Despre sinodul cretan ,pareri

[sofiaiuga]

În prealabil postat de catalin2

Toti sfintii si parintii pe care ii citezi au facut parte din Biserica. Am mai scris ca e eronat ce sustin nepomenitorii, sunt argumente gresite pentru ca si pana acum a existat erezia ecumenista la unii membrii ai Bisericii, inclusiv din cler, dar sfintii si marii duhovnici nu au intrat in schisma, au criticat din interiorul Bisericii.
De fapt si nepomenitorii care pastreaza comuniunea cu alte Biserici sunt in comuniunea si cu BOR, pentru ca acele Biserici sunt in comuniune cu BOR. Sa presupunem, prin absurd, ca o Biserica ar fi in comuniune cu catolicii. Ortodocsii care ar respinge catolicismul, dar ar fi in comuniune cu acea Biserica ar fi, fara sa vrea si in comuniune si cu catolicii, automat. La fel si cu nepomenitorii, la fel si tu. Nu vor mai fi in comuniune cu BOR doar dupa ce nu vor sa mai fie in comuniune nici cu Bisericile cu care vor sa faca asta, adica atunci cand vor intra in schisma, efectiv. Stilistii au devenit schismatici cand au rupt comuniunea cu toate Bisericile.

acesta este teoria falsa a lui SAVA LAVRIOTUL.SF.TEODOR STUDITUL NE SPUNE CA LA NIVEL DE IERARHIE DACA UN IERER POMENESTE PE ALT IERARH AFLAT IN EREZIE ,DIN ANUMITE CONSIDERENTE SAU DIN FRICA ASTA NU ARE NICI O RELEVANTA DACA ACEL EPISCOP NU A SEMNAT DOCUMENTE ERTICE SI NU A SLUJIT CU ERETICII.
Iconomia şi acrivia în relaţiile cu ereticii în învăţătura Sf. Teodor Studitul

În ce caz ne putem împărtăşi la un episcop ortodox ce nu a întrerupt comuniunea cu ereticii*
„Dacă episcopul nu s-a aflat la sinodul preacurvar și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă se cuvine deci să avem comuniune cu un preot al unui astfel de episcop ortodox? La aceasta am răspuns şi în altă scrisoare, către Evodie, că se cuvine, din iconomie, numai dacă el nu a slujit împreună cu ereticii. Căci când episcopul ce se pomeneşte este ortodox, nimic nu înseamnă dacă el pomeneşte din frică pe mitropolitului său eretic.” [Epistola 49. Către fiul Naucratie]

[sofiaiuga]

30 octombrie 2018
0 3.172 3 minute de citit
“Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt- însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţa. El a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Matei 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea“, după cum a spus-o Domnul, adică vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială- pe acestia Mantuitorul îi numeste „talhari” (Ioan 10, 1).
După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.
Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere– aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.
În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii.
Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.
De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).
Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.
Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.
Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).
Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.
Categorii
Profeții

[Iorest]

În prealabil postat de sofiaiuga

Iconomia şi acrivia în relaţiile cu ereticii în învăţătura Sf. Teodor Studitul

În ce caz ne putem împărtăşi la un episcop ortodox ce nu a întrerupt comuniunea cu ereticii*
„Dacă episcopul nu s-a aflat la sinodul preacurvar și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă se cuvine deci să avem comuniune cu un preot al unui astfel de episcop ortodox? La aceasta am răspuns şi în altă scrisoare, către Evodie, că se cuvine, din iconomie, numai dacă el nu a slujit împreună cu ereticii. Căci când episcopul ce se pomeneşte este ortodox, nimic nu înseamnă dacă el pomeneşte din frică pe mitropolitului său eretic.” [Epistola 49. Către fiul Naucratie]

Nu există niciun episcop român care să conteste sinodul din Creta sau să-l numească adunătură mincinoasă, deja nu se mai transpune situația din Epistola 49 către fiul Naucratie cu situația din B.O.R.

De altfel, episcopii care n-au apucat să semneze au și slujit în mare parte cu mitropoliții lor semnatari în Creta sau care au participat în diferite contexte ecumeniste - săptămâni de rugăciune, comisii interbisericești, întruniri ale CMB.


Nu știm dacă e în regulă să se citeze diferite situații particulare din Epistole și Scrierile Bisericești pentru a face lege din ele.
Dacă diferite înterpretări ale unor Părinți Duhovnicești sunt rare, trebuie să fie și un consens patristic, altfel așa orice cugetare a unui Părinte Duhovnicesc poate deveni regulă/normă obligatorie de interpretare.

Până la urmă care e norma obligatorie Canonul Bisericesc sau o Scriere a unui părinte ?
Nu cumva canonul ptr că face obiectul unei hotărâri în Sfânt Sobor Arhieresc unde s-au pronunțat mai mulți Părinți adunați în rugăciune (deci întrunește consensul patristic) ?

Iar legat de citări, parcă regula era să nu cităm mai mult decât citim, e caraghios să citezi Epistola 49 către Fiul Naucratie fără să fi citit integral opera în care a apărut, preluată de la alții de pe net care nici nu sunt obligați să-și asume anumite rigori de cercetare (te poate expune la prelucrări de text și deformări).

[sofiaiuga]

În prealabil postat de Iorest

Nu există niciun episcop român care să conteste sinodul din Creta sau să-l numească adunătură mincinoasă, deja nu se mai transpune situația din Epistola 49 către fiul Naucratie cu situația din B.O.R.

De altfel, episcopii care n-au apucat să semneze au și slujit în mare parte cu mitropoliții lor semnatari în Creta sau care au participat în diferite contexte ecumeniste - săptămâni de rugăciune, comisii interbisericești, întruniri ale CMB.


Nu știm dacă e în regulă să se citeze diferite situații particulare din Epistole și Scrierile Bisericești pentru a face lege din ele.
Dacă diferite înterpretări ale unor Părinți Duhovnicești sunt rare, trebuie să fie și un consens patristic, altfel așa orice cugetare a unui Părinte Duhovnicesc poate deveni regulă/normă obligatorie de interpretare.

Până la urmă care e norma obligatorie Canonul Bisericesc sau o Scriere a unui părinte ?
Nu cumva canonul ptr că face obiectul unei hotărâri în Sfânt Sobor Arhieresc unde s-au pronunțat mai mulți Părinți adunați în rugăciune (deci întrunește consensul patristic) ?

Iar legat de citări, parcă regula era să nu cităm mai mult decât citim, e caraghios să citezi Epistola 49 către Fiul Naucratie fără să fi citit integral opera în care a apărut, preluată de la alții de pe net care nici nu sunt obligați să-și asume anumite rigori de cercetare (te poate expune la prelucrări de text și deformări).

DAR de cind BOR are ultimul cuvint in ortodoxie ,care este universala.De ce trebuie sa inghitim totul cind alti ierarhi ortodocsi din lume isi spun pozitia,GEORGIA ,BULGARIA ,DIN GRECIA ANUMITIT IERARHI ,DE LA ATHOS.Apoi sa ne uitam ce face patriarhia romana nu numai ce zice!Eu am o carte si am si citit-o SF.TEODOR STUDITUL-Despre sfintele icoane .Contra ereticilor iconomahi,ed.FOTINI ,GALATI 2008....
Cit despre ce mai face patriarhia romana ia cititi https://ortodoxinfo.ro/2019/01/06/pa...resa-basilica/

de altfel despre sinodul din creta sunt profetii de la SF.KUSKA AL ODESEI ,de la SF.IUSTIN POPOVICI ,ale carui scrieri ne indeamna sa le citim par.IUSTIN PIRVU,daca vrem sa nu raminem in apostazie.

[catalin2]

În prealabil postat de sofiaiuga

acesta este teoria falsa a lui SAVA LAVRIOTUL.SF.TEODOR STUDITUL NE SPUNE CA LA NIVEL DE IERARHIE DACA UN IERER POMENESTE PE ALT IERARH AFLAT IN EREZIE ,DIN ANUMITE CONSIDERENTE SAU DIN FRICA ASTA NU ARE NICI O RELEVANTA DACA ACEL EPISCOP NU A SEMNAT DOCUMENTE ERTICE SI NU A SLUJIT CU ERETICII.
Iconomia şi acrivia în relaţiile cu ereticii în învăţătura Sf. Teodor Studitul

În ce caz ne putem împărtăşi la un episcop ortodox ce nu a întrerupt comuniunea cu ereticii*
„Dacă episcopul nu s-a aflat la sinodul preacurvar și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă se cuvine deci să avem comuniune cu un preot al unui astfel de episcop ortodox? La aceasta am răspuns şi în altă scrisoare, către Evodie, că se cuvine, din iconomie, numai dacă el nu a slujit împreună cu ereticii. Căci când episcopul ce se pomeneşte este ortodox, nimic nu înseamnă dacă el pomeneşte din frică pe mitropolitului său eretic.” [Epistola 49. Către fiul Naucratie]

E cu totul alta situatia la care se referea Sfantul Teodor Studitul. Era vorba de iconoclasti si de sinodul tinut de acestia. Acestia marturiseau o erezie clara, cu capul descoperit si ii persecutau pe ortodocsi. Este si o alta deosebire, fundamentala. Ierarhii din tarile care nu au participat la Sinod sunt in comuniune cu ierarhii care au participat la sinod si oricand ar sluji impreuna. Deci daca tu vrei sa fii in comuniune doar cu acei ierarhi esti automat in comuniune si cu ierarhii ortodocsi. Asa cum si-a dat seama si acel Sava lavriotul (nu stiu cine este), recunoscand ca este in schisma, in afara Bisericii. Deci tu ori este in comuniune cu toti ierarhii romani, ori esti in schisma. Cei din afara Bisericii (inclusiv in schisma) nu au Sfinte Taine si nici mantuire, nu Biserica, cum spui tu. Lasa orgoliul deoparte si gadeste-te bine la ceea ce am scris eu, nu te mai lua orbeste dupa o mana de nestiutori, ca ajungi in afara Bisericii. E absurd sa spui ca doar vreo 100 de nepomenitori sunt biserica, restul sunt cazuti. Asa au ajuns si stilistii sa spuna, pana la urma. Inca un lucru important, cei ce n-au fost la sinodul din Creta nu spun ca a fost un sinod eretic, ci ca nu semnaeaza acele documente pentru ca sunt neclaritati si lucruri gresite. Asa cum Sinodul BOR a aprobat documentele de la intrunirile cu necalcedonienii si catolicii, in timp ce alte Biserici le-au respins, fara sa spuna ca ierarhii romani sunt eretici si nu mai sun tin comuniune. E totul foarte clar. Poti sa critici cat vrei din interiorul Bisericii si sa scrii impotriva conceptiilor ecumeniste, din afara Bisericii o faci degeaba, esti in aceeasi situatie cu orice eterodox sau chiar pagan.