Lumina de la Ierusalim

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, e invers, calugarul Neofit si apoi parintii colivari au adoptat-o de la catolici, nu invers.

Dacă este așa, poți să-mi prezinți care era practica împărtășirii (des sau rar) înainte de 1642 în Rusia și înainte de 1952 în România? Chiar nu vrei să pricepi că nu are nicio logică introducerea regulii împărtășirii în cele 4 posturi la ortodocși (prima dată la ruși), dacă regula asta exista deja la ortodocși? :))

În prealabil postat de catalin2

Asa cum am aratat, chiar si cei ce sustin impartasirea deasa spun ca nu exista practica impartasirii dese, fara spovedanie.

Nu ai să găsești așa ceva în teorie, nu te poți împărtăși fără să te spovedești, dar în practică există așa ceva. Ți-am dat exemplul în cazul a 2-3 zile succesive de sărbătoare cum ar fi cazul din Săptămâna Luminată.

În prealabil postat de catalin2

Doar in Grecia au fost cazuri in care s-a practicat asta, dar nu dintr-o convingere, ci din cauza ca lipseau preotii la care sa se spovedeasca.

În Grecia lucrurile sunt clare, la fel și în Sf. Munte unde majoritatea sunt colivari. Sunt și pe la noi, dar într-adevăr mai puțini decât cei care merg pe regula celor 40 de zile. Problema este că toți clericii sunt colivari. Culmea! Plin de ”rătăciți” care ”au preluat ideile false ale unui colivar”. :))

În prealabil postat de catalin2

Daca Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca se obisnuia in acea vreme impartasirea o data pe an e clar ca discutam despre argumente ridicole.

Faptul că Sfântul Ioan Hrisostom a semnalat o neregulă, nu înseamnă că așa ceva propovăduia el sau Biserica. Incredibil cum poți denatura înțelesul unor relatări.

[cristiboss56]

..."MĂRTURIA MONAHULUI Mitrofan, CEL CARE S-A ASCUNS ÎN SÂMBĂTA MARE ÎN PODUL SFÂNTULUI MORMÂNT CA SĂ VADĂ CUM COBOARĂ SFÂNTA LUMINĂ"...
..."Cele pe care le-a trăit în acea zi, le-a povestit după 55 de ani, la Paştile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, după 56 de ani neîntrerupţi de păzitor al Sfântului Mormânt.
...A fost tuns în monahism şi a fost rânduit păzitor al Sfântului Mormânt de către Patriarhul Damian I. În această calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Paştile anului 1925. Vreme de multe luni l-au chinuit nedumerirea şi îndoiala cu privire la natura minunii. Credinţa lui se clătinase şi se întreba dacă într-adevăr este vorba despre o minune adevărată. Răspunsul la întrebarea sa a venit câteva luni mai târziu, în Sâmbăta Mare a anului 1926, când a reuşit să se ascundă în podul Sfântului Mormânt, de unde putea să urmărească tot ceea ce se petrecea în interiorul lui.
Era stăpânit de o dorinţă nestăpânită de a vedea cu ochii săi cele ce se petreceau în înteriorul Mormântului în clipa când cobora Sfânta Lumină.
...„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cuochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să cred”...spune monahul.
Într-o zi, pe când curăţa cupola în podul Mormântului, a descoperit o mică ascunzătoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui bărbat. Era singurul loc în care putea să se ascundă şi să urmărească nevăzut de nimeni venirea Sfintei Lumini.
În Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii, Părintele Mitrofan pune în aplicare planul său îndrăzneţ. La ora 00:30 a cerut de la un ajutor de al său să-i aducă o scară ca să controleze candelele ce erau atârnate sus. După ce a urcat în podul Mormântului, a spus ajutorului să ia scara, motivând că va coborî de acolo printr-o săritură atunci când va termina controlul.
Însă Părintele Mitrofan a rămas în ascunzătoare toată noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, aşa cum povesteşte el însuşi, deoarece a început să fie stăpânit de o frică nemaicunoscută. Învinovăţiri şi mustrări de conştiinţă îl chinuiau pentru ceea ce a îndrăznit să facă.
„Am început să mă prihănesc pe mine însumi”, spunea el, „pentru ceea ce am făcut şi pentru hotărârea mea lipsită de maturitate...
Toată lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”.
Vreme de 12 ceasuri a rămas nemişcat şi tăcut. Avea cu el numai puţină apă şi o mică lanternă, pe care a folosit-o la ora 11 dimineaţa, când Mormântul a fost pecetluit şi el a rămas singur în întuneric.
După o oră, potrivit tipicului, la ceasul al doisprezecelea din zi, uşa Mormântului a fost despecetluită şi, mai târziu, a intrat patriarhul grec.
...„Atunci am desluşit chipul patriarhului, care s-a plecat să intre în Mormântul dătător de viaţă. Exact în acea clipă, când agonia mea ajunsese la o înfricoşătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii mormântale, în care îmi auzeam şi răsuflarea, am auzit deodată un şuierat uşor. Semăna cu suflare uşoară de vânt. Şi îndată am văzut o privelişte de neuitat: o Lumină albăstruie a umplut tot sfinţitul loc al dătătorului de viaţă Mormânt...
Câtă frică şi cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumină albăstruie, în care Îl vedeam clar pe patriarh, de pe faţa căruia curgea transpiraţia… Şi, ca şi cum ar fi fost luminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile…
Şi îndată Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca aceea a Schimbării la Faţă a lui Hristos. În continuare acea Lumină albă s-a preschimbat într-o sferă luminoasă ca soarele, care a rămas nemişcată deasupra capului patriarhului. Apoi l-am văzut pe patriarh ţinând mănunchiurile cu 33 de lumânări. Şi ridicându-şi încet mâinile în sus, s-au aprins dintr-odată sfânta candelă şi cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă a dispărut sfera luminoasă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi trupul îmi ardea în întregime.”...
Aceasta este istorisirea Părintelui Mitrofan referitoare la fapta îndrăzneaţă pe care a întreprins-o în acea Sâmbătă Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fără să aibă dreptul, a trăit coborârea Sfintei Lumini în interiorul Mormântului lui Iisus Hristos.
(Haralambie K. Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos)

[cristiboss56]

La Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a avut loc sâmbătă, în jurul orei 14:33, minunea pogorârii Sfintei Lumini.
După pogorâre, Patriarhul Teofil al Ierusalimului a distribuit credincioșilor focul sfânt.
La Ierusalim se află o delegație a Patriarhiei Române care va aduce în această seară Lumina Sfântă pentru a fi distribuită în bisericile din țară. Delegația condusă de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul va sosi pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Bucureşti în jurul orei 18.30.
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.
Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată.
După ora 12:00, în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune care presupuneînconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt.
După Procesiune se despecetluieşte Mormântul şi schevofilaxul, un cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice duce înăuntrul lui candela „neadormită” stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.
În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb.
După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.
Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică.
În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se plineşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte credincioşilor.