Protoiereul Nicolae Ragozin (1898-1981)

[sergey]

Reporterul:

Mergând chiar şi până la conducătorul bisericii…

Da, şi în lume şi, după cum spunea părintele, şi în rândul clericilor.

Bineînţeles că eu acum nu sunt în stare să transmit totul, dar părintele vorbea în mod înţelept, şi poate că doar acum poţi să înţelegi că pentru trădare, pentru că eu acum am citit şi ştiu, că există mulţi preoţi care nu se roagă, când a renunţat, şi din cauza trădării, va sărăci credinţa preoţilor.

Reporterul:

Aşa spune, da?

Da.

Reporterul:

Adică probabil că Dumnezeu nu va da păstori buni nici în rândul clericilor?

Da.

Reporterul:

Din cauza uciderii ţarului, da?

Da. Părintele spunea, că din cauza uciderii ţarului să nu mai aşteptăm conducători buni.

Pentru că păcatul aceluia care a omorât care asupra generaţiilor următoare şi iată că noi trăim şi vedem că nu exisă conducători buni pentru că strămoşii noştri sunt vinovaţi.

Şi prin asta putem înţelege cele pe care le spunea părintele, că păcatul uciderii ţarului cade asupra întregii Rusii.

Părintele spunea, că există două sau trei cazuri în care atunci când omul este împuşcat, cel care comandă uciderea nu are păcat. Eu îmi amintesc că unul dintre aceste cazuri este execuţia trădătorilor patriei, când păcatul nu cade asupra nimănui. Pentru că este un păcat greu.

Atunci când părintele a murit, tocmai muriseră, trecuseră puţin timp, l-am visat pe părintele.

Se făcea că mergeam împreună, îl ţineam de braţ din cauza bătrâneţii. Şi părintele mi-a spus: Maria, munceşte în locul meu o zi. Atunci nu trecuseră nici patruzeci de zile. I-am răspuns: Părinte, cum să muncesc pentru Dvs., că doar nu lucraţi un oarecare şef în construcţii, nu voi putea nicidecum să muncesc pentru Dvs. Nu voi putea să muncesc.

Părintele mi-a spus: Vei putea. Munceşte.

Şi m-am trezit.

Nu ştiu cum să înţeleg acest vis.

Ne susţinea şi ne spunea, să nu deznădăjduim pentru că dacă am fi din lumea asta, lumea n-ar iubi, iar dacă Dumnezeu te-a ales şi vrea să te mântuiască, lumea nu te va iubi.

Apoi când am venit la părintele, mi-a spus: Maria, va veni un timp, când se vor ridica foarte asupra ta, chiar şi oamenii credincioşi. Chiar şi credincioşii se vor ridica împotriva ta.

Îmi scria, să nu-mi fie frică, să-mi amintesc toate cele pe care el le spune şi să vieţuiesc aşa cum a spus el.

Chiar şi atunci când voi vieţui în colectiv şi legea nu se va respecta, tu însă să nu asculţi.

Şi se pare că acum pe mine mă ceartă, din moment ce maica binecuvântează să muncim în zi de sărbătoare, iar eu nu mă duc. Par a fi un dezertor. Consideră că mă cred sfântă şi nu vreau să mă supun. Iar în mănăstire ea mai importantă este ascultarea. Ascultarea este principală şi îmi spun, că eu nu fac ascultare. Înţelegeţi?

Iar părintele spunea, că Legea Domnului este mai presus. După cum s-a exprimat părintele, dacă te vor forţa să plantezi varza cu rădăcina în sus, atunci să plantezi după cum îţi cer, pentru că nu Dumnezeu din cer a dat această poruncă, ci este o ascultare laică. Dar în momentul în care îţi spun că este ascultare, dar nu corespunde cu Legea, atunci nu te supune autorităţii. Pentru că în caz contrar vei ajunge în acest fel până la ştampilă pentru că vor spune, că nu te supui, nu accepţi ştampila şi nu ai acte. Şi părintele spunea, că există o mare diferenţă. Ascultarea este una, dar depinde ce fel de ascultare.

Eram împreună cu Galina, stăteau toţi trei la masă.

Galina i-a spus părintelui, că-i este frică să ajung să vieţuiesc în timpul lui Antihrist. Galina era bolnavă, avea astmă, era în general bolnavă.

Iar părintele i-a răspuns: Galina, noi nu vom ajunge să trăim acele timpuri.

Eu stăteam şi nu spuneam nimic. Şi părintele a spus: Iar Maria este încă tânără.

Nu ştiu cum să înţeleg aceste cuvinte. Fie voi trăi până atunci, fie altceva se ascunde în aceste cuvinte. Nu ştiu.

Protoiereul Nicolae Ragozin ne-a lăsat această mărturie. Mărturia duhului.

Despre toate acestea a vorbit încă în anii ’70. Vorbea de parcă vedea acestea în realitate, iar noi le retrăim în prezent.

Retrăim şi nu ne dăm seama, cum s-au schimba noţiunile de bine şi rău, cât de mult a sărăcit credinţa nu doar în popor, dar şi în rândul păstorilor. Şi întrebările: Ce să facem? Cum să ne mântuim? şi le pun nu doar scepticii, dar şi noi, creştinii. De parcă nu am citit Evanghelia, nu am auzit cuvintele lui Hristos: Aceasta este Calea, Adevărul şi Viaţa. Deci, urmaţi lui Hristos, nu acceptaţi nimic pământesc şi veţi fi cetăţeni destoinici ai Cerului.

Aici scrie despre floare, că floarea este minunată.

Reporterul:

Întoarceţi ca să fie vizibil scrisul.

Floarea este minunată, dar se vestejeşte. La fel şi viaţa omului. Trebuie să înţelegem, că cu timpul aceasta se vestejeşte.

Reporterul:

Maică, dar în prezent, în legătură cu toate aceste procese negative, cu atribuirea numerelor, introducerea paşapoartelor noi, Dvs. ţinând la vechiul paşaport, simţiţi că oamenii care acceptă tot ce este nou se schimbă? În opinia Dvs. oamenii se schimbă?

Cred că se schimbă. Am impresia că devin mai nervoşi, parcă ar încolţi în ei o oarecare răutate, parcă înfloreşte, o oarecare nelinişte, oarecare boli au loc în aceştia. Există oarecare modificări. Nu ştiu exact care pentru că nu am încercat să observa asta. Dar eu am impresia că într-adevăr oamenii se schimbă.

Dumnezeu ne-a poruncit dragostea, iubiţi-vă unii pe alţii, rugaţi-vă unul pentru altul, chiar şi Apostolul Pavel, Apostol fiind, ruga să ne rugăm pentru el, noi însă nu avem dragoste. Dacă avem pe cineva apropiat, atunci ne mai rugăm, iar dacă nu avem, atunci am şi uitat de asta. Şi gata. Şi dacă nu există rugăciune unul pentru celălalt, nu există nici dragoste. Înseamnă că dăinuie o oarecare indiferenţă. Şi eu am impresia că în cazul oamenilor care acceptă noile acte indiferenţa se măreşte.

Am o cunoştinţă care a primi paşaportul. Şi i-am spus de multe ori, să nu-l accepte. Şi-mi spunea, că nu-l va accepta. Şi s-a dus şi l-a luat. I-am spus: cum se poate? De ce? Şi spune, că nu ştie de ce se simte rău. Şi până în prezent nu se simte bine.

Şi acelaşi lucru se petrece cu mulţi.

[sergey]

Cu adevărat aşa este! Nu va fi nici unul. Iar oamenii se vor înghesui. Iar cei credincioşi nu se vor duce. Şi îl vor bate cu bastonul, îndemnându-l să se ducă la biserică.

Aşa va fi.

Acum trebuie să ne rugăm acasă, noaptea, cu lacrimi. Domnul noaptea se ruga.

Reporterul:

Maică, dar părintele Nicolae nu simţea această situaţie, atunci când era viu?

Părintele le ştia pe toate. A spus, că Mihail cel însemnat va face restructurarea şi în Rusia nu va exista stăpân. Şi fiecare va face ce vrea. Pe toate le vor fura şi într-adevăr le-au furat pe toate.

Ce mai vrei?

Reporterul:

Dar despre autorităţile duhovniceşti?

Părintele a spus, că toţi preoţii vor primi actele şi vor sluji diavolului.

Toţi preoţii le vor primi. Doar câţiva foarte puţini vor mai rămâne.

Reporterul:

Dar cum să ne luptăm? Ce să facem?

Trebuie să ne rugăm.

Reporterul:

Poate să scriem o scrisoare la arhiereu….

Cui?

Reporterul:

Episcopului să-i spunem….

Mergi şi spune-i, că el este atât de cu coarne.

Pe toţi i-a împuns deja.

Reporterul:

Dar tu, maică, nu ai vrea….

M-aş duce şi le-aş spune tuturor la biserică.

Dar nu pot şi nici nu-mi vor permite. Imediat voi face infarct.

Părintele a spus, că clericii vor fi orbi, muţi şi surzi. Şi vor crede că fac fapte bune, dar vor sluji diavolului.

Asta spunea părintele.

Pentru că nu se roagă cu adevărat. Au redus totul. Oficiază după cum se primeşte.

Înainte când cântau Lăudaţi numele Domnului , parcă toate se ridicau în aer, şi înseamnă că harul era asupra întregului popor, iar acum unde este harul?

Locuiesc acasă şi mă voi ruga. Nu mi-e frică de nici un fel de diavol.

Dacă vor veni să mă omoare, atunci să mă omoare.

Reporterul:

Dar părintele Nicolae…

În trecut i-a spus Vlădicii, care îl obliga să-i înmormânteze pe tot felul de nemernici.

Şi părintele i-a scris şi i-a spus, să-i înmormânteze singur. „Eu nu-i înmormântez. Nu vreau să mă duc în iad. Dacă vrei, mergi tu şi fă înmormântarea. Iar mie nu-mi da ordine”.

Şi i-a mai spus, că nu oficiază conform străvechiului obicei al Apostolilor.

A spus, că atât timp cât este sănătos, va oficia aşa după cum oficiază, iar dacă nu va avea putere, nu va oficia.

I-a spus, că nu-mi veţi ordona.

Părintelui Nicolae nu-i era frică de nimeni.

Iar în prezent tuturor le este frică să nu-şi piardă locul, dacă vor spune ceva. Nu le este frică de Dumnezeu, ci le este frică să nu piardă locul.

Din ce cauză l-au bătut pe Domnul, din ce cauză l-au răstignit? Ca Domnul să nu le ocupe locul. Iar Domnul nici nu intenţiona să le ocupe locul. Are Cerul Său. Înţelegi?

Tu ai creier? De ce mă întrebi?

Ai slujit în biserică la Altar. Tu trebuie să le ştii pe toate. Şi trebuie să mergi la Dumnezeu şi să nu ai legături cu aceştia. Trebuie să spui adevărul. Nu trebuie să-ţi fie frică de nimeni. Trebuie să ne fie frică de Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne va apăra şi îl va acoperi pe oricine urmează Domnului. Nu mă va da nici unui diavol
.
Iar preoţii au nevoie de buzunare pline de bani. Vor să vieţuiască în bogăţie. Iar Domnul a umblat prin munţi cu picioarele goale. Căuta cea de a suta oaie prin munte, cu picioarele sângerate.

Care părinte va veni pentru mine? Nici unul nu va veni la o bătrânică ca mine să o împărtăşească. Iar dacă va veni trebuie să-i dai bani.

[Da inca nu o sa citeasca tot ]

Nu va aduce Evanghelia, ci Molitfelnicul, şi eu ce să fac cu Molitfelnicul lor? Doar nu o să sărut Molitfelnicul, îmi trebuie Evanghelia. Preoţi!

Şi ce să le spui oamenilor, că aceştia nu înţeleg nimic! Printr-o ureche intră şi prin cealaltă iese.

Asta e tot!.

Nu e popor, ci porci.

Le spui una şi ei întorc şi iese altceva.

Andrei le spune direct şi toţi umblă şi îl reclamă pe Andrei, că le spune că sunt demonizaţi, că sunteţi draci. Dar Andrei probabil că-i vede pe draci, la fel ca mine.

În prezent toţi sunt demonizaţi, tot poporul este demonizat. Şi preoţii sunt demonizaţi.
Preotul trebuie să fie purtător de har, curat ca oglinda. Preotul trebuie să aibă har înalt, În fiecare zi să se unească cu Dumnezeu, iar el se uneşte cu dracul.

Iată ce am să-ţi spun, sufletul omului care vieţuieşte cu Dumnezeu, se uneşte cu Dumnezeu zilnic. Nicidecum nu se poate despartă de Dumnezeu. Şti că Dumnezeu este al lui şi el este al lui Dumnezeu. Şi cum poate să părăsească acest suflet? Nicidecum nu poate. Oriunde nu s-ar afla, îl va salva.

[sergey]

Iar în prezent despre Dumnezeu nici nu se gândesc, nu se gândesc despre Dumnezeu nici măcar atât. Nimeni. Doar banii. Doar banii şi să meargă într-o parte, în alta.

Şi la ce bun să mergi? Părintele spunea, că te vei duce la locurile sfinte, dar nu vei găsi nimic. Acolo duci un coş, iar înapoi aduci un vagon întreg cu păcate.

Iar atunci când te rogi acasă, şi ştii că nimeni nu te ispiteşte, îl alungi pe diavol, nu mai există nici un fel de păcate, nici un fel de duşmani nu ai. Iată ce spunea părintele.

Părintele nici în concediu nu mergea nicăieri. A oficiat 25 de ani şi nu a fost nicăieri, cu excepţia lui Stepan de la Perm cu ocazia Zilei îngerului, a fost la biserică. Mai mult n-a fost nicăieri. Şi pentru diferite trebuinţe bisericeşti umbla, dar pe jos, iar în prezent toţi preoţii sunt şoferi, maşini din import au toţi. Ce fel de preoţi sunt? Domnul n-a umblat cu maşina. Apostolii n-au umblat cu maşina. Umblau pe jos. Ce să mai zicem, unde este Dumnezeu, în maşină?

Acasă trebuie să ne rugăm, acasă trebuie să ne rugăm cu lacrimi, toţi, monahiile, încât să curgă sânge din nas, şi atunci va veni Dumnezeu. Iar ei umblă pe la stareţi, adună. Un stareţ spune într-un fel, alt stareţ spune altfel, iar Dumnezeu unul este şi o singură dată spune. Dumnezeu a spus, iar el deja ştie. El singur a spus ce va fi.

Preotului îi spun părinte. Şi îndeplineşte doar trebuinţele bisericeşti şi doar funcţionar este şi nu părinte.

Unul Domnul Dumnezeu este Tatăl ceresc. Mai mult nu există nicăieri nici un fel de părinte. Şi nici nu va fi. El a purtat o astfel de cruce, o astfel de boală, şi acum o duce pentru toată lumea. Oare nu-l doare sufletul că piere toată Rusia? Pentru că piere, Întreg poporul. Oare mulţi se vor mântui? Cu greu se mântuieşte dreptul, dar despre cel păcătos ce să mai spui.

Tu ai lucrat în biserică la Altar, ar fi trebuit să stai în acest fel zi şi noapte. Aşa trebuia să-l rogi pe Domnul Dumnezeu: Doamne, nu mă părăsi. Eu sunt al tău, iar Tu al meu. Nu mă voi duce niciodată de la tine.

Aşa se cuvine să ne rugăm.

Dacă la biserică dacă slujeşti trebuie să primeşti har şi să împărtăşeşti şi oamenilor. Iar voi ce le daţi?

Iată ce le daţi oamenilor. Şi oamenii aşa şi sunt.

Credinciosul trebuie să-l apere pe Domnul cu tot sufletul. Lasă să te omoare acum sau peste o oră sau în această clipă, dar nici într-un caz nu trebuie să ne îndepărtăm de Dumnezeu.

FILMUL A FOST REALIZAT DE CĂTRE

Ierodiaconul Abel (Semionov)

Serghei Bogdanov

Mulţumim din suflet fiilor duhovniceşti ai vrednicului de pomenire părinte Nicolae pentru amintirile despre părintele, pentru că şi-au exprimat cu curaj poziţia duhovnicească şi cetăţenească.

Mulţumim tuturor celora cu a căror rugăciuni şi alt ajutor a fost realizat acest film.

Dar în primul rând să-i preamulţumim Domnului Dumnezeu, care ne-a dat raţiune să vedem, cum în vasele sale alese se vesteşte lumii voinţa Sa, singura cale de mântuire fiind urmarea acesteia.

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei”
(Psalmul XV, 3)

_

Documentar video Sarea Pamantului (4 - seria II):
Protoiereul Nicolae Rogozin (1898-1981)

_