Cateva cuvinte..

[PocsanCatalin]

În prealabil postat de Iorest

Reclamele și societatea de consum cultivă dorința pt a stimula cumpărături și consum irațional astea expandează ego-ul mai ales la cei care urmăresc tv, netflix și utilizează netul pt reclame.

În 90 nu erau bășcălii despre cele sfinte ale românilor și despre tradiții, iar deschiderea românului era mult mai curată, de aceea a și înflorit monahismul atunci și monahismul de azi stă pe afluxul de generații educate atunci în liceu și facultate.

După ce a apărut ”vacanța mare” tradițiile, credința, pelerinajul au început să fie teme de bășcălie, iar acum cu Bordea, Micutzu, iumor și alții deko cafe etc, nivelul de bătaie de joc până la stare de brută este astăzi cultivat în rândul tinerilor și al generațiilor până-n 45 de ani care renunță la cele sfinte și supun la un tratament nasol și pe cei care cred din clasă, de la muncă etc.

Deci da societatea merge spre mai rău și mai rău.


Oamenii aceia măcar au o înălțare sufletească 3 ore cât durează Utrenia și Liturghia, că după sunt furați de lume și lumea-i supune este altceva, dar totuși asta se întâmplă pt că influența liturgică e prea mică doar 3 ore din 168 de ore cât are o săptămână (7x24h).

Vin acuma niște generații care nici pricepere n-au, nici chemare, nici vocație spre spiritual și peste câtva timp s-ar putea să implore preoții pe oameni să mai calce pragul bisericii.

De aceea spun că nu știu cum va primi Dumnezeu și jertfa de a merge la Biserică, e o diferență între cei care măcar se străduiesc și cei cărora nu le pasă deloc dar care nu doar că nu le pasă dar mai și batjocoresc, înfundă, pun bețe în roate celor credincioși.




Suferința nu e un catalizator absolut al omului spre credință, există oameni care la suferință îl hulesc pe Dumnezeu pt că nu pot suporta durerea și-l consideră pe el nemilos dacă-i ține în acea situație mult, iar dacă suferința e în cicluri, cum e la majoritatea oamenilor atunci după ce trece oamenii iarăși uită.
Nu toți reacționează într-o suferință ca Paisie Aghioritul sau ca părintele Porfirie.

Dacă o suferință ciclică i-ar aduce pe oameni la pocăință atunci nu i-ar ține decât pe durata episodului negativ, trebuie să fie ceva mai mult decât o suferință la cei care sunt credincioși până la capăt.





Am văzut descrieri ale unor părinți Bisericești ale relației cauză-efect între plăceri și suferință, după fiecare plăceri urma suferință, deci pt a ieși din acest ciclu omul trebuia să evite bucurii exuberante sau umblatul după ele.

Pai daca nu e nimeni sa-i trezeasca pe oameni din acest somn adanc, acest somn al mortii. Mai sunt oameni care sa umble prin tara facand lucrarea Hristica? Unde sunt sfintii din vechime? Pai nu mai sunt pentru ca oamenii nu sunt in stare sa se lepede de sine si sa primeasca ceea ce Dumnezeu ofera drept dar tuturor celor ce-l cauta, sfintirea. Pentru ca nu mai sunt sfinti, oamenii se intorc la sfintii ce-au fost pe acest pamant, de aici si toate acele pelerinaje pe la Arsenie Boca s.a.m.d.

Cum poate omul sa stie ca este sclav al propriului ego cand omul nici macar nu se cunoaste pe sine insusi... Nu stie de unde vin gandurile si unde se duc, nu stie de ce face ceea ce face, nu stie de ce reactioneaza asa cum reactioneaza, nu este stapanul vietii sale, nu este constient de propria sa viata. Se pune accentul pe simptome, dar nicidecum pe boala ce se ascunde in spatele simptomelor.


Nu cauta scuze pentru departarea omului de Dumnezeu, caci Dumnezeu nu ne va intreba cate ore am petrecut la biserica, ci se va uita in sufletul omului sa vada daca a avut loc vreo schimbare interioara, oricat de mica, cat un bob de mustar, dar sa fie acolo, sa existe.


In ziua de azi, daca stai si privesti pentru o clipa acele pelerinaje, realizezi ca foarte multi din cei ce sunt acolo, sunt acolo datorita unei suferinte. Eu asta am spus, degeaba te duci la biserica daca intorcandu-te acasa, te intorci si la vechiile obiceiuri, bineinteles ca trebuie sa mai fie ceva, trebuie sa fie schimbarea interioara, trebuie ca samanta adevarului sa fi prins radacini in tine si sa te faca sa-ti pui unele intrebari despre viata ta pe acest pamant: De unde vi? Unde te duci? Cine esti?

Ce bine ar fi daca oamenii ar face o introspectie interioara, atunci ar intelege ceea ce ai spus in ultima fraza, s-ar "trezi" la adevar, si adevarul ii va elibera.