modei. Nu corespunde descrierea asta cu epoca părintelui Măndiță, sunt prea multe mențiuni care țin de modă în îndreptar și un călugăr care a trecut prin detenție și avea preocupări serioase nu ar fi detaliat cu atâta lux de amănunte moda feminină. Sunt tratate prea lacunar chestiuni importante pentru viața duhovnicească cum ar fi postirea Sâmbăta și metaniile Sâmbăta și Duminica - unde trebuiau făcute anumite precizări teologice ( de când anume nu e păcat) și alte situații gen superstiții sunt descrise cu lux de amănunte care încarcă inutil. Orice fel de situație neclară dă de lucru preoților care trebuie să lămurească oamenii care vin cu idei din îndreptar, și apare o dezbatere de tipul „părinte e păcat sau nu... ce scrie îndreptarul”?, nu s-ar pune nici preoții de acord cu tot ce scrie acolo.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 30.07.2018 at 17:51:46. |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Sunt acolo exact intrebarile pe care le pui si explicatiile. Daca imi aduc aminte acum cateva zile l-ai citat pe parintele Pruteanu spunand ceva ce era gresit (nu stiu exact aca tu ai scris). Sunt cumva acestea luate tot de la parintele Pruteanu? Citat:
Iar despre biliard la noi in tara poti citi aici, se juca la inceput mai mult pe bani: https://www.historia.ro/sectiune/gen...i-protagonisti Citat:
Oricum, poti gasi toate explicatiile in acea introducere. |
#5
|
|||||
|
|||||
![]()
1. Nu reiese clar cine a păstrat până în 1990 Îndreptarul și dacă a fost interzis și confiscat sau ars, sau care a fost soarta scrierilor până în zilele noastre.
Nu se înțelege nici dacă Îndreptarul a fost publicat exact așa fără adăugiri și în anii 1930, sau este de fapt desprins dintr-o serie de lucrări publicate în jurul anilor 30 de părintele și încropit în forma contemporană de către alții ? Ce scrie în prefața îndreptarului îmbogățit că ar fi zis părintele Măndiță în altă lucrare: Citat:
Cine le-a scos ? Am făcut o mențiune update încă de ieri cu privire la faptul că Agapis vinde o ediție îmbogățită a îndreptarului în, postarea aceasta dar cred că e tipărită de altă editură(versiunea îmbunătățită cu explicații), e clar că a avut nevoie de o aranjare versiunea 2000, că altfel nu-l îmbunătățeau. Nu cred că în ediția îmbogățită mai apare biliardul și popicele, ca desfrânare, rugăciunea cu ochii închiși ca sectarii. Lumea încă citește îndreptarul din 2000 de pe net, de aceea fac referire la el, nu știu mulți că are un update. Citat:
Citat:
Pot să întreb orice preot despre treaba aceasta și-mi va confirma că nu e așa, că e o exagerare și nu e nici raționalist, nici scolastic. Popicele nu se numeau așa la început, după cum reiese din articol e o disciplină sportivă și atât, la început se juca și el în zone restrânse, în jurul Bucureștiului în familii burgheze sau în familia regală nu la Agapia sau în satele unde a fost părintele preot misionar. Ulterior nu erau multe săli nici în timpul comunismului, nu avea mulți practicanți, erau alte jocuri cu mai mulți practicanți și mai populare. Citat:
Și Mitropolia Ungrovlahiei a închiriat în subantepriză o sală cu biliard: Nu știm dacă biliardul s-a bucurat de mare succes la public, următoarea pomenire a sa făcându-se abia pe 20 aprilie 1823, când Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, dă în antepriză unui anume Ștefan Saghiiadinvis, pe timp de trei ani, „prăvălia cea noă ot baia de lângă Dâmbovița, ce se numește bileard În continuare se spune în act că sus numitul antrepenor „să-și facă alișverișul său într-ânsa, cu bileard sau cum va voi [...] ”. Dacă era păcat desființa de tot chiar Mitropolia Ungrovlahiei în 1823. Citat:
Cine purta așa nici nu avea interes să se împărtășească în anii 50-60, că nu-i păsa de Biserică.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 30.07.2018 at 22:37:19. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
|
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cine anume întrebuința substanțele respective în 1934 într-o populație rurală 80% care avea o dinamică restrânsă, (nu erau drumuri dezvoltate, aeroporturi, călătoriile durau luni de zile, nu erau schimburi culturale dese) ? Așa scria un român, preot misionar de țară în 1934 pentru contemporanii lui care se presupune că aveau activitățile acelea, atâtea modalități psihotrope existau în acei ani și se și practicau efectiv de săteni, nu așa la nivel teoretic ? Sau de ce le menționează dacă se adresează oamenilor simpli (cum scrie în prefața îndreptarului îmbunătățit) și ei nu le foloseau ? Prima descriere e aproape rău de contemporaneitate - anii 90 – 2000 când s-a tipărit Îndreptarul Agapis, atunci a și fost explozia de consumatori, în zona București în special de unde e și editura (și unde era o nevoie misionară să se facă astfel de mențiuni). Mai departe, un om care împrumută un foc ori chibrit are același păcat cu fumătorul ? Pravila spune doar despre cel care ascunde bunul furat că are canonul hoțului, în rest extinderea aceasta este o forțare a interpretărilor, nu se poate extinde așa pe teoria vaselor comunicante peste tot. Așa orice casier vinde într-un supermarket brichetă, pahare are părtășie la păcatul fumatului și al băuturii pentru că s-ar putea ca cineva să-și aprindă o țigară sau să-și toarne băutură. E o extindere exagerată, Sfântul Nectarie a lucrat la un comerciant de tutun: Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 31.07.2018 at 21:22:13. |
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Se pare ca ai o obsesie cu Par. Pruteanu, chiar si atunci când nu are de a face cu subiectul, iti place sa-l aduci in discutie ca sa ce ? Sa iti depasesti frustrarile si complexele atacând o voce autentica a Ortodoxiei contemporane ?!
__________________
"If you take the Christian Bible and put it out in the wind and the rain, soon the paper on which the words are printed will disintegrate and the words will be gone. Our bible IS the wind and the rain." Herbalist Carol McGrath as told to her by a Native-American woman. "Laudato si, mi Signore, per frate Uento et per aere et nubilo et sereno et onne tempo, per lo quale, a le Tue creature dài sustentamento" - Sfântul Francisc de Assisi |
|