Ascultarea și taierea voii proprii

[fallen]

Draga mea, tu ești o persoana matura si realizata , de acum ar cam fi cazul ca părinții sa asculte de tine 😅
Acum la modul serios vine o vreme în viața când părinți chiar ar tb sa ceara și părerea copiilor când e vb de decizii care le ar putea influenta viitorul. Cum ar fi vânzarea unor proprietăți , administrarea unor moșteniri etcși nu sa se lase influențați de terțe persoane uneori nu bine intentionate. Chiar și în privința propriei sănătății - dacă amâni acum rezolvarea unor probleme riști sa creezi alte probleme mai mari în viitor și sa devii o povara și mai mare pt copii .

Dar ca sa revenim la subiectul nostru, când ai un copil de 4 ani sau chiar și puțin mai mare este oarecum inconștient sa îl lași sa faca tot ce vrea sau numai ce vrea , e împotriva legilor naturii chiar am putea spune.
Nu se poate sa se duca la școală sau la grădiniță doar când vrea el. Eventual nu te mai duci nici tu la serviciu dacă nu te lasă mucosul , nu? Nici sa plece dezbrăcat nici sa se îmbrace vara cu palton și cizme. Sau sa intre în magazine și sa ia tot ce poftește și sa facă și scandal dacă refuzi sa îi iei ceva ( poate chiar nu ai bani la tine) eventual sa și distrugă una alta pe acolo. Nici sa se oprească intr un loc când tu ai treaba în alta parte și sa zică nu, eu vreau aici și nu acolo.
Plus ca nu știu de unde acesta atitudine de a mi vorbi așa pe un ton poruncitor, ca unei servitoare : " vreau cutare acum, adu mi imediat , am zis sa îmi aduci !!!" .
Poate e vina mea ca așa oi fi vorbit și eu , am cerut sa facă anume lucruri chiar acum ( probabil eram în întârziere și nu mai era timp de joaca - deși făcutul lucrurilor la timpul lor - sculat, spalat, imbracat- are drept scop tocmai evitarea întârzierilor ).
Eu nu îmi amintesc sa fi vb vreodată așa cu părinții mei și sa nu mi se atragă atenția. Dar poate eu îmi amintesc astfel de lucruri de cand eram un pic mai mare. Cu siguranta când am fost așa mica am avut momente când nu am înțeles ce mi se cere și de ce e atât de important, și am plâns și am protestat.
Cu toate astea tb sa înțelegeti ca cu toții avem niște "dead- line"-uri - sa ajungem într un anume loc la anume ora, sa finalizam ceva pana atunci - nu putem sta toată noaptea ca sa îi facem toate poftele copilului, și dpmdv nici nu e sănătos - plus ca exista și o presiune exterioara asupra noastră - de ce plânge copilul, de ce s a lovit de ce nu a mâncat de ce nu ești în stare sa îl faci sa te asculte, de ce cu mine face si cu tine nu, nu ești în stare de nimic, etc.
Mă tem ca și atitudinea tatălui fata de mama îi poate da copilului un exemplu negativ sau îl poate face sa se simtă în nesiguranță cand e doar cu mama ( lasa ca știu eu mai bine, mama e proasta ca așa zice tati).
Și neascultarea unui părinte fata de celălalt da un exemplu prost de asemenea ( dacă tați a zis sa nu ne ducem într un loc și noi totuși ne ducem dar nu îi spunem, sau mâncăm bomboane pe ascuns fără sa știe el , etc)

Referitor la ascultarea în cuplu - e posibil la început sa asculți intr-adevăr " din dragoste" - adică sa renunți la anume valori sau plăceri ale tale ca sa le îmbrățișezi pe ale lui ( ex nu mai îmi trebuie șah sau fotbal cu băieții de la bloc mai bine mă duc cu prietena im parc sau la mall). Lucru care de multe ori este greșit. Dacă ulterior vrei sa te mai întorci la unele preocupări din trecut este posibil sa nu ți se mai îngăduie sau chiar sa se simtă ofensați ( gen "nu mă mai iubeste", nu mai sunt important, nu mai sunt centrul preocupărilor, etc).
Dacă el sau ea spune " nu vreau să mai pierzi vremea cu x sau y, prieteni ai tai din burlăcie, la început ești gata sa te supui dar ulterior te gândești mai bine și ...parcă nu e tocmai corect sa Îți ceara ăsta. Exceptând poate situațiile când chiar au o influenta nefasta asupra ta acele persoane ( vicii, moravuri ușoare, lipsa de caracter, etc). Nu mai vreau sa te mai duci toată ziua pe la maica ta sau sa vina pe la noi, s a m d.

Desigur mai poate exista și ascultarea de frica dar ăsta deja cred ca intra în sfera patologicului , a relațiilor disfuncționale. Dacă ești de exemplu imigrant ilegal poți fi însă pus într o atare situație, de a fi deportat dacă soțul sau partenerul te alunga din casa lui. Sau pur și simplu sa nu ai unde sa te întorci , și sa mai ramai și fără copii . În general cine se afla într o poziție de superioritate financiara în special are un cuvânt mai puternic de spus și poate influenta soarta celorlalți.

[Demetrius]

În prealabil postat de fallen

..... de ce plânge copilul, de ce s a lovit de ce nu a mâncat de ce nu ești în stare sa îl faci sa te asculte, de ce cu mine face si cu tine nu, nu ești în stare de nimic, etc.
Mă tem ca și atitudinea tatălui fata de mama îi poate da copilului un exemplu negativ sau îl poate face sa se simtă în nesiguranță cand e doar cu mama ( lasa ca știu eu mai bine, mama e proasta ca așa zice tati)...

Oare sotul tau e arab?

[fallen]

Tatal copilului meu care mă considera nevrednica sa îi fiu soție este un om care a muncit fff mult și la 40 ani a reusit sa și ia a doua locuință proprietate personala în condițiile în care părinții nu l au putut tine nici măcar la liceu și l au dat pe rand afară din casa. A reușit sa își construiască și o casa " pe pamant " împreună cu fosta soție dar a rămas a ei pt ca ea a lucrat afară și a dus m m bani. De acea el refuza sa se mai căsătorească mai acele ca eu de 10 ani nu trec de sal minim deși teoretic a mm școală ca el. Deși la început mi a promis ca se va căsători măcar după ce vine copilul.
Religia lui e ca scopul omului în viața e sa îi lase la copil ceva , o casa unde sa stea și niște bani sa înceapă o cariera. Ceea ce fac eu însă religia mea e total contraproductiva.
Mai mult decât atât religia ăsta m a și smințit pt ca de unde eram o desfrânat când m a cunoscut ulterior am început sa fac pe nebuna și sa mă sustrag de la plăcerile trupești.
Acum.vrea sa mă dea afară și sa păstreze el copilul pe motiv ca eu sunt nebuna , a.aduce martori în acest sens.
Inclusiv religia ar putea fi invocata drept element de risc pt copil pt a mă decade din drepturi.
Oricum dacă eu plec chiar dacă îmi da drept la vizita copilul nu va vrea s mă mai vadă o data pe săptămână și cu atât mai puțin sa mergem împreună la doamne doamne. Mai degrabă va vrea sa o vadă pe mama. Dar pe mine va fi supărat ca am.plecat și am lipsit atâtea zile eu știu ca așa reacționează copiii.
Iar eu fără copilul meu nu mă mai pot duce la biserica deci oricum as da o sunt în pierdere ( și chiar supărată pe dumnezeu oarecum ). Eu î am promis ca dacă îmi da un copil îl voi creste credincios așa Cum nu sunt eu ( pt binele lui în special al copilului nu pt mântuirea mea) însă cu puțin timp înainte văzând ca sunt neînțelegeri ajunsesem sa mă rog doamne nu mi l da dacă crezi ca nu sunt în stare. Dar evident nu ăsta trebuia sa fac ci sa iau masuri mai concrete.
Ltrebuia sa mă spovedesc dar nu am ajuns - luna trecuta am.avut iar semn de sarcina și chiar nu mă puteam ruga pt ca eram conștientă ca nu sunt în stare și nici măcar nu vreau sa mai.fac încă un copil și ziceam doar prima parte a rugăciunii " doamne trece acest pahar de la mine". Însă după vreo 2 zile mi a mai trecut și începusem sa mă împac cu ideea dar apoi S a dovedit ca nu era nici o sarcina. Deși după 2 zile întârziere putea sa fi soț și. Avort spontan dar nu am avut curaj sa fac test de sarcina. Așadar ar fi putut fi rezultatul rugăciunii mele disperate , dumnezeu punându mă la încercare, iar acum sa îmi ia și celălalt copil pt ca am fost necredincios.
Însă dacă copilul va rame în grija tatălui va creste în " religia " lui și îl va uri pe adevăratul dumnezeu ( sau va crede ca este unul " al lor" care îi ajuta doar pe ei cei curajoși și determinați care calcă peste cadavre ca sa obțină ceea ce își doresc. Dacă e pt familia și copilul tău orice ai face este drept , așa susține el ca se va apăra dacă ar fi sa fie vreodată o judecata divina.
Ca mă voi duce eu în iad la dracul ăsta m am obișnuit cu idea însă faptul ca mi am condamnat și copilul la iad mă doboară definitiv. O sa ajung sa cred ca poate ei.au dreptate și nu exista nici pedeapsa pt rele alta decât o viață mizerabila nici vreo răsplață divina pt o viață grea dar cinstita.😧