Cautare sensului in viata

[Petru7]

Sensul, rostul vieții omului pe pământ și apoi îm veșnicie, hm, foarte greu să poată răspunde cineva fără o teamă de consecințe. De ce? Pentru că apoi alții vor lua drept bune vorbele unui păcătos, așa ca mine, care alunecând în fățărnicie, părându-i-se că devine important prin exprmarea conștiinței lui pe care o consideră mântuitoare începe și se laudă. Nu de acolo vine mântuirea, din vorbe mari omenești ci de la Dumnezeu prin Hristos, de la trăirea vieții Domnului împreună cu Domnul care trăiește mai ales cu cei mici, cu cei ce deși foarte mici se smeresc încă și se micșorează pe sine mereu nu pentru slavă de la lume ci pentru a trăi mai bine și mai plăcut mângâierea Duhului, pacea și buna credință în ascultare și bună sfială și cuviință. Pentru asta credincioșii adevărați se dau cu totul Domnului ca niște puișori, îl percep ca pe un Tată bun, iubitor, prieten și treptat, cunoscându-L credinciosul cinstit ajunge și face întocmai ca Domnul, lepădându-se de sine lucrează, mănâncă și se odihnețte, lepădându-se de iubirea de sine devine un mare iubitor de Dumnezeu pentru a aduce de la El binele și pentru a face altora fericire, iar pentru bucuria asta a învierii rabdă mereu durerea ce vine de la bătăi, lovituri, din toate rănirile pe care apropiații vrăjmași le fac din necredință, nedreptate sau din naivitate păcătoasă prostească.

Sensul vieții înțelegătoare ar putea fi, este, de a participa creatura sau făptura la Iubirea și la Durerea Domnului mereu, zi de zi și de a nu mai participa la iubirea de poftele rele ispititoare care te atrag spre o durere chinuitoare și nefericită ca să vrei să le cunoști, să le trăiești, să le retrăiești ca să te lauzi și să te mândrești ca prostul în contra binelui, în contra Lui Dumnezeu.

Să trăiești Iubirea și Credința Tatălui și a Sfintei Treimi prin Hristos, prin Domnul Iisus, prin Cuvânt, așa ca un îngeraș căutător al Adevărului care te eliberează de rău și te transformă și te transfigurează în făptura cea nouă care trăiește și iubește pe placul Lui Dumnezeu și al apropaelui.

[Jonnyw2013]

Dintre crezurile personale ale lui Frankl mai redau:
Disperarea este [o] Suferinta lipsita de [fara] Sens.
De îndata ce omul gaseste un sens pentru suferinta sa sau un sens pentru viata sa în pofida suferintei sale, el devine capabil sa o îndure. Frankl îl citeaza aici pe Nietzsche: , Cel ce are un motiv pentru care sa traiasca, poate îndura aproape orice .
CREZUL MEU PSIHIATRIC
"Nu se poate concepe nimic care sa îl conditioneze într-atât de mult pe om încât sa îl lase fara nici cea mai mica urma de libertate. De aceea chiar si în cazurile nevrotice si psihotice, o ramasita de libertate tot îi ramâne omului, oricât de limitata ar fi ea. Într-adevar, nucleul cel mai launtric al personalitatii pacientului nu este nici macar atins de psihoza. O persoana psihotica incurabila poate sa îsi piarda utilitatea, dar sa îsi pastreze demnitatea sa de om. Acesta este crezul meu psihiatric. Fara el as considera ca nu merita sa fiu psihiatru. De dragul cui as fi? Doar de dragul unei masinarii a creierului distrusa, care nu poate fi reparata? Daca pacientul nu ar fi mai mult decât atât, eutanasia ar fi justificata."

PSIHIATRIA REUMANIZATA
"Prea multa vreme – de fapt vreme de o jumatate de secol – psihiatria a încercat sa interpreteze mintea omului mai degraba ca pe un mecanism si, în consecinta, si terapia bolilor mentale mai degraba în termenii unei tehnici. Eu cred ca acest vis a fost suficient de mult visat. Ceea ce începe sa mijeasca acum la orizont nu sunt schitele unei medicini psihologizate, ci cele ale unei psihiatrii umanizate. În orice caz, un medic care ar continua sa îsi vada în principal rolul ca pe unul de tehnician, ar marturisi prin aceasta ca el nu vede în pacientul sau nimic mai mult decât o masinarie, în loc sa vada dincolo de boala, fiinta lui umana! Fiinta umana nu este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determina unele pe altele, în vreme ce omul se auto-determina. Ceea ce el devine – în limitele înzestrarii sale si ale mediului sau – este ceea ce el a facut din sine însusi. În lagarele de concentrare, de pilda, în aceste laboratoare pe viu, pe aceste piste de încercare, am vazut si marturisim ca unii din tovarasii nostrii s-au comportat asemeni porcilor, în vreme ce altii s-au comportat asemeni sfintilor. Omul poarta în sine ambele potentialitati; pe care dintre acestea o actualizeaza, depinde de deciziile sale, iar nu de conditiile în care sa gaseate. Generatia noastra este realista, caci am ajuns sa cunoastem omul asa cum este în realitate. Nu-i asa, omul este acea fiinta care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz! Dar, el este, deopotriva, si acea fiinta care a intrat în aceste camere de gazare cu fruntea sus, cu rugaciunea Tatal nostru sau Shema Israel pe buzele sale."

Povestea unui om care a devenit un numar, care a devenit om
„Într-o zi, dupa eliberarea mea, m-am plimbat pe câmpia înflorita, mult, mult de tot, înspre târgusorul cel mai apropiat de lagar. Ciocârliile se avântau spre cer si le ascultam trilurile vesele. Nu era tipenie de om cât vedeai cu ochii. Nu era nimic altceva decât pamântul si cerul nesfârsit si bucuria ciocârliilor si nemarginirea spatiului. M-am oprit, am privit în jur, si în sus, spre cer, si am cazut în genunchi. În clipa aceea nu mai stiam de mine si de lumea din jur – un singur lucru era prezent în mintea mea – mereu acelasi: „Am strigat catre Domnul din închisoarea mea strâmta si El mi-a raspuns în nemarginirea spatiului”. Cât de mult am stat îngenuncheat si am repetat aceste cuvinte, mintea mea nu-si poate aduce aminte… Dar stiu ca în ziua aceea, în ceasul acela, am început o viata noua. Pas cu pas am progresat pâna când am devenit din nou o fiinta umana”. - Man's search for meaning

[Jonnyw2013]

Ma impresioneaza in mod deosebit oamenii, cu mari probleme, care gasesc un sens in viata lor. Stiu pe forumul Romedic o femeie in jur de 40 de ani care desi cu mari probleme de sanatate a gasit un sens . Intr-unul din mesaje spunea ca sta la etajul 8 si are nevoie de ajutorul sotului sa coboare sa mearga in oras ,doar cu ajutor se pare ca se poate deplasa.

Cand i-am citit prima oara mesajele cu ani in urma, cand am intrat primele dati pe Forumul romedic am citit despre viata ei anumite lucruri si ca avusese schizofrenie si nu prea ii mai citeam mesajele . Au trecut niste ani , m-am uitat acum cateva luni pe Topicurile care le-a creat . M-am impresionat de o parte din temele abordate, intareste oamenii, tinerii, vorbeste impotriva unei vieti sexuale dezordonate, despre Boli sexuale . La un moment dat am citit un mesaj mai vechi de-al ei despre castigul grupurilor de sustinere si spunea un lucru foarte important ceeva de genul: "psihologii nu m-au ajutat foarte mult ,dar cei din grupurile de sustinere care aveau aceleasi probleme de sanatate(nu le zic boli mintale -femeia e cat se poate de sanatoasa mental, a avut cu ani in urma ceva probleme cu schizofrenia dar e bine) discutiile cu cei din grupurile de sustinere m-au ajutat foarte mult. "

Deci Empatia aceasta este un factor extrem de important ptr bunastarea psihica. Sa va spun si eu o situatie de viata care intareste tocmai ce e mai sus. Eram dupa cateva zile grele la servici ma duc la tara ,dar parca nu aveam stare sa fac nimic. Zic ia sa ma duc pana la un vecin, cu care ma inteleg mai bine, , ca nu am ce sa ma apuc sa fac ceva ca nu am stare de nimic. Ma duc catre el si in drum o batranica necajita care era chiar vecina cu prietenul meu, statea pe scaun in fata casei, imi spune ca ce groaznica e singuratatea, numai nu plangea, si mai imi spune una alta ii raspund si empatizez cu problemele ei. Dar ceva nevazut ne lega in cateva minute mi-a trecut orice stres, orice problema parca eram alt om. Ea biata imi multumeste ca am stat de vorba cu ea. Eu ii spun ca u e nici o problema ca mi-a facut placere, dar in sinea mea eu era cel care trebuia sa multumesc , orice problema de stres mi-a fost luata in cateva clipe. Puterea sensibilitatii,simtirii si empatiei este mare. Intram in vorba cu altrii si de fapt ne intarim pe noi.
E simplu relatii sociale multe, sanatate psihica buna.

[gpalama]

In absenta harului
1. sufletul nu are caldura si puterea de a arata mintii si de a tine mintea in putere

2. Mintea cauta ratacita in lume sensuri in judecatile lumesti, cultura sociala, in diferitele intamplari pe care le repeta si care ii aduc bucurie

3. Singur harul este cel care da sens vietii, el aratand clar mintii cu putere ca directia este Lumina si comuniunea cu Creatorul iar sufletului dandu-i o bucurie altfel, care da in mod real sens vesnic si nu veselie si incantare temporara.


Sensul vietii este in comuniunea cu harul si lumina si energia lui Dumnezeu.

De aici si marea luota a duhurilor de a imlpiedica omul de lacea mai mica adiere a harului care nu cumva sa ii aduca sau sa il duca la limanul vietii, la pace, bucurie si intrare in lumea vesnica a Tatalui.

Chiar daca noi nu il simtim lumina lucreaza cu mare putere in fiecare om si in suflet si in minte.

În prealabil postat de gpalama

Chiar daca noi nu il simtim lumina lucreaza cu mare putere in fiecare om si in suflet si in minte.

Fals. Dacă ai spirit simți Duhul. Focul cand vine il simți nu ti se pare. Vântul cand vine il simți nu ti se pare. Simți cand spiritul e luminat în Duh nu e o părere. Sunt lucruri clare, spiritul este separat de ceea ce esti tu ca om. Simți cand ai un spirit în tine, este ceva distinct si este modul prin care Dumnezeu comunică cu tine.
Pavel este exemplul cel mai clar. Prigonea creștinii si nici botezat nu era, dar Domnul a zis nu, tu esti al Meu. De ce? Pentru că în Pavel se afla un spirit. Nu era un om oarecare.
Însă cei care nu au spirit îi depistezi foarte usor prin faptul că vorbesc vag si ambiguu, vorbesc de haruri, daruri si vrajeala de genul. Cam asta e.

[Demetrius]

În prealabil postat de MGTOW4life

Fals. Dacă ai spirit simți Duhul. Focul cand vine il simți nu ti se pare. Vântul cand vine il simți nu ti se pare. Simți cand spiritul e luminat în Duh nu e o părere. Sunt lucruri clare, spiritul este separat de ceea ce esti tu ca om. Simți cand ai un spirit în tine, este ceva distinct si este modul prin care Dumnezeu comunică cu tine.
Pavel este exemplul cel mai clar. Prigonea creștinii si nici botezat nu era, dar Domnul a zis nu, tu esti al Meu. De ce? Pentru că în Pavel se afla un spirit. Nu era un om oarecare.
Însă cei care nu au spirit îi depistezi foarte usor prin faptul că vorbesc vag si ambiguu, vorbesc de haruri, daruri si vrajeala de genul. Cam asta e.

Citind primele tale randuri mi-a intrat in gand sa contra-argumentez cu convertirea lui Saul, dar apoi am observat ca ai venit chiar tu cu acelasi argument, dar invers. De ce spui fals? Ca sa te contrazici pe tine?

Este simplu ca buna-ziua ca Saul vorbea vag si ambiguu de "haruri, daruri si vrajeli" atunci cand prigonea crestinii fiindca nu avea alt "argument" decat presiunea "prefabricatei" conceptii a comunitatii (sinagoga) asupra individului. Nu era un om oarecare, era un corifeu al "statului paralel". Oare ce duh putea el sa aiba cand prigonea pe apostolii Celui pentru care apoi(dupa coborarea Sf Duh, trimis de Mantuitorul la 10 zile de la Inaltarea Sa la ceruri) si-a dat si viata?

Nu se poate nega ca n-ar fi avut spirit fiindca spiritul este parte Sine Qua non a oricarei creaturi. Spiritul este codul informational (pe baza caruia se ordoneaza energia) si cuprinde sursa(originea), statutul, sensul si destinul a orice; fara spirit ramane doar energia. Spiritul este foarte legat de ceea ce esti tu ca om, este foarte personalizat. Focul si vantul sunt materiale si sunt simtite de arganele de simt ale trupului; au si ele spiritul lor, dar mai simplist.
Duhul reprezinta puterea si puritatea vointei de a implini destinul.

Nu faptul ca a simtit(auzit) Duhul l-a convertit, ci faptul ca nu a vazut trei zile l-a smerit ad-hoc (si n-a mancat si n-a baut trei zile), fiindca si cei ce erau cu el pe cale au auzit cuvintele, dar n-au vazut pe nimeni si nici n-au orbit.(Fap9,7)

E clar. Eu vorbeam de focul spiritual si de vântul spiritual(tin de Duhul lui Dumnezeu). Sunt două trăiri total diferite în spirit.
Iar Pavel cand prigonea făcea ceea ce stia el ca om, înainte ca spiritul său să fie activat de Domnul. A văzut acea lumină în spirit. Nu le mai amestecați, trupul e trup duhul e duh. De ce crezi că spune: "trebuie sa va nașteti de sus". Adică trebuie sa va nașteti din spirit, să locuiască în voi un spirit ca sa cunoașteți pe Domnul în spirit. Si spiritul nu este parte din Ego ul omului, spiritul este al Domnului si este distinct si separat de tine ca persoană si dacă cu adevarat locuiește în tine simți că nu face parte din tine ci locuiește în tin3. Subliniez LOCUIEȘTE. Si da este pecetea lui Dumnezeu ca ii aparții Lui. Încă odată.
Spiritul nu este o componentă a omului ca sufletul, este distinct si separat. Locuiește în tine, îi aparține lui Dumnezeu, este darul său ca tu sa Il cunoști pe El asa cum El este Duh(spirit). Dar dacă nu trăiești e mai greu de înțeles. Degeaba stau eu să explic.
Multi confundă starea sufletească cu cea spirituală. Starea sufletească înseamnă sentimente, cum te simți în general si multi religioși atribuie acestei stări atribuții spirituale. ex: mai auzi pe cate unul ca zice: "m a binecuvântat Dumnezeu cu un har, m am simtit extraordinar." Fals aia e o stare sufletească nu spirituală. Spiritul nu tine de sentimente. ex: poti sa fii nervos si obosit si Duhul de foc este peste spiritul tău. Sunt 3 lucruri distincte. Starea ta sufletească este ca ești nervos, starea spirituală este ca te afli in acel foc care arde, iar starea fizică este ca ești obosit. Sunt distincte si separate. Dar repet dacă nu trăiești e mai greu de înțeles. Degeaba stau eu să explic.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de MGTOW4life

Fals. Dacă ai spirit simți Duhul. Focul cand vine il simți nu ti se pare. Vântul cand vine il simți nu ti se pare. Simți cand spiritul e luminat în Duh nu e o părere. Sunt lucruri clare, spiritul este separat de ceea ce esti tu ca om. Simți cand ai un spirit în tine, este ceva distinct si este modul prin care Dumnezeu comunică cu tine.
Pavel este exemplul cel mai clar. Prigonea creștinii si nici botezat nu era, dar Domnul a zis nu, tu esti al Meu. De ce? Pentru că în Pavel se afla un spirit. Nu era un om oarecare.
Însă cei care nu au spirit îi depistezi foarte usor prin faptul că vorbesc vag si ambiguu, vorbesc de haruri, daruri si vrajeala de genul. Cam asta e.

MGTOW4life oare te-ai uitat despre ce am incercat sa spun aici?... Nu ai incercat nimic in directia asta. Esti vag si ambiguu.

Citeam un articol foarte interesant despre comunicarea in on line cum multe site-uri si-au inchis rubrica de comentarii pe site-uri. Un fragment edificator:
"Cu siguranţă, lumea online nu este o reprezentare fidelă a relaţiilor care se înfiripă între oameni când aceștia trebuie să interacţioneze faţă în faţă. Procentual, în online foarte mulţi tac, observă, merg mai departe. Însă minoritatea care merge la extreme într-un mod atât de public dă tonul. „Chiar și o minoritate are destulă putere să schimbe percepţia cititorului asupra unui articol”[1], au explicat cei de la revista Popular Science când au anunţat că își închid rubrica de comentarii de pe site, spunând că acestea subminează integritatea știinţei și duc la o cultură a agresiunii și a bătăii de joc, ce împiedică discursul de substanţă. Dar această minoritate gălăgioasă este în creștere. Dacă, în anul 2012, studiile arătau că doar 13% dintre americani fuseseră victimele unui fel de hărţuire pe reţelele de socializare în timpul anului precedent,[2] în anul 2017 deja procentul crescuse la 41%, dintre care aproape jumătate fuseseră supuși unor forme severe de hărţuire.[3] Este o problemă ce ţine de noile medii de comunicare? Sau este o problemă care arată că ceva fundamental se schimbă în societate?

Cel mai probabil, este o combinaţie între cele două. Pe de o parte, cercetători precum Emily Thorson, de la Universitatea din Syracuse, cred că internetul doar scoate ce e mai rău din oameni, dar că mare parte din interacţiunile anormale pe care le vedem azi sunt un simptom al unor probleme sociale mult mai mari și mult mai vechi, inclusiv rasismul și misoginismul.[4] Pe de altă parte, studii realizate comparativ între generaţii în Statele Unite arată că nivelul empatiei este în scădere de 30 de ani și a suferit cel mai mare declin în ultimii zece ani. Până la 75% dintre studenţii de astăzi sunt cu 40% mai puţin empatici faţă de cei care erau studenţi acum 30 de ani și nu înţeleg de ce ar trebui să se ajute unii pe alţii sau să încerce să privească lumea și din altă perspectivă."
PANA AICIi am citit articolul copiat si pana aici sunt INTRUTOTUL DE ACORD cu ce scrie. Copiat de la adresa: https://semneletimpului.ro/social/ps...e-empatie.html